GENEALOGIA LUI ISUS CRISTOS. În NT ne este prezentată de două ori genealogia detaliată a lui Cristos. Primul evanghelist îşi începe scrierea într-un limbaj ce ne aduce aminte de Geneza spunând că este „cartea neamului (genealogia) lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam” şi apoi urmăreşte linia descendenţei prin patruzeci şi două de generaţii, de la Avraam la Cristos (Matei 1:1-17). Al treilea evanghelist, imediat după relatarea botezului lui Cristos, spune că „Isus avea aproape treizeci de ani când a început să înveţe mulţimea şi era, după cum se credea, fiul lui Iosif” – şi apoi merge în urmă şaptezeci de generaţii, de la Iosif până la „Adam, fiul lui Dumnezeu” (Luca 3:23-38).
Nu este necesar să examinăm genealogia de la Adam la Avraam, care nu este dată de Matei şi pe care Luca probabil că a derivat-o prin 1 Cronici 1:1-4,24-27; din Geneza 5:3-32; 11:10-26 (folosind LXX, întrucât în v. 36 el îl intercalează pe Cainan între Arpacşad şi Şela). De la Avraam la David cele două liste sunt practic identice; linia genealogică de la Iuda la David este bazată pe 1 Cronici 2:4-15 (cf. Rut 4:18-22). Matei 1:5 adaugă informaţia că mama lui Boaz a fost Rahav (probabil Rahav din Ierihon). De la David la Iosif listele diferă, deoarece Matei urmăreşte linia genealogică prin Solomon, fiul lui David, şi regii lui Iuda care i-au urmat, până la Ioiachin (Iconia), în timp ce Luca urmăreşte descendenţa prin Natan, un alt fiu al lui David şi Bat-Şeba (1 Cronici 3:5, unde ea este numită Batşua), şi nu prin linia regală. În Evanghelia după Matei Ioiachin este urmat de Şelatiel şi de fiul acestuia, Zorobabel, şi aceste două nume apar şi în Luca (3-27), dar după această convergenţă de scurtă durată nu mai observăm un acord între cele două liste până când ajungem la Iosif.
Este foarte puţin probabil ca numele din listele care nu sunt atestate în VT să fi fost inventate de evanghelişti sau de cei de la care le-au aflat. Dacă luăm în serios listele, relaţia dintre ele constituie o problemă. Amândouă arată că Isus este un descendent al lui David; în timpul propovăduirii Sale descendenţa din David i-a conferit o oarecare reputaţie (Matei 10:47 ş.urm.) şi este atestată de mărturia apostolilor (Romani 1:3; Evrei 7:14 presupune că toată lumea ştie că Isus făcea parte din seminţia lui Iuda). Ambele liste urmăresc descendenţa lui din David prin Iosif şi deşi aceştia apar în amândouă evangheliile, este dar că în timp ce Iosif era tatăl lui Isus de drept, el nu era tatăl lui de fapt. Genealogia din Luca recunoaşte acest fapt prin afirmaţia auxiliară „cum se credea”, în Luca 3:23; în mod similar, textul cel mai bine atestat din Matei 1:16 afirmă că Iosif era „bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Cristos”. Chiar şi în versiunea sinaitică siriacă a versetului din Matei 1:16 („Iosif… a născut pe Isus..”), sensul biologic al verbului „a născut” este exclus de naraţiunea care urmează (v. 18-25) şi este probabil că şi în alte părţi ale genealogiei termenul „a născut” indică succesiunea legală şi nu relaţia biologică. Probabil că linia genealogică dată de Matei intenţionează să urmărească succesiunea la tronul lui David chiar şi atunci când aceasta nu a avut loc în linie directă de la tată la fiu.
În cazul acesta ar fi de aşteptat ca Luca, dimpotrivă, să se străduiască să prezinte linia descendenţei biologice. Unii comentatori au susţinut că genealogia din Luca urmăreşte descendenţa lui Isus prin Maria, mama Lui (deşi acest fapt nu este afirmat explicit). Din cuvintele lui Gabriel (Gavril) în Luca 1:32 este posibil să deducem că Maria descindea din David – deşi aceste cuvinte pot fi explicate prin referirea la „Iosif, din casa lui David”, în v. 27, în timp ce în v. 36 ni se spune că Maria era înrudită cu Elisabeta, despre care se spune că era „dintre fiicele lui Aaron” (v. 5). Nu are rost să încercăm să apelăm la referinţa în Talmud (TJHagigah 77d) la o oarecare Miriam, fiica lui Eli (cf. Heli, Luca 3:23), deoarece această Miriam nu are nici o legătură cu mama lui Isus. În orice caz, dacă Luca a intenţionat să urmărească genealogia prin Maria, este ciudat faptul că nu a afirmat lucrul acesta în mod explicit. Probabil că ambele liste intenţionează să urmărească genealogia prin Iosif. Dacă Matan, bunicul lui Iosif în Matei 1:15, este acelaşi cu Matat, bunicul său în Luca 3:24, „ar trebui să presupunem doar că Iacov (tatăl lui Iosif, în Matei) a murit fără urmaşi, iar nepotul său, fiul fratelui său Eli (tatăl lui Iosif în Luca) a devenit moştenitorul său” (J. G. Machen, The Virgin Birth of Christ, 1932, p. 208). În ceea ce priveşte corectitudinea urmăririi liniei genealogice a lui Isus prin Iosif, Machen afirmă: „Iosif era moştenitorul lui David, iar copilul, deşi născut fără participarea lui, (i s-a născut lui) într-un sens foarte real” (ibid, p. 187). Iulius Africanul (cca. 230d.Cr.) a dat o explicaţie mai complicată, implicând căsătoria prin levirat, pe baza unei tradiţii care se spune că ar fi fost păstrată în familia sfântă (Eus., EH 1. 7).
Dacă Natan din Zaharia 12:12 este fiul lui David cu acelaşi nume, este evident că familia lui a avut o poziţie specială în Israel şi s-ar putea să existe o semnificaţie specială în faptul că în Luca 3:31 Isus este descris ca urmaşul lui Natan.
Lista din Luca enumeră douăzeci sau douăzeci şi una de generaţii între David şi Exilul babilonian şi acelaşi număr de generaţii între Exil şi Isus, în timp ce lista lui Matei enumera numai patrusprezece generaţii pentru fiecare dintre aceste perioade. Se poate demonstra că au fost omise câteva generaţii din lista lui Matei, în perioada de la David la Exil, şi alte câteva generaţii au fost omise în perioada mai târzie. S-ar putea ca „Resa”, în Luca 3:27, să nu fi fost în original un nume de persoană, ci termenul aramaic resa („prinţ”), titlul lui Zorobabel (şi în acest caz secţiunea post-exilică din lista lui Luca ar putea să fi fost derivată dintr-un document aramaic).
Scopul principal al celor două liste este să dovedească afirmaţia lui Isus că este Fiul lui David şi, în termeni mai generali, să pună accent pe solidaritatea Lui cu omenirea şi legătura Lui strânsă cu tot ce s-a petrecut în trecut. Este stabilită o legătură puternică între Cristos şi noul legământ pe de o parte şi perioada vechiului legământ pe de altă parte. Marcion, care a vrut să rupă orice legături între creştinism şi VT, a ştiut lucrul acesta când a scos afară genealogia lui Isus din ediţia sa a Evangheliei după Luca.
BIBLIOGRAFIE. 660 G. Machen,The Virgin Birth of Christ, 1932, p. 173 ş.urm., 203 ş.urm.; M. D. Johnson,The Purpose of the Biblical Genealogies, 1969; N. Hillyer, NIDNTT 3, p. 653-660.
F.F.B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu