M. K. Baxter: Revelații din iad pentru timpul de azi

M. K. Baxter: Revelații din iad pentru timpul de azi

ON FEBRUARY 21, 2020 BY GEORGEIN MIRACOLE

Nu am fost în stare să mai dorm sau să mănânc de când am fost în iad cu o zi înainte.

În fiecare zi retrăiam iadul. Când închideam ochii, totul ce puteam vedea era iadul. Urechile mele nu puteau rămâne surde la strigătele celor condamnaţi. Exact ca la un program de televiziune, am retrăit de nenumărate ori toate lucrurile pe care le-am văzut în iad. In fiecare noapte eu eram in iad, si în fiecare zi mă străduiam să găsesc cuvintele exacte ca să aduc acest lucru cumplit cunoscut la toată lumea. Isus a apărut din nou la mine şi mi-a zis, “La noapte, vom merge în piciorul drept al iadului, fiica Mea. Nu fi îngrozită, pentru că Eu te iubesc şi sunt cu tine.”

Piciorul drept al iadului

Faţa Domnului Isus era plină de tristeţe, și ochii Lui erau plini de gingăşie şi iubire adâncă. Cu toate că cei din iad sunt pierduţi pentru întotdeauna, eu am ştiut că El încă îi iubeşte şi îi va iubi pentru veşnicie.  “Fiica Mea“, a zis El, “Dumnezeu, Tatăl nostru, a dat la fiecare o voinţă să aleagă dacă vrea să-L servească pe El ori pe Satan.Dumnezeu nu a făcut iadul pentru poporul Său. Satan înşeală pe mulţi ca să-l urmeze pe el; dar iadul a fost făcut pentru Satan şi îngerii lui. Nu este nici dorinţa mea, nici a Tatălui ca vreunul să piară.” Lacrimi de milă se prelingeau în jos pe obrajii lui Isus. El a început să vorbească din nou, “Adu-ţi aminte de cuvintele Mele în zilele următoare când îţi voi arăta iadul: Eu am toată puterea în cer si pe pământ. Câteodată ţi se va părea că te-am părăsit, dar Eu nu te părăsesc. De asemenea, câteodată noi vom fi văzuţi de forţele demonice şi de sufletele pierdute, dar de alte ori nu. Oriunde vom merge, fii pe pace şi fără frică să mă urmezi.”  Am plecat împreună. Plângând, îl urmam de aproape, în spatele Lui. Zile întregi am tot plâns, si nu mă puteam elibera de prezenţa iadului care era tot timpul înaintea mea. Plângeam cel mai mult în interiorul meu. Duhul meu era foarte trist.

Am ajuns la piciorul stâng al iadului. Privind înainte, am văzut că noi eram pe o cărare care era uscată si arsă. Strigăte umpleau aerul murdar, si mirosul de moarte era  pretutindeni. Mirosul era câteodată atât de respingător că îmi venea să vomit. Peste tot era întunecime, cu excepţia luminii care era emanată de Hristos si de gropile în flăcări care punctau ţinutul atât de departe cât puteam vedea cu ochii.

Deodată, demoni de toate felurile au început să treacă pe lângă noi. Drăcuşori mârâiau la noi când treceam pe lângă ei. Demoni de toate mărimile si formele vorbeau unii cu alţii. In fata noastră mai departe un demon mare dădea ordine altora mai mici. Ne-am oprit să ascultăm, si Isus a zis, “Este o armată invizibilă de forte diavoleşti pe care noi nu îi vedem acum aici, demoni, ca duhurile rele de boală.”

“Du-te!” a zis demonul mai mare celor mai mici drăcuşori si diavolilor. “Faceţi multe lucruri rele. Spargeţi case si distrugeţi familii. Amăgiţi creştinii slabi, si daţi învăţături mincinoase si conduceţi pe o cale greşită pe cât mai mulţi. Voi veţi avea răsplată când vă veţi reîntoarce. Nu uitaţi, trebuie să vă feriţi de cei ce au acceptat cu adevărat pe Isus că Mântuitorul lor. Ei au putere să vă scoată afară. Mergeţi acum dealungul pământului. Mai am o mulţime încă aici si pe alţii care îi trimit. Nu uitaţi, noi suntem slujitorii Prinţului întunericului si ai puterilor văzduhului“. La acestea, duhurile rele au început să zboare în sus şi afară din iad. Uşile de sus ale piciorului drept al iadului se deschideau si se închideau rapid când îi lăsau să treacă. De asemeni, unii se duceau şi se întorceau pe pâlnia prin care noi am venit jos. Voi încerca să descriu înfăţişarea acestor fiinţe rele. Cel care vorbea era foarte mare, cam de mărimea unui urs matur, brun la culoare, cu un cap de liliac si ochi care erau înfundaţi adânc în fața păroasă. Braţele păroase îi cădeau dealungul trupului, şi colţii îi ieşeau afară din părul care îi acoperea faţa. Altul era mic ca o maimuţă cu mâini foarte lungi si cu păr pe tot corpul. Faţa îi era mică, si avea un nas ascuţit. Nu am putut să-i văd ochii deloc. Un altul avea un cap foarte mare, cu urechi mari si o coadă lungă, pe când un altul era mare cât un cal si avea pielea netedă. Priveliştea acestor demoni si duhuri rele, si mirosul cumplit care venea de la ei, mă făceau să-mi fie rău de la stomac. Oriunde mă uitam erau numai demoni si diavoli. Cel mai mare dintre ei, am aflat de la Domnul, îşi primea ordinele direct de la Satan. Isus si cu mine am mers pe cărare până am ajuns la altă groapă. Strigăte de durere, sunete dureroase de neuitat, erau peste tot. Doamne, ce mai urmează? am gândit.

Am trecut direct pe lângă nişte duhuri rele (ele se părea că nu ne vedeau) si am oprit la altă groapă de lac şi pucioasă. In această groapă era forma unui bărbat înalt. L-am auzit predicând Evanghelia. Am privit plină de uimire la Isus aşteptând un răspuns pentru că El întotdeauna cunoştea gândurile mele. El a zis, “In timp ce a fost pe pământ, acest om a fost un vestitor al Evangheliei. Odată el vestea adevărul si m-a servit pe Mine.” Eu mă minunam ce făcea omul acesta în iad. Avea înălţimea de sase picioare şi scheletul lui era de o culoare murdară, cenuşie, ca o piatră de mormânt. Părţi din hainele lui atârnau încă pe el. Mă minunam de ce flăcările au lăsat acele zdrenţe si nu le-au ars. Carne arsă atârna de el, si craniul lui părea în flăcări. O cumplită duhoare venea dinspre el. Am privit cum el şi-a întins mâinile ca si când ar fi ţinut o carte si a început să citească versete din cartea închipuită. Iarăşi mi-a mamintit ce mi-a zis Isus; ‘Vei avea toate simţurile în iad, si vor fi mult mai puternice‘. Omul a citit verset după verset, si eu m-am gândit că face bine. Isus i-a zis, “Pace, linişteşte-te.” Imediat, omul s-a oprit din vorbă si s-a întors încet să privească la Isus.

Am văzut sufletul omului înăuntrul formei scheletice. El i-a zis lui Isus, “Doamne, acum voi predica adevărul la toţi oamenii. Acum, Doamne, sunt gata să merg să spun altora despre acest loc. Ştiu căci cât am fost pe pământ, eu nu am crezut că este iad, si nici nu am crezut că Tu vei veni din nou. Am predicat ce au vrut oamenii să audă, si eu am compromis adevărul pe care-l spuneam oamenilor din biserica mea. Ştiu că nu mi-a plăcut de nimeni care era diferit ca rasă ori culoarea pielii, si am cauzat căderea multora. Eu mi-am făcut legile mele despre iad si despre bine si rău. Ştiu că am făcut pe mulţi să se rătăcească, si am cauzat poticnirea multora în Cuvântul Tău Sfânt, si am luat bani de la săraci. Dar, Doamne, lasă-mă, afară, eu voi face ce este bine. Nu voi mai lua bani de la biserică. M-am pocăit. Voi iubi oamenii din fiecare rasă si culoare.” Isus i-a zis: “Tu nu numai că ai sucit şi ai răstălmăcit Cuvântul Sfânt a Lui Dumnezeu, dar ai minţit că nu cunoşti adevărul. Plăcerile vieţii au fost pentru tine mai importante decât adevărul. Eu Însumi am venit la tine si am vrut să te întorc, dar tu nu ai vrut să asculţi. Tu ai mers în drumul tău, si răul a fost domnul tău. Tu ai cunoscut adevărul, dar nu ai vrut să te pocăieşti şi să te întorci la Mine. Eu am vrut ca tu să te pocăieşti, dar tu nu ai vrut; am aşteptat după tine. Si acum judecata a fost pronunţată.” Faţa lui Isus era plină de milă. Eu am ştiut că dacă acest om ar fi ascultat la chemarea Mântuitorului, el nu ar fi fost acum aici. O, oameni, vă rog ascultaţii pocăiţi-vă!

Isus a vorbit din nou căzutului: “Tu ar fi trebuit să spui adevărul, şi ai fi făcut pe mulţi să se întoarcă pe calea neprihănirii prin Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că toţi necredincioşii vor avea partea lor în iazul care arde cu foc şi pucioasă. Tu ai ştiut calea Crucii si ai cunoscut calea neprihănirii. Ştiai să spui adevărul, dar Satan ti-a umplut inima cu minciuni, si tu ai mers spre păcat. Trebuia să te pocăieşti cu sinceritate, nu pe jumătate. Cuvântul Meu este adevărat. Nu minte. Si acum este prea târziu, prea târziu.”

La acestea omul a ridicat pumnul la Isus si L-a blestemat. Totuşi Isus a plâns strigând, “Tată, ai milă!“. Cu amărăciune, Isus si cu mine am mers spre groapa următoare. Predicatorul căzut încă blestema înfuriat pe Isus. Pe câ nd noi treceam pe lângă gropile cu foc, mâinile pierduţilor se întindeau spre Isus, si cu voci rugătoare îl rugau să-i fie milă. Oasele mâinilor lor erau gri-negru de la ars nu era carne vie, sânge, or organe, numai moarte şi moarte.

In mine, eu plângeam: O, pământule, pocăieşte-te! Dacă nu, vei veni aici. Opreşte-te înainte de a fi prea târziu.

Am păşit spre altă groapă. Simţeam o aşa milă pentru toţi şi o aşa amărăciune că mă simţeam slăbită fizic, si abia mai puteam sta în picioare. Hohote puternice mă scuturau. “Isus, mă doare tare în interiorul meu,” am zis. Din groapă o voce de femeie a vorbit lui Isus. Ea stătea în mijlocul flăcărilor, si flăcările îi acopereau în întregime corpul. Oasele ei erau pline de viermi şi de carne moartă. Din flăcările care se ridicau de jur împrejurul ei, ea a ridicat mâinile spre Isus, plângând:

“Lasă-mă afară de aici. îţi voi da viata mea acum, Isus. Voi spune şi altora despre iertarea Ta. Voi mărturisi despre Tine. Te rog, lasă-mă afară!” Isus a zis, “Cuvântul Meu este adevărat, si declară că toţi trebuie să se pocăiască si să se întoarcă de la păcatele lor si să mă cheme în vieţile lor dacă vor să scape de acest loc. Prin sângele Meu este iertare de păcate. Eu sunt credincios si corect şi voi ierta pe toţi cei care vor veni la Mine. Si nu îi voi scoate afară.” El s-a întors, a privit la femeie şi a zis, “Dacă ai fi ascultat de Mine şi ai fi venit la Mine si te-ai fi pocăit, Eu te-aş fii iertat.“Femeia a întrebat, “Doamne, nu este nici o cale afară de aici?“.  Isus a răspuns în şoaptă, ‘Femeie,’ i-a zis El, “ţie ţi s-au dat multe oportunităţi să te pocăieşti, dar tu ţi-ai întărit inima şi nu ai vrut. Si ai ştiut Cuvântul Meu care zice că ‘toţi curvarii vor avea partea lor îniazul de foc.” Isus s-a întors la mine si a zis, “Această femeie a avut afaceri păcătoase cu mulţi bărbaţi, şi a făcut ca multe case să fie sparte. Cu toate acestea, Eu totuşi am iubit-o. Eu am venit la ea nu să o condamn, ci să o mântuiesc. Am trimis mulţi din servi ai  Mei la ea ca să se pocăiască de căile ei rele, dar ea nu a vrut. Ea a făcut multe păcate, totuşi Eu aş fi iertat-o dacă ea ar fi venit la Mine. Satan a intrat în ea, şi ea a ajuns să fie plină de fiere şi nu voia să ierte pe nimeni.Ea mergea ia biserică numai ca să facă rost de bărbaţi, ii găsea şi îi seducea. Dacă măcar ar fi venit la Mine, toate păcatele ei ar fi fost spălate în sângele Meu. O parte din ea dorea să Mă servească pe Mine , d ar tu nu poţi servi şi pe Dumnezeu şi pe Satan în acelaşi timp. Fiecare persoană trebuie să aleagă pe cine vrea să slujească.”

“Doamne,” am strigat eu, “dă-mi putere să merg mai departe!”

Tremuram din cap până în tălpi din cauza ororilor iadului. Isus mi-a zis, “Pace, fii liniştită.” “Ajută-mă Doamne,” am strigat. “Satan nu vrea ca noi să ştim adevărul despre iad. In cele mai răzleţe gânduri ale mele, eu niciodată nu mi-am închipuit că iadul poate fi ca acesta. Dragă Isus, când se va sfârşi aceasta?” “Fiica Mea,” a răspuns Isus, “numai Tatăl cunoaşte când va veni sfârşitul.” Atunci El a vorbit din nou si mi-a zis, “Pace, fi liniştită.” O putere mare a venit peste mine. Isus şi cu mine am mers mai departe printre gropi. Eu voiam să smulg din foc fiecare persoană pe lângă care treceam şi să-i aduc la picioarele lui Isus. Am plâns mult înăuntru! meu. Mă gândeam în mine, eu nu vreau ca vreodată copiii mei să ajungă aici.

In sfârşit, Isus s-a întors spre mine si mi-a zis încet, ‘Fiica Mea, ne vom duce acum acasă. Mâine noapte ne vom reîntoarce în această parte a iadului.”

Înapoi acasă, am plâns fără încetare. In timpul zilei retrăiam iadul si ororile tuturor oamenilor de acolo. Am spus fiecăruia pe care îl întâlneam de spre iad. Le-am spus că durerile iadului sunt de neimaginat.

Cei care citiţi această carte, vă rog, vă cerşesc în genunchi, pocăiţi-vă de păcatele voastre! Chemaţi-L pe Isus si cereţi-i să vă mântuiască. Chemaţi-l astăzi. Nu aşteptaţi până mâine. Mâine s-ar putea să nu mai vină. Timpul se scurge repede. Cădeţi în genunchii voştri, si fiţi curăţiţi de păcatele voastre. Pentru Numele Lui Isus, fiţi miloşi si iertaţi-vă unii pe alţii.

Dacă tu eşti supărat cu cineva. Iartă-l. Nu se merită pentru o supărare să mergi în iad. Iertaţi aşa cum Cristos ne-a iertat pe noi de păcatele noastre. Isus este în stare să ne păstreze dacă noi avem o inimă pocăită si vom lăsa ca sângele Lui să ne curăţească de, toate păcatele. Iubiţi copiii voştri, si iubiţi vecinul vostru ca pevoi înşivă. Domnul bisericilor zice, ‘Pocăiţi-vă si fiţi mântuiţi!’

IARĂŞI LA GROPI

In noaptea următoare am mers din nou cu Isus în piciorul drept al iadului. Am văzut ca şi mai înainte iubirea pe care Isus o avea faţă de sufletele pierdute din iad. Şi am simţit dragostea Lui pentru mine si pentru toţi cei care erau pe pământ: “Fiică,” mi-a zis El, “nu este voia Tatălui ca vreunul să piară. Satan înşeală pe mulţi, şi ei îl urmează. Dar Dumnezeu este iertător. El este un Dumnezeu al dragostei. Dacă aceştia ar fi venit cu adevărat la Tatăl şi s-ar fi pocăit, El i-ar fi iertat.” O mare gingăşie am citit pe faţa lui Isus când a zis, “Tată, ai milă.“Din nou am mers printre gropile arzând si am trecut pe lângă multe suflete în chinurile pe care le-am descris mai înainte. Doamne, Doamne, ce orori, am spus în gând. Tot timpul treceam pe lângă multe, foarte multe suflete care ardeau în iad. Pe toată întinderea cărării, mâini se întindeau spre Isus. Erau numai oase; si unde ar fi trebuit să fie carne era numai o substanţă cenuşie cu bucăţi de came putredă, arzând şi atârnând în zdrenţe. In interiorul fiecărui schelet era sufletul ca un abur gri-murdar închis în cuşca scheletului uscat pe veşnicie. Puteam să spun după strigătele lor că ei simţeau focul, viermii, durerea, deznădejdea. Plânsetele lor mi-au umplut sufletul cu o aşa mare jale că eu nu pot să descriu. Măcar dacă ar fi ascultat, mă gândeam, ei nu ar fi fost aici.Ştiam că sufletele din iad au toate simţurile lor. Ei şi-au amintit totul ce li s-a spus vreodată. Ştiau că nu mai există nici o cale de scăpare şi că erau pierduţi pe vecie. Cu toate acestea, fără speranţă, ei totuşi încă nădăjduiau şi strigau la Isus pentru milă.

Am oprit la groapa următoare. Era exact ca celelalte, şi înăuntru era o formă de femeie (am cunoscut-o după vocea ei). Ea a strigat la Isus să o elibereze din flăcări. Isus a privit la ea cu iubire si i-a zis, “Când erai pe pământ, Eu te-am chemat de nenumărate ori să vii la Mine. Am insistat ca să-ţi predai inima si să te împaci cu Mine înainte de a fi prea târziu. Te-am vizitat de multe ori în miez de noapte ca să-ţi spun de iubirea Mea. Ţi-am jurat, te-am iubit, si te-am atras la Mine prin Duhul Meu.” Da Doamne,’ tu ai zis, ‘te voi urma.’ Cu buzele tale ziceai că Mă iubeşti, dar în inima ta nu era aşa. Eu ştiam unde era inima ta. De multe ori mi-am trimis mesagerii Mei ca să-ţi spună să te pocăieşti de păcatele tale si să vii la Mine, dar tu nu voiai să auzi. Am vrut ca să te folosesc ca să-i ajuţi pe alţii; să ajuţi pe alţii să Mă găsească. Dar tu ai vrut lumea si nu pe Mine. Eu te-am chemat, dar tu nu voiai să Mă auzi, nici să te pocăieşti de păcatele tale.”

Femeia a zis lui Isus, “Adu-ţi aminte Doamne, cum am mers la biserică si am fost o femeie bună. M-am alăturat bisericii. Am fost o membră a bisericii Tale. Ştiam că chemarea Ta era în viata mea. Am ştiut că trebuia să ascult de aceea chemare cu orice cost, si am ascultat,” a zis ea.

Isus i-a zis, “Femeie, tu eşti încă plină de minciuni si păcat. Eu te-am chemat, dar tu nu ai vrut să Mă asculţi! Adevărat, tu ai fost o membră a bisericii, dar a fi un membru al bisericii nu te  duce în cer. Păcatele tale au fost multe si tu nu ai vrut să te pocăieşti. Ai făcut pe alţii să se poticnească în Cuvântul Meu. Nu voiai să-i ierţi pe cei care ţi-au greşit. Tu pretindeai că Mă iubeşti şi că Mă serveşti pe Mine când erai cu creştinii; dar când erai departe de creştini, minţeai, înşelai si furai. Ai permis duhurile înşelătoare si te bucurai de viata ta dublă. Tu ai ştiut calea îngustă si dreaptă. “Si.” a mai zis Isus, “tu de asemenea aveai o limbă înşelătoare; vorbeai despre fraţii si surorile tale în Hristos, îi judecai ca şi când tu ai fi fost mai sfântă decât ei, pe când în viaţa ta era păcat grosolan. Aceasta ştiu, tu nu ai vrut să asculţi de Duhul Meu plin de milă. Tu judecai exteriorul unei persoane, fără să te gândeşti că mulţi din ei erau copii în credinţă. Tu erai foarte tare. Da, tu ziceai că Mă iubeşti pe Mine din buzele tale, dar inima ta era departe de Mine. Tu cunoşteai căile Domnului si le-ai înţeles. Te jucai cu Dumnezeu, dar Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile. Dacă ai fi servit sin er pe Dumnezeu, tu nu ai fi astăzi aici. Nu poţi sluji şi lui Satan si lui Dumnezeu în acelaşi timp“.

Isus s-a întors spre mine şi mi-a zis, “Mulţi în zilele din urmă se vor lepăda de credinţă, acceptând duhurile înşelătoare şi vor sluji păcatului. Ieşiţi afară din mijlocul lor, şi fiţi separaţi. Nu mergeţi pe aceeaşi cale cu ei.”

Pe când noi plecam, femeia a început să blesteme şi să înjure pe Isus. Ea urla şi striga cu furie. Noi am mers mai departe. Eu mă simţeam atât de slabă. In groapa următoare era o altă formă scheletică. Am simţit mirosul de moarte încă înainte de a ajunge acolo. Acest schelet arăta la fel ca si celelalte. Mă miram ce o fi putut sufletul acesta să facă, ca să fie pierdut pe vecie, fără nici o nădejde, fără viitor, decât în locul acesta îngrozitor. Iadul este pentru veşnicie. Auzind strigătele sufletelor în chinuri, eu am plâns de asemenea. Am ascultat cum o femeie i-a vorbit lui Isus din flăcările gropii. Ea cita din Cuvântul lui Dumnezeu. “Dragă Isus, ce face ea aici?” am întrebat.”Ascultă,” a zis Isus. Femeia a zis din nou, “Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin El. Isus este Lumina Lumii. Veniţi la Isus si El vă va mântui.” Când ea vorbea multe din sufletele de prin prejur ascultau. Unii înjurau şi o blestemau. Alţii îi spuneau să termine. Iar alţii ziceau, “Oare mai este vreo speranţă?” ori “Ajută-ne Isuse.” Mari strigăte de amărăciune umpleau atmosfera. Eu nu înţelegeam ce se întâmplă. Nu ştiam de ce femeia aceea predica Evanghelia acolo.Domnul a cunoscut gândurile mele. El a zis, ‘Fiică, Eu am chemat această femeie la 30 de ani să predice Cuvântul Meu si să fie o martoră a Evangheliei. Am chemat pe diferite persoane pentru diferite scopuri ale Trupului Meu. Dar dacă un bărbat or femeie, băiat or fată nu vrea Duhul Meu, Eu Mă voi depărta. Da, ea a răspuns la chemarea Mea pentru mulţi ani, si a crescut în cunoştinţa de Dumnezeu. Ea a învăţat vocea Mea, si a făcut multe lucruri bune pentru Mine. A studiat Cuvântul lui Dumnezeu. Se ruga des, si a avut multe rugăciuni ascultate. A învăţat pe mulţi calea sfinţeniei. Ea a fost credincioasă în casa ei. Anii au trecut şi ea a aflat că soţul ei avea o legătură cu o altă femeie. Si cu toate că el i-a cerut iertare, ea s-a înrăit si nu voia să-l ierte si să încerce să salveze căsătoria lor. Adevărat, soţul ei a fost greşit, şi el a făcut un păcat foarte grav. Dar această femeie cunoştea Cuvântul Meu. Ea ştia să ierte, şi ştia că din fiecare ispită este o cale de scăpare. Soţul ei a rugat-o să-l ierte. Ea nu a vrut. In schimb, supărarea a făcut rădăcină în inima ei. Supărarea a crescut în ea. Nu voia să se întoarcă la Mine. Ea se amăra tot mai mult cu fiecare zi, si şi-a zis în inima si, Uite, eu îl servesc pe Domnul până la capăt, si soţul meu se duce cu altă femeie! ‘Crezi că este bine?‘ m-a întrebat ea.’Eu i-am zis, ‘Nu, nu este bine. Dar el a venit la tine şi s-a pocăit şi a zis că niciodată nu va mai face. Eu i-am spus, ‘Fiică, priveşte înăuntrul tău, şi vezi că tu însăţi ai cauzat aceasta. ‘Nu eu, Doamne’, a zis ea, ‘Eu sunt cea sfântă, şi el este cel păcătos.’ Ea nu voia să asculte la Mine.”Domnul a mai zis: “Timpul s-a scurs, şi nu se mai ruga şi nu mai citea Biblia. Ea a devenit supărată nu numai pe soţul ei, dar pe toţi cei din jurul ei. Ea cita versete, dar pe el nu îl ierta. Ea nu voia să asculte la Mine. Inima ei s-a amărât, si mare păcat a intrat in inima ei. Uciderea a crescut în inima unde odată a locuit iubirea. Si într-o zi, în mânia ei, ea a omorât pe soţul ei şi pe cealaltă femeie. Satan atunci a luat-o de tot, si ea s-a omorât singură.“Am privit la acest suflet care L-a părăsit pe Hristos şi şi-a condamnat sufletul pentru veşnicie la foc şi la durere.

Am ascultat la ce-i spunea ea lui Isus.”Voi ierta acum, Doamne,” zicea ea. “Lasă-mă afară! Acum Te voi asculta. Vezi, Doamne, eu predic Cuvântul Tău acum. într-o oră demonii vor veni să mă ia să fiu chinuită şi mai rău. Mă vor tortura ore întregi. Din cauză că am predicat Cuvântul Tău, torturile mele vor fi mai cumplite. Te rog, Doamne, te rog lasă-mă afară!” Am plâns împreună cu femeia din groapă şi am rugat pe Domnul să mă păzească de toată amărăciunea inimii. “Nu mă lăsa ca să permit ura să vină în inima mea, Doamne Isuse,” am zis. “Vino, hai să mergem mai departe, a zis Isus. In groapa următoare a fost un suflet a unui bărbat înfăşurat într-o formă scheletică, strigând la Isus. “Doamne, a strigat el, “ajută-mă să înţeleg de ce sunt aici.” Isus i-a zis, “Pace, linişteşte-te. Tu înţelegi de ce eşti aici.” “Lasă-mă afară, şi voi fi bun,” s-a rugat omul. Domnul i-a zis. “Chiar fiind în iad încă minţi.” Isus s-a întors spre mine si a zis, “Omul acesta a fost de 23 de ani când a venit aici. El nu a vrut să asculte la Evanghelia Mea. El a auzit Cuvântul Meu de multe ori şi a fost de multe ori în casa Mea. Eu l-am a tras prin Duhul Meu la mântuire, dar el a vrut lumea cu poftele ei. li plăcea să bea şi nu voia să audă chemarea Mea. El a fost crescut în biserică, dar nu a vrut să se predea Mie. într-o zi mi-a spus, ‘O să-ţi dau viaţa mea Ţie într-o zi, Isuse.‘ Dar ziua aceea n-a mai venit niciodată. într-o noapte, după o petrecere, a avut un accident de maşină şi a fost omorât. Satan l-a înşelat până la sfârşit. “A fost omorât instantaneu. Nu a vrut să audă chemarea Mea. Si alţii, au fost omorâţi în acel accident. Lucrarea Satanei este să omoare, să fure, şi să distrugă. Dacă acest tânăr ar fi ascultat! Nu este voia Tatălui ca vreunul să piară. Satan a vrut sufletul omului acestuia, si el s-a distrus prin nepăsare, păcat si băuturi tari. Multe case si vieţi sunt distruse în fiecare an din cauza alcoolului.”

Dacă oamenii ar putea vedea căci poftele si dorinţele lumii acesteia sunt numai pentru un timp! Dacă tu vii la Domnul Isus, El te va elibera de băuturile tari. Cheamă-l p e Isus, El te va auzi si te va ajuta. El va fi prietenul tău. A du-ţi aminte că El te iubeşte, si că de asemenea are si puterea să ierte păcatele tale. Creştini căsătoriţi, Isus vă avertizează ca să nu comiteţi adulter. Şi că dorind pe cineva de sexul opus, chiar dacă tu nu comiţi adulter, poate să fie adulter în inima ta. Tinerilor, staţi departe de droguri si de păcatele sexuale. Dacă cumva aţi păcătuit Tatăl vă iartă.

Chemaţi-L chiar acum cât încă este timp. Găseşte creştini maturi, puternici în credinţă si întrebaţi-i dacă puteţi vorbi cu ei despre problemele voastre. Voi vă veţi bucura că aţi făcut aceasta acum în această lume înainte de a fi prea târziu. Satan vine ca un înger de lumină ca să însele lumea. Nu e mirare, că păcatele lumii arată ispititoare pentru tineri, chiar dacă ei cunosc Cuvântul Sfânt a lui Dumnezeu. “Numai o singură petrecere”, el s-a gândit, “Isus va înțelege”. Dar moartea nu are milă. El a aşteptat prea mult. Am privit la sufletul omului, şi m-am gândit căci copiii mei în curând vor fi de 23 de ani. Oh, Doamne, fă ca ei să-ţi slujească Ţie! Eu ştiu că mulţi dintre voi care citiţi acestea aveţi iubiţi, poate copii, care nu aţi vrea să meargă In iad. Spuneţi-le despre Isus înainte de a fi prea târziu. Spuneţi-le să se pocăiască de păcatele lor şi că Dumnezeuîi va ierta şi îi va face sfinţi. Plânsetele tânărului m-au urmărit zile întregi. Niciodată nu voi uita plânsetele lui de regret. Îmi amintesc de carnea atârnată pe oasele arzând în flăcări. Nu pot să uit putreziciunea, mirosul de moarte, găurile unde odată erau ochii, sufletul gri-murdar şi viermii care mişunau printre oase. Forma omului tânăr a ridicat mâinile spre Isus rugător pe când noi ne îndreptam spre groapa următoare.”Dragă Doamne,” m-am rugat, “dă-mi putere să merg mai departe.”

Am auzit o voce de femeie plângând tare, în disperare. Plânsetele morţilor se auzeau pretutindeni. In curând am ajuns la groapa în care era femeia. Ea se ruga din tot sufletul ei lui Isus să o scoată de acolo. “Doamne,” zicea ea, “nu am stat destul aici? Tortura mea este mai mult decât pot îndura. Te rog, Doamne, lasă-mă afară!” Hohote scuturau forma ei, şi era aşa durere în vocea ei…. Ştiam că suferă cumplit. Am zis, “Isuse, nu poţi face nimic?‘Atunci Isus a zis femeii: “În timp ce tu erai pe pământ, Eu te-am chemat neîncetat la Mine. Te-am rugat insistent să te împaci cu Mine, să ierţi pe alţii, să faci ce este bine şi să te fereşti de păcat. Din când în când Eu chiar te-am vizitat în miez de noapte si te-am atras prin Duhul Meu. Cu buzele tu ziceai că Mă iubeşti, dar inima ta a fost departe de Mine. Nu ştiai că nimic nu poate fi ascuns de Dumnezeu? Tu ai înşelat pe alţii, dar pe Mine nu M-ai putut înşela. Totuşi Eu am trimis pe mulţi să-ţi spună să te pocăieşti, dar tu nu ai ascultat. Tu nu auzeai, nu voiai să vezi, şi în mânie îi respingeai. Te-am aşezat într-un loc unde puteai auzi Cuvântul Meu. Dar tu nu ai voit să-mi dai inima Mie. Nu-ţi părea rău, nici nu-ţi era ruşine de ceea ce făceai. Ţi-ai împietrit inima şi M-ai respins. Acum eşti pierdută pe vecie. Dar acum ai voi să-ţi predai inima Mie.“

La acestea, ea a privit la Isus şi a început să înjure şi să blesteme pe Dumnezeu.

Am simţit prezenţa duhurilor rele şi am ştiut că ei erau cei care blestemau şi înjurau. Ce trist este să fii pierdut pe veşnicie în iad! Împotriviţi-vă diavolului atâta timp cât mai puteţi, si el va fugi de la voi!

Isus a zis, ‘Lumea cu tot ce este în ea va trece, dar Cuvintele mele nu vor trece.“

Sursa: O revelație divină despre iad

https://armoniamagazineusa.com/2020/02/21/m-k-baxter-revelatii-din-iad-pentru-timpul-de-azi/