Unora li se face dor de a vorbi cu Dumnezeu, toată săptămâna, știu și simt că trebuie să se roage, dar ei așteaptă duminica, pentru că duminica e ziua Domnului când tot creștinul se roagă…
Unora li se face dor de a-I cânta lui Dumnezeu, să laude pe Domnul cu cântece care clocotesc în inimă, dar ei aștepată duminica pentru că nu-i fratele care să le dea tonul și nici trupa de worship prin preajmă, iar radioul e blocat pe 99.X FM că acolo se fac glume bune…
Unora li se face dor de frați, le vine câte un gând să mai sune, să mai ajute, să mai încurajeze, dar așteaptă duminica pentru că duminica e ziua în care au părtășie cu frații, în rest tot mai gustoase sunt grătarele cu șprițuri și muzică ieftină…
A aștepta duminica pentru a avea părtășie cu Dumnezeu și cu frații te face ca papagalul din imagine, care pune capul pe poza cu pădurea care-i lipsește. Relația ta nu e cu o poză (de aceea Dumnezeu nu suportă pozele/picturile cu El pentru că El e mereu cu tine și nu-ți trebuie poze ca să-ți amintești de El), nici cu un Dumnezeu al unei singure zile. Duminica nu e unica zi de comunicare cu El și de deschidere a Bibliei, pentru că nici cu cea mai iubită persoană nu ai vrea să vorbești doar o zi din șapte. Iubirea face din toate zilele o sărbătoare și nu așteaptă, ci dă buzna, iubirea insistă, iubirea caută, iubirea se revarsă. Dacă L-ai iubi pe Dumnezeu, L-ai căuta necurmat, nu doar duminica!
Cine are un Dumnezeu de duminică trăiește ca un păgân celelalte șase zile, iar in a șaptea nu face decât să se mintă că e bine. Trăiește cu Dumnezeu orice clipă!
Cu prețuire,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu