TEOLOGIA ÎNLOCUIRII

Publicat in Israel

De a rămas Israel aproape de inima lui Dumnezeu, lumina ochilor Săi? Ar trebui învinuiți evreii din fiecare generație pentru moartea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu? A respins Dumnezeu Israelul? Este suferința necurmată a evreilor o consecință a respingerii? A înlocuit Dumnezeu Israelul cu Biserica?

Israelul este un popor ales de Dumnezeu pentru scopuri deosebite. Israelul și-a întors de multe ori fața de la Dumnezeu, dar El nu Și-a întors fața de la Israel. Odată cu nașterea Bisericii, promisiunea lui Dumnezeu față de Israel a rămas neschimbată.

Când vorbim despre poporul evreu, vorbim despre un popor unic pe tot pământul, o națiune unică între națiunile lumii. „Unic” înseamnă „numai unul”. Cu siguranță, națiunea evreiască este numai una, o națiune aleasă de Dumnezeu ca să-L reprezinte în mod unic în lume.

Dacă ne uităm în Deuteronom 14:2, vedem că Dumnezeu descrie unicitatea lui Israel astfel și nu spune aceasta despre altă națiune, ci doar despre Israel: „Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, și Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului.” Aici vedem unicitatea Israelului, o singură națiune aleasă de Dumnezeu. De aceea ne referim la Israel ca la poporul ales al lui Dumnezeu. În ce sens e „unic”? Unic datorită relației cu Dumnezeu, fiindcă sunt singurul popor cu care a încheiat Dumnezeu legăminte.

Când ne uităm la renașterea Israelului din 1948 și vedem cum s-au întors evreii în patria mamă, în Țara Promisă care le-a fost oferită în mod unic, observăm cum s-au împlinit promisiunile lui Dumnezeu pentru Israel și în această generație. Trăim în vremuri foarte interesante. Israelul este atacat și apare zilnic la știri, dar evreii s-au întors în țara lor după 2 000 de ani de pribegie în exil. Acesta e un semn că Dumnezeu lucrează în lumea în care trăim. În ciuda faptului că Dumnezeu i-a rămas credincios Israelului și i-a adus pe evrei înapoi în patria lor într-un mod miraculos, există mulți creștini care cred cu tărie că Biserica a înlocuit Israelul în planul lui Dumnezeu. Această doctrină eronată e cunoscută drept „teologia înlocuirii”.

Teologia înlocuirii spune că, din moment ce evreii L-au respins pe Isus, Dumnezeu S-a lepădat de poporul evreu și a ales Biserica în locul lor. Conform teologiei înlocuirii, toate promisiunile din Biblie făcute Israelului aparțin acum Bisericii. Adepții acestei teologii folosesc versetul din Matei 27:25 ca justificare pentru doctrina lor. În Matei 27:25, citim că, în timpul răstignirii lui Isus, mulțimea a strigat: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.” Susținătorii acestei teologii se folosesc de suferința evreilor de-a lungul secolelor și spun că ea este rezultatul respingerii lui Isus și a blestemului pe care l-au adus asupra lor. Evreii chiar au adus asupra lor un blestem atunci când au strigat: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.”

Foarte mulți evrei din acea generație, împreună cu copiii lor, au suferit sub conducerea romană după strigarea acelei afirmații. 40 de ani după răstignirea lui Isus, evreii au suferit foarte mult sub conducerea Romei. Titus și legiunea romană au măcelărit mii de evrei înainte, în timpul și după distrugerea Templului din Ierusalim. Diaspora, însemnând „împrăștiere” în latină, care a urmat distrugerii Ierusalimului, le-a provocat multă durere evreilor împrăștiați. În diaspora, evreii au fost ținta persecuțiilor și a discriminării din cauza tradițiilor unice și a punerii deoparte de către Dumnezeu ca popor ales al Lui. Din păcate, majoritatea persecuțiilor erau conduse de creștinii care îi numeau „asasinii lui Hristos”, arătându-le prea puțină milă pentru fapta de neiertat pentru a cărei comitere cu secole în urmă îi acuzau pe evrei. Erau o țintă ușoară pentru dușmanii lor. Erau țapul ispășitor pentru toate relele societății. Erau văzuți ca niște străini în țări străine. Nu au fost niciodată asimilați în culturile în care trăiau, ci au rămas mereu separați, așa cum era în planul lui Dumnezeu. Ei erau puși deoparte pentru El. Ei au rămas așa peste tot în lume, cum au fost mereu văzuți de Dumnezeu, un popor unic, ales și pus deoparte.

Nimeni nu poate nega că toată acea durere și necazul sunt cauzate de cei puțini care, în acea zi, au strigat: „Răstignește-L!Răstignește-L! Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.” Nu a spus Isus, atunci când atârna pe cruce, când ochii Lui sângerau de la tratamentul crud primit, după ore întregi de tortură din partea soldaților romani: „Tată, iartă-i!”? El se referea la toți aceia care erau acolo și se bucurau de răstignirea Lui. Isus I-a cerut Tatălui să-i ierte pe toți. „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac.” Dacă a spus asta și dacă Tatăl a auzit rugăciunea Lui, cu siguranță, iertarea a venit pentru toți cei care erau acolo, pentru mulțime, chiar și pentru liderii religioși. El a cerut iertarea pentru toți.

A înlocuit Biserica Israelul?

E o învățătură care predomină în biserică de 2 000 de ani, sau, mai bine zis, de 1 700 de ani, care spune că Biserica a înlocuit Israelul ca popor ales al lui Dumnezeu. Din cauză că evreii nu L-au acceptat pe Isus ca Mesia, Dumnezeu a renunțat la evrei ca fiind poporul ales al Său și l-a înlocuit cu creștinii din rândul neamurilor. Pavel pune o întrebare retorică în Romani 11:1: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său ?” El răspunde: „Nicidecum !” Apoi spune cum el, un evreu din seminția lui Beniamin, a ajuns să aibă credință în Isus. El s-a întors la credință după răstignire, după așa-zisa „respingere” a lui Isus de către poporul evreu. În întreg capitolul 11 din Romani, Pavel arată că Dumnezeu nu a terminat-o cu Israel, ci El va mântui Israelul.

Există o perioadă lungă de timp în care Israelul e pus deoparte și neamurile sunt aduse în Împărăție. Dumnezeu spune că, într-o zi, va restaura poporul Său ales și că a încheiat un legământ veșnic cu el, cu Avraam, Isaac, Iacov și urmașii lor. Începem să vedem desfășurarea acestei restaurări. Întâi, are loc întoarcerea poporului evreu în patria mamă care le-a fost promisă strămoșilor lor printr-un legământ veșnic. Vedem și o reîntoarcere spirituală: evreii încep să creadă în Mesia. Există dovezi. Faptul că evreii Îl recunosc pe Isus ca fiind Mesia într-un număr fără precedent dovedește că Dumnezeu nu a terminat-o cu Israel, iar creștinii ne-evrei n-au înlocuit Israelul. De fapt, se creează un om nou, evreu și ne-evreu la un loc, care au o credință comună în Isus. Este o nouă creație, nu o înlocuire. Este aducerea la un loc a evreului cu ne-evreul într-un singur trup, o singură comunitate și un singur măslin, în care ne-evreii sunt altoiți printre ramurile evreiești. Pavel spune în Romani 11:26 că tot Israelul va fi mântuit, că Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov și că: „Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.”

Există promisiunea că tot Israelul va fi mântuit. Cum se va întâmpla aceasta ? E un mister. Pavel vorbește despre această taină în versetul 25, unde spune: „Nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ține până va intra numărul deplin al Neamurilor. Atunci tot Israelul va fi mântuit.” Una din cheile mântuirii Israelului din zilele de pe urmă e numărul deplin al neamurilor. Prin aceasta, înțelegem că este vorba de plinătatea Duhului Sfânt cu care credincioșii ne-evrei sunt umpluți și trăiesc o viață plină de Duh care va stârni gelozie în rândul evreilor. Pavel spune în Romani 11:11 că neamurile au primit mântuire ca să-i facă geloși pe evrei. Una dintre soluții, în Israel și în lume, o reprezintă creștinii care își exprimă credința și trăiesc prin puterea Duhului Sfânt, în plinătatea Duhului, și datorită cărora ochii evreilor se vor deschide.

Dumnezeu lucrează în Israel. El vindecă ochii orbilor și Îl descoperă pe Isus ca fiind mult așteptatul Mesia. Evreilor li se vor deschide ochii tot mai mult pe măsură ce vor vedea devotamentul plin de pasiune al ne-evreilor creștini pentru Dumnezeul lor, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, și când vor vedea dragostea creștinilor pentru ei și solidaritatea plină de dragoste pentru Israel. Conform apostolului Pavel, acest plan de mântuire e o taină, una dintre opțiunile lui Dumnezeu pentru a aduce mântuirea în Israel.

Timpul potrivit

Toate aceste lucruri despre Israel sunt o taină pentru noi! De ce lucrează Dumnezeu în acest fel? El este Olarul, iar noi lutul. Fiindcă El e Olarul, are dreptul să lucreze cum vrea. Este ceea ce Îi permite natura Sa suverană să facă. El face cum dorește Dumnezeu. Poate că este o taină pentru noi de ce face ceea ce face, dar El o face oricum. „Pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire…” Poporul evreu nu este împietrit în totalitate, poate că în ceea ce privește nerecunoașterea lui Isus ca Mesia. Pavel nu spune că sunt împietriți în totalitate, ci că doar o parte este împietrită. Chiar și această împietrire are un scop. Această împietrire parțială i s-a întâmplat lui Israel. E ca și cum am spune că a venit asupra lor, ei nu au ales aceasta, ci li s-a întâmplat pentru un scop măreț, care este scopul lui Dumnezeu, până va intra numărul deplin al neamurilor.

Israel e împietrit doar pentru o vreme, cât timp lucrarea misionară a Duhului Sfânt atrage tot mai mulți ne-evrei în Împărăția lui Dumnezeu prin Isus Hristos și mântuirea pe care o oferă. După aceasta, când Dumnezeu va spune că s-a împlinit numărul deplin al neamurilor…

Romani 11:26:”Și atunci tot Israelul va fi mântuit.” Se referă la fiecare evreu? Spune că fiecare evreu va fi mântuit la venirea lui Mesia? Vom lăsa această interpretare la latitudinea fiecăruia. De unde să știm noi, cu înțelepciunea noastră limitată, ce înseamnă? Versetul spune că, în planul lui Dumnezeu, tot Israelul va fi mântuit. Este important să remarcăm că Dumnezeu nu a terminat-o cu Israelul și că Biserica nu a înlocuit Israelul deoarece Dumnezeu are pentru el un plan care se va împlini după ce va intra numărul deplin al neamurilor, așa cum e scris. „După cum este scris: Izbăvitorul va veni din Sion, și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.” Iacov e sinonimul pentru națiunea cunoscută ca Israel. Fiii lui Iacov au devenit cele 12 seminții ale lui Israel. Cuvintele din versetul 27 redau puterea promisiunii legământului lui Dumnezeu: „Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei…” Cu poporul evreu.

De 2 000 de ani, crucea este simbolul durerii și a suferinței. Evreii au suferit foarte mult sub semnul crucii. De ce nu ar fi ei dușmanii Evangheliei? Ei au suferit foarte mult, mai ales în așa-zisele culturi creștine. În ce privește Evanghelia, ei sunt în partea opusă nouă, creștinilor.

Legămintele rămân valabile pe veci. Dumnezeu nu întoarce spatele promisiunilor Sale și relațiilor bazate pe legăminte. Dacă a spus ceva și a promis, se va ține de cuvânt. Aceasta înțelege Pavel. „După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu, și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum.” Pavel le spunea neamurilor: „Altă dată nu primeați îndurare, dar acum ați primit datorită neascultării lor. Când ei au întors spatele lui Hristos, Dumnezeu S-a întors spre Neamuri și le-a oferit îndurare…” Pavel continuă: „… tot așa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare.”

Dumnezeu iubește Israelul și dorește să-I arate îndurare. El Se va îndura de Israel conform promisiunilor legământului. Când numărul deplin al neamurilor este realizat, îndurarea lui Dumnezeu va fi îndreptată spre Israel, iar tot Israelul va fi mântuit.

A înlocuit Biserica Israelul? Nu, dacă Romani 11 este adevărat. Nu, dacă se va împlini ce a înțeles Pavel. Biserica nu a înlocuit Israelul. Dumnezeu are un plan minunat pentru poporul numit Israel. Renumitul învățător și comentator al Bibliei, Derek Prince, a scris în cartea sa „Destine profetice”: „Dacă Israelul, așa cum scrie în Romani 11:26, este sinonimul pentru Biserică, Biserica reprezentându-i pe cei mântuiți, afirmația lui Pavel din versetul 26 ar fi ridicolă și ilogică. Ar însemna că cei care au fost mântuiți, acțiune trecută, vor fi mântuiți, acțiune viitoare.” Pavel nu vorbește despre Biserică în Romani 11:26, ci despre Israel. „Tot Israelul va fi mântuit.” Acțiune viitoare. După cum este scris, după venirea Izbăvitorului, după ce va fi intrat numărul deplin al neamurilor.

Având acestea în vedere, Biserica nu a înlocuit Israelul. Israelul e cine a fost întotdeauna: poporul ales al lui Dumnezeu. Poporul Israel rămâne poporul ales al lui Dumnezeu. Deși mulți evrei L-au respins pe Isus, Dumnezeu nu a lepădat Israelul, nici nu Și-a retras promisiunile făcute lui Israel ca să le ofere Bisericii. E planul lui Dumnezeu ca, prin devotamentul plin de pasiune al Bisericii față de Dumnezeul lor, Israelul să fie provocat în ce privește relația cu Dumnezeu. Într-un final, tot Israelul va fi mântuit prin planul minunat și tainic al lui Dumnezeu. Căile Lui sunt mai presus de căile noastre și planurile Lui pentru Israel continuă să se descopere înaintea ochilor noștri chiar și astăzi.

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/israel/123-sectiuni-tematice/israel/2306-teologia-inlocuirii#ixzz4B3AxVcHX

https://ardeleanlogos.wordpress.com/religia-israelului/teologia-inlocuirii/