Matia Blog Crestin: Tenebrosul drum de la avort la infanticid în dreptul american (de Thomas Ascik)

18/02/2020

193

Frecvența crescută a cazurilor de părinți, în special mame, care își ucid copiii – nu numai bebelușii nou-născuți, ci și copiii mici – este un fenomen nou. Are aceasta ceva de-a face cu relaxarea fără încetare a legilor avortului din America de la Roe c. Wade încoace? Trăim într-o eră în care ne prefacem că nu știm în ce moment începe viața, dar cu siguranță știm când se termină – și cum să îi punem capăt.

Având în vedere modificarea statutului avortului în statul New York cu exact un an în urmă, care a adus pentru prima dată problema „infanticidului” în conștiința națională, rolul fundamental pe care avortul l-a jucat mult timp în diviziunea morală și politică din țară și certitudinea că avortul va fi o problemă încă și mai importantă în alegerile prezidențiale din noiembrie 2020 decât a fost în trecut, acest eseu încearcă o trecere în revistă a legislației, a evoluției judiciare, politice și sociale din ultimii ani în ceea ce privește avortul.

Evenimentul precipitant a fost intrarea în vigoare a noii legi privind statutul avortului în New York, lege adoptată după „capturarea” de către Partidul Democrat a Senatului statului New York la alegerile din 2018, care a pus capăt treizeci de ani de control Republican asupra acelui organism. Această schimbare, împreună cu îndelungatul control exercitat de Democrați asupra Camerei Reprezentanților și cu guvernatorul Democrat Andrew Cuomo au dus la un control complet al Democraților asupra guvernării în New York. Partidul a făcut din avort prima sa prioritate atunci când noua legislatură a fost convocată în ianuarie 2019. Motivația, după cum a afirmat explicit Cuomo, a fost codificarea deciziei Roe c. Wade în legislația din statul New York de teamă ca decizia ar putea fi răsturnată la Curtea Supremă [pentru clarificări vezi nota de subsol I].

În Roe, Curtea Supremă a vorbit despre „potențială viață” și a refuzat să răspundă la întrebarea presupus dificilă „când începe viața”. Chiar dacă judecătorul Blackmun nu știa răspunsul, embriologia îl știa atunci, ca și acum: „sexul noului individ… este stabilit la momentul fertilizării” (Langman, Embriologie medicală, p. 41). [1] Hotărârea Roe, împreună cu cea din cauza similară Doe, au făcut disponibil legal avortul pe parcursul celor nouă luni de sarcină – un echivalent real al infanticidului. Acest fapt a fost ignorat și suprimat scrupulos de mass-media și de grupurile de advocacy feministe și progresiste. Până în 2019, ea nu a devenit niciodată o problemă publică de amploare națională. Roe a inventat un nou drept constituțional, disponibil numai femeilor: „dreptul la viața privată” atunci, redenumit acum ca „dreptul femeii de a-și controla corpul.” Majoritatea de 7 la 2 în cauza Roe a fost constituită din judecătorii Willam Douglas, Thurgood Marshall, William Brennan, Potter Stewart, Harry Blackmun, Lewis Powell și Warren Burger, ultimii cinci numiți de președinții Eisenhower și Nixon.

Roe a permis într-un mod ambiguu unui stat, în urmărirea „promovării interesului” său în ceea ce a numit „potențialitatea vieții umane”, să „interzică” avortul „subsecvent viabilității”, adică dincolo de punctul în care se poate aștepta ca un copil să supraviețuiască în afara pântecului. Curtea a arătat că „viabilitatea este plasată de obicei la aproximativ șapte luni (28 săptămâni), dar poate apărea mai devreme, chiar și la 24 de săptămâni… copilul are șanse de 90% la supraviețuire” dacă este născut la „6,5 până la 7 luni” după fertilizare. [2] Însă excepțiile din lege, nu numai pe motiv de amenințare la „viața” mamei, ci și „la adresa sănătății ei” au subminat în mod esențial autoritatea statelor de a-l interzice. În cazul dosarului însoțitor al lui Roe, Doe c. Bolton, Curtea și opiniile concurente au discutat pe larg și au făcut limpede că în criteriul de „amenințare la adresa sănătății” care sunt permisibile pentru avort se include sănătatea „mentală”, adică „sănătatea în contextul medical cel mai larg” și „bunăstarea psihologică precum și fizică” și că acest criteriu se aplică pe parcursul tuturor celor nouă luni de sarcină.

În mod asemănător, în cauza ulterioară privind avortul, Casey (1992), Curtea, în mod echivoc similar, a recunoscut „puterea unui stat de a restricționa avorturile după momentul de viabilitate” ca și „interesele legitime” ale unui stat în protejarea „vieții fătului”, chiar până la o „interdicție legislativă asupra avorturilor non-terapeutice”. Dar instanța din Casey a folosit aceeași perdea de fum din Roe, stabilind că legea nu poate pune „o povară nejustificată” asupra dreptului unei femei la avort înainte de presupusa viabilitate, iar în alte locuri din decizie a folosit un limbaj pentru a stabili acest criteriu ca standard pe toată durata sarcinii, adică inclusiv după „viabilitate”. Raționamentul a fost extins și mai explicit în cauza Whole Woman’s Health (2016).

De la începutul perioadei de permisibilitate a avortului, multe state au reacționat la decizia din cauza Roe încercând să restaureze o anumită versiune anterioară a legilor lor sub motivația de a stabili un fel de protecție pentru ființa independentă și sensibilă a copilului nenăscut. („În a cincea lună, mama poate simți mișcarea fătului.” [3]). În cei 47 de ani care au trecut de la Roe, Curtea Supremă a pronunțat aproximativ 20 de decizii majore legate de avort, toate ca urmare a respingerii continue de către state a deciziei Roe. Este o situație fără echivalent.

New York și Virginia în 2019

Chiar și după Roe, statul New York a continuat interdicția completă a avortului după 24 de săptămâni, cu excepția cazului în care viața femeii era în pericol. Sub conducerea lui Cuomo și cu teama manifestă în cercurile progresiste referitor la posibila răsturnare de către Curtea Supremă a deciziei Roe, scopul specific al noului statut al avortului este abrogarea acestor prevederi. Noua formulare stabilește dreptul la avort în orice moment dacă „în absența viabilității fetale” sau pentru a proteja „viața sau sănătatea femeii”. Astfel, având în vedere deceniile de practică juridică de la Roe și Doe încoace, cu acești termeni vagi, este clar că New York-ul a stabilit în fapt un drept la avort în orice moment al sarcinii [4].

Cu toate acestea, cu sprijinul mass-media, însuși guvernatorul Cuomo a publicat în New York Times o opinie care ascunde și neagă acest fapt prin afirmația că noua lege „nu permite avorturi cu puțin timp înainte de naștere și nici nu permite avorturile elective în al treilea trimestru”, adăugând că „avorturile în trimestrul al treilea de sarcină sunt extrem de rare, doar aproximativ 1 la sută din total.” [5] Mai departe, guvernatorul a schimbat subiectul și s-a îndepărtat de la subiectul protejării vieții umane pentru a ataca „dreapta religioasă” și, mărturisind că este catolic, a afirmat că „majoritatea catolicilor sunt pro-alegere” [II].

Noua lege a lui Cuomo este în conformitate cu codul penal din New York, care, spre deosebire de trei sferturi din totalul statelor [componente ale SUA, n.tr.], nu pedepsește omuciderea fetală, rezultat al unei agresiuni asupra unei femei însărcinate.

În mod similar, simultan și în același scop, o lege propusă în [statul] Virginia, susținută puternic de guvernatorul democrat Ralph Northam, neurolog pediatru de profesie, avea scopul specific să extindă accesul la avort și în cel de-al treilea trimestru. Formularea textului de act normativ prevedea că avortul „după al doilea trimestru de sarcină” să fie permis dacă medicul stabilește că continuarea sarcinii ar fi „probabil” să „afecteze sănătatea psihică sau fizică a femeii”. Prezentând proiectul de lege în legislativul statului Virginia, Kathy Tran, membră a Camerei Reprezentanților, a declarat că proiectul va „modifica standardele” pentru avorturile din trimestrul al treilea și va permite avortul „până la patruzeci de săptămâni” inclusiv momentul când femeia „intră în dilatație” [6]. Guvernatorul Northam a mers chiar mai departe afirmând că în această situație copilul va fi născut, ținut sub observație și apoi resuscitat, dacă asta dorește mama și familia.” [7]

În urma alegerilor legislative statale din 2019, Partidul Democrat controlează întreaga guvernare din Virginia. Ca și New York-ul, democrații au făcut din avort prima lor prioritate. Deși detaliile finale ale diferitelor versiuni ale actelor emise de cele două legislative nu au fost elaborate, proiectele de lege sunt direcționate către eliminarea restricțiilor, cum ar fi cine poate practica avorturi și dacă este nevoie de consimțământul părinților cu privire la avort în cazul femeilor minore. Cu guvernatorul Northam în funcție, este sigur că o nouă lege a avortului va fi adoptată, suporterii săi dorind să facă din Virginia noul „sanctuar” al avortului în țară. În mod semnificativ însă, spre deosebire de 2019, Democrații evită acum orice măsură menită să facă avortul disponibil până la naștere.

Viabilitate, eugenie și avort cu naștere parțială – azi

În ceea ce privește „viabilitatea fetală” și „infanticidul”, Curtea Supremă, în cauza Box din 2019 a menținut [III] o decizie a unei curți de apel care a considerat neconstituțional noua lege [a avortului] din [statul] Indiana, deoarece aceasta interzicea avortul înainte de perioada de viabilitate, chiar dacă interdicția era adresată doar avortului bazat pe categoriile discriminatorii de „rasă, culoare, origine etnică, ascendență sau sex” sau pe un diagnostic sau potențial diagnostic de „sindrom Down” sau „orice altă dizabilitate.” Respingând rejudecarea cauzei, Curtea Supremă a arătat că instanțele de apel nu s-au pronunțat încă majoritar pe „acest tip de legislație”. În hotărârea sa, în esență jurisdicțională, privind definiția absolută a „viabilității” ca problemă-cheie, curtea de apel evitase orice recunoaștere sau punere în discuție a drepturilor civile și a limitărilor eugenice cu privire la avort. Deși a fost de acord cu decizia, judecătorul Curții Supreme Clarence Thomas a scris o lungă opinie concordantă trecând în revistă istoria eugeniei americane și legăturile acesteia cu avortul. Cauza, a subliniat Thomas, evidențiază „faptul că avortul este un act cu potențial major de manipulare eugenică”. Thomas a mai reamintit că însăși Curtea Supremă a aprobat eugenia prin decizia sa, încă în vigoare, din cauza Buck contra Bell (1927), supranumită „trei generații de imbecili sunt suficiente” [IV]. În dosarul Roe este făcută referire, în susținere, la cauza Buck. Citând cercetările din domeniu, Clarence Thomas a spus că rata avortului la copiii diagnosticați cu sindrom Down este de 67% în această țară și una cu mult mai mare în Europa. În plus, el s-a referit la ceea ce este cunoscut în prezent despre ubicuitatea avorturilor selective pe criteriu de sex în China și India [V].

Judecătorul Thomas a argumentat că, în cauza Casey „nu a fost decis dacă Constituția impune statelor să permită avorturile eugenice”. Pennsylvania, a spus el, a instituit în 1991 o interdicție a avorturilor pe criteriu de rasă, sex sau handicap, dar Planned Parenthood, reclamantul din cauza Casey, a contestat acele prevederi ale legii din Pennsylvania. [8]

În cauza Gonzalez c. Carhart (2007), Curtea Supremă a confirmat ca fiind constituțională Legea federală privind prohibiția avortului cu naștere parțială, din 2003, ale cărei condiții se aplică oricărei etape a sarcinii. Judecătorul Kennedy a scris opinia majoritară arătând că în Casey este inclus dreptul unui stat de a manifesta interes legitim în protecția vieții fetale, respectiv că Legea privea doar o singură metodă de avort și nu impunea o „povară nejustificată” în exercitarea dreptului la avort. Kennedy s-a referit la „dilatare și evacuare” drept „metoda obișnuită de avort” în „al doilea trimestru de sarcină” și a descris-o în detaliu, inclusiv „sfărâmarea craniului”, numind-o „impulsul” pentru Legea aflată în dispută. Însă Legea se aplica doar „unui făt viu” și, prin urmare, nu interzicea complet procedura de dilatare și evacuare. Judecătorul Kennedy a mai spus că după primul trimestru, „cele mai multe” avorturi au loc în al doilea trimestru și că „un făt este un organism viu în pântecele” care „poate deveni un copil”.

Anterior, Curtea de apel decisese că prevederile legale sunt neconstituționale, deoarece nu existau excepții pe motiv de „amenințare la adresa sănătății” mamei. Legea fusese adoptată în Senat de 47 de Republicani contra 17 Democrați și în Camera [Reprezentanților] de 218 Republicani contra 63 de Democrați.

Trebuie să ne întrebăm cum și mai ales dacă legea proaspăt adoptată în New York în 2019, precum și proiectul de lege propus dar neadoptat în Virginia, se împacă cu Legea privind avortul cu naștere parțială, care interzice un „avort cu naștere parțială” [9] adică acela în care personalul care efectuează avortul

„Declanșează în mod intenționat nașterea vaginală a unui făt viu până la momentul în care, în cazul în care fătul este poziționat cu capul înainte, întregul cap al fătului se află în afara corpului mamei sau, în cazul în care este poziționat cu spatele, orice parte a trunchiului fetal a trecut de ombilic se află în afara corpului mamei, în scopul de a efectua un act despre care [medicul] știe că va ucide fătul viu parțial născut; și efectuează fățiș actul, altfel decât prin finalizarea nașterii, care ucide fătul viu parțial născut.”

În argumentația sa, judecătorul Kennedy a punctat că legea se aplică „din perspectiva responsabilității penale” doar când „acțiunea directă care cauzează moartea fetusului e separată de nașterea copilului.” Deci, se pare că actul uciderii în sine poate avea loc chiar înainte de naștere.

Conform legii federale actuale, „moartea” sau „vătămarea corporală a… unui copil nenăscut” provocată în cursul săvârșirii unei infracțiuni federale cu violență este ea însăși o infracțiune, separată. „Copilul nenăscut” este definit ca „un membru al speciei homo sapiens, în orice stadiu de dezvoltare, care este purtat în pântece”. Legea a fost adoptată în 2004 sub denumirea Legea privind victimele nenăscute ale violenței cu votul a șaizeci la sută din membrii Camerei precum și ai Senatului. Treizeci și opt de state au legi similare.

Trei procese judiciare din 2019

În trei cauze în 2019, toate bazate pe răspunsuri la și în contextul inițiativelor pro-avort din New York și Virginia, curțile districtuale federale au evitat complet să se ia în considerare problema vieții umane, inclusiv presupusa „potențialitate” – sau actualitate – a copilului în pântece, trăgând concluzia, în toate cele trei dosare, că unicul criteriu de apreciere este viabilitatea, conform Casey.

Statele Georgia, Ohio și Mississippi au adoptat legi care interziceau avortul după ce bătăile inimii pot fi percepute, bineînțeles înainte de viabilitate. Scopul lor era să provoace Curtea Supremă pentru răsturnarea deciziei Roe – exact lucrul de care se teme guvernatorul Cuomo – prin adoptarea unor legi statale care o contestau direct.

În Georgia, legiuitorul, în replică la legea infanticidului adoptată în New York, a interzis avortul după „bătaia inimii detectabile”. Curtea federală din Georgia a apreciat că viabilitatea este „principiul central în Roe c. Wade” și că niciun interes al unui statul în protejarea „vieții potențiale” nu poate trece peste acesta. Noua lege din Georgia, Legea privind egalitatea și echitatea pentru nou-născuți vii, arăta că termenul de persoană include și copilul nenăscut, care este „membru al speciei homo sapiens în orice stadiu al său de dezvoltare.” Curtea a constatat că exprimare este „neconstituțional de vagă” deși, dimpotrivă, legiuitorul o explicitase. De asemenea, instanța a conferit și un aspect rasial deciziei sale, notând că cetățenii georgieni negri au o rată a avortului de patru ori mai mare decât albii.

În ceea ce privește bătăile inimii, instanța a fost de acord cu contestarea legii din Georgia și a declarat că „celulele care, în cele din urmă, constituie baza dezvoltării inimii, mai târziu în sarcină, produc o activitate cardiacă care este în general detectabilă – prin ultrasunete – începând cu aproximativ șase săptămâni de la ultima perioadă menstruală a femeii”. („Inima începe să bată la aproximativ 21 de zile de gestație.” [10])

În cazul din Ohio, legislativul, citând „progresul continuu al tehnologiei medicale” a interzis avortul după detectarea bătăilor inimii, însă curtea districtuală federală, bazându-se în totalitate pe și citând din Casey, a decis că viabilitatea este „faptul critic” și „principiul central din Roe”.

În cazul din Mississippi, curtea districtuală a tras concluzia că viabilitatea trebuie determinată „de la caz la caz”.

De la „Dreptul la viață privată” la „Viață cu semnificație”

Pentru aceste instanțe, presupusele drepturi constituționale și hotărâri din Roe și cauzele descendente din aceasta nu sunt suficiente. Avortul nu este doar un drept unic și super-constituțional, ci mai mult: curtea din Georgia îl consideră „esențial pentru demnitatea, egalitatea și capacitatea unei persoane de a-și forma o viață cu semnificație”. Curtea din Mississippi, citând din Casey, a declarat că avortul este „libera alegere a femeii, esențială pentru demnitatea și autonomia personală”.

Judecătorul Rehnquist, în opinia sa divergentă său în Casey, a vorbit despre „atotcuprinzătorul drept la viață privată” din Roe. În Bellotti v. Baird (1979), jud. Powell, semnând opinia majoritară, l-a numit „un drept constituțional cu caracter unic”.

În Casey (1992), cei trei coautori ai opiniei majoritare, toți numiți de Republicani, Anthony M. Kennedy, Sandra Day O’Connor și David H. Souter, subliniază că există un singur alt caz „rar și comparabil” cu statura lui Roe, Brown c. Consiliului pentru Educație.

În cauza Dred Scott (1857), întrebarea pusă Curții Supreme era dacă negrii, fie sclavi fie liberi erau „cetățeni” conform Constituției Statelor Unite și în conformitate cu legile majorității statelor și nu dacă negrii erau „persoane”. În numeroase pasaje, decizia Curții, luată cu majoritate 7-2 vorbește despre negri ca persoane, inclusiv prin sintagma „clasă separată de persoane”. Dar, cu referire la cele două secțiuni din Constituție privind comerțul cu sclavi, Curtea a spus că negrii „nu sunt incluși și nu au intenția de a fi incluși, sub termenul de ‘cetățeni’ în Constituție”. Desigur, Dred Scott a avut loc înaintea ratificării celui de-al Paisprezecelea Amendament (1868) [VI], în al cărui cuprins Curtea Supremă, prin decizia Roe, consideră că nu era inclus și omul nenăscut.

La trei ani după Dred Scott, Asociația Medicală Americană, în 1860, a trimis fiecărui legiuitor și guvernator un memoriu [11] în care pasajul cheie era:

„Vina morală a infracțiunii de provocare a avortului depinde în întregime de natura reală și esențială a faptei. Este distrugerea intenționată a unui copil înăuntrul părintelui său; iar medicii sunt de acord acum, folosind dovezi reale și diferite, că copilul este viu [începând] din momentul concepției.”

Politicile actuale referitoare la avort sunt fără precedent

Pe lângă „socialism”, avortul este cea mai clară dintre toate problemele care diferențiază cele două partide politice [VII]. Până la președinția Clinton, inclusiv, pentru Democrați era satisfăcător să spună despre avort doar că trebuie să fie „sigur, legal și rar”. Platforma-program din 1996 a Partidului Democratic îl voia „mai puțin necesar și mai rar”. Dar în 2008, 2012 și 2016 același manifest afirma că partidul susținea „fără echivoc” avorturile „sigure și legale”, cu obiectivul de a „reduce nevoia de avort”, în timp ce Platforma din 2016 a fost prima care a solicitat abrogarea amendamentului Hyde, cel care interzice finanțarea federală a avortului și care se afla în vigoare încă din 1976.

Partidul Republican și-a declarat de mult timp susținerea pentru „dreptul la viață” și un amendament constituțional care să scoată avortul în afara legii. Secțiunea privind avortul Platformei Republicane din 2016 a fost lungă și detaliată și cuprindea susținerea pentru amendamentul precizat, numirea de judecători care „respectă” „sfințenia vieții umane nevinovate”, legile care obligă la consimțământ informat și la consimțământul părinților [în cazul avortului la minore, n.tr.], asistență și consiliere la adopție pentru a încuraja femeile „să aleagă viața”, legi „născutului viu” care să protejeze copilul ce supraviețuiește avortului, legi care interzic avorturile dincolo de vârsta la care fătul simte durere, legi care interzic avorturile selective pe criteriu de sex sau dizabilitate și se opunea vânzării de părți din corpul fătului [VIII].

Cauza Gee, de asemenea legată de legislația avortului, programată pentru pledoarii în Curtea Supremă pe 4 martie, este un proces al furnizorilor de avort contra unei legi din Louisiana, recent adoptată, care le impune restricții de ordin administrativ pentru a putea să își desfășoare activitatea. După ce a conchis, în urma audierilor, că la clinicile de avort au avut loc incidente de sănătate disproporționat de multe în comparație cu alte clinici care tratează pacienți în ambulatoriu, legislativul din Louisiana a decis să oblige medicii care fac avorturi, singura specializare [în SUA, medicul care efectuează numai avorturi se numește abortionist și este clasificat separat de medicii de obstetrică-ginecologie, n.tr.] care anterior era exclusă de la aceste prevederi, să trimită femeile cu complicații la spitalele locale. Gee este o variație pe aceeași temă a cauzei Whole Woman’s Health, în care Curtea Supremă a anulat o lege similară din Texas considerând-o „povară nejustificată” în calea exercitării dreptului la avort.

Un total de 197 de membri ai Congresului, inclusiv candidații la președinție Elizabeth Warren, Bernie Sanders, Kamala Harris, Cory Booker, Kirsten Gellibrand, Amy Klobuchar și Michael Bennett, împreună cu liderii grupurilor parlamentare Democrate din Senat, Chuck Schumer și din Camera Reprezentanților, Nancy Pelosi, au înaintat Curții un document amicus în cauza Gee solicitând Curții să anuleze legea din Louisiana.

De asemenea, în cazul Becerra din 2018, în care Curtea Supremă, cu doar un vot de 5-4, cea mai restrânsă dintre marje, a răsturnat o lege din California, recentă, care impunea clinicilor pro-life să posteze la loc vizibil informații pro-avort, adică să acționeze împotriva conștiinței lor, senatorii Harris, Booker, Sanders și Warren, alături de alți Democrați dintr-un total de 16 senatori și 85 de membrii ai Camerei, au intervenit de asemenea a Curte, susținând această constrângere fără precedent a libertății de conștiință. În februarie 2019, democrații din Senat au blocat Legea privind protecția copiilor născuți vii după avort, introdusă de senatorul republican Ben Sasse. Proiectul de lege, o încercare de răspuns la nivel național la evoluțiile pro-avort din New York și Virginia, ar fi impus medicilor să salveze viața unui copil care a supraviețuit după o tentativă de avort. Senatorul Sasse a descris în mod deschis proiectul de lege drept „interdicția infanticidului”. [12]

Toți candidații Democrați la președinția SUA, cei rămași în cursă și cei deja retrași, au inclus în campaniile lor un sprijin puternic pentru avort. Pete Buttigieg, un bursier Rhodes a dus lucrurile la nivelul următor: „cum începe viața” este o „întrebare cosmică”, a apreciat el, afirmând că Biblia susține atare concluzie: „Există o mulțime de părți ale Bibliei care spun că viața începe cu odată cu respirația, și chiar și asta este ceva ce putem interpreta diferit.” Dl. Buttigieg, prin urmare, ca și Cuomo, a făcut din avort o problemă religioasă mai degrabă decât una legală și constituțională. [13] Elizabeth Warren susține avortul pe toată perioada sarcinii dacă există o „anomalie fetală”. [14] Bernie Sanders, întrebat despre avorturile în trimestrul al treilea de sarcină, a declarat că decizia „aparține femeii și medicului”. [15] Fostul candidat Beto O’Rourke a avut aceeași poziție. Joe Biden a fost de acord și el, afirmând că va include decizia Roe în dreptul federal, încercând astfel să facă irelevantă orice nouă decizie a Curții Supreme.

La alegerile din 2016, Donald Trump a făcut campanie mai explicită în privința avortului decât orice candidat Republican la președinție de până la el. Trump a adus în discuție problema avortului în ultimele stadii ale sarcinii (late-term abortion) și a continuat să se pronunțe împotriva acestuia în calitate de președinte; a reinstituit restricția Mexico City Policy privind prohibiția finanțării federale pentru ONG-urile americane care efectuează sau consiliază avorturi peste hotare. Barack Obama abrogase acest act.

Trump a promis că va numi judecători pro-viață și a susținut necesitatea unei decizii prin care Curtea Supremă să restituie statelor decizia asupra legislației avortului [I]. În 2019, a ordonat ministerului Sănătății să interzică beneficiarilor de fonduri publice pentru servicii de planificare familială să mai dea bilete de trimitere către clinici de avort. A sprijinit Legea privind protecția copiilor născuți vii după avort a senatorului Sasse. Departamentul de Justiție a intervenit la Curtea Supremă în cauza Gee, în sprijinul legii din Louisiana [16].

În contextul acestei extrem de clare diviziuni politice, au existat inițiative pentru promovarea avortului. În loc să mai fie o „alegere privată”, există o nouă tactică retorică prin care avortul e acum promovat vocal în public. [17] La o gală de film din acest an, Michelle Williams, aparent actriță, a spus public că avortul a fost cheie a succesului pentru cariera sa – și a primit ca răsplată publicitate la scară națională. O nouă lege din California impune tuturor colegiilor publice să facă avortul disponibil în campus-uri. În iunie 2019, o nouă campanie care clasifică restricțiile la avort ca „dăunătoare pentru afaceri” a fost lansată în New York Times. [18] Printre cele mai cunoscute companii sau oameni de afaceri care apar în campanie s-au numărat Bloomberg, Yelp, Ben&Jerry și Tinder. În același timp, Netflix și Disney au amenințat că vor înceta să producă filme în Georgia din cauza noii legislații privind avortul.

Avorturile în stadii avansate ale sarcinii sunt „rare”

Împotriva acuzațiilor că avorturile în trimestrul al treilea sunt de fapt infanticide, răspunsul unanim al mass-media și al Partidului Democrat a fost că asemenea avorturi sunt „rare” iar Elizabeth Warren a afirmat că „infanticidul este ilegal oriunde în America.” [19] Fostul președinte al Planned Parenthood Leana Wren a spus că „circa 1% din avorturi se fac după 24 de săptămâni, și atunci adesea din cauza circumstanțelor complexe.” [20]

A argumenta că asemenea avorturi în ultimul trimestru sunt rare înseamnă a le considera acceptabile. Și apoi, cât de rar înseamnă rar? Potrivit Centrului pentru Controlul Bolilor, în 2016 au fost efectuate 7.481 de avorturi (1,2% din total) după 21 de săptămâni de gestație [21]. Potrivit Institutului Alan Guttmacher, în 2017 au fost efectuate 862.320 de avorturi, din care 11.210 după 21 de săptămâni de gestație [22]. După cum am menționat deja, un copil aflat la 6,5-7 luni are circa 90% șanse de supraviețuire.

În 2012, Jurnalul de Etică Medicală a publicat lucrarea „Avortul după naștere: de ce ar trebui să trăiască copilul?” în care coautorii susțin că,

„Dacă criterii precum costurile (sociale, psihologice, economice) pentru potențialii părinți sunt motive suficient de bune pentru avort, chiar dacă fătul este sănătos, atunci, dacă statutul moral al nou-născutului este același cu cel a fătului și dacă niciunul nu are nicio valoare morală în virtutea faptului că este o potențială persoană, atunci aceleași motive care justifică avortul ar trebui să justifice și uciderea persoanei potențiale, atunci când aceasta se află în stadiul de nou-născut. [23] „

O astfel de logică este o extensie naturală a lui Roe.

Există desigur și poziția profesorului Peter Singer de la Universitatea Princeton, clar prezentată în cartea sa Etica practică (1980), aflată acum la cea de-a treia ediție, în „justificarea infanticidului” [24].

Avort și omucidere

Are asta legătură cu creșterea vizibilă a numărului mamelor care își ucid copiii după naștere? În California, în 2019, mama unui nou-născut și iubitul ei sunt acuzați că și-au sugrumat copilul în spital. În Ohio, o femeie a pledat vinovată anul trecut la acuzația că și-a ucis trei copii, într-un interval de doi ani. O mamă din Boston și-ar fi ucis cei doi copii, în vârstă de patru și șaisprezece luni, aruncându-i dintr-o clădire, după care și-a pus capăt zilelor, în decembrie 2019. În Louisiana, în 2019, o mamă a fost acuzată de uciderea fiicei sale de cinci ani. În Alabama, o mamă a fost arestată pentru că și-ar fi omorât cei doi fii, în vârstă de 9 ani și 3 ani. În Texas, o mamă s-a omorât împreună cu fiul ei de șase ani. O bunică din Arizona tocmai a fost condamnată anul acesta pentru uciderea în 2019 a celor doi nepoți gemeni suferind de autism.

Și tați: În New York City în 2019, un tată și-ar fi ucis fiica în vârstă de 5 ani și și-ar fi decapitat soția, înainte de a se sinucide. În Florida, un bărbat a fost acuzat de asasinarea soției și a celor patru copii ai ei, cu vârste de 1, 2, 5 și 10 ani, în 2019. Asasinarea soției sale și a celor două fiice, de 3 și 4 ani, de către un bărbat din Colorado, Chris Watts, a fost încontinuu subiect de știri, iar crimele și mărturisirea lui vinovată sunt acum subiectul a două filme.

Autorul acestor rânduri, ale cărui vârstă și experiență trec dincolo de anul 1973, susține că frecvența actuală a acestor tipuri de omucideri este un fenomen nou. Ele apar în epoca avortului, când ne prefacem că nu știm când începe viața, dar cu siguranță știm când se termină – și cum să îi punem capăt.

Despre autor

Thomas Ascik este editorialist la The Imaginative Conservative. A fost, vreme de 3 decenii, procuror districtual în statul Carolina de Nord. Eseurile sale au apărut în Real Clear Policy, The Hill, The Library of Law and Liberty și The Federalist. Traducere și adaptare după The Imaginative Conservative.

Notele traducătorului:

[I] Decizia din cauza Roe contra Wade (1973) a stabilit nu doar că există un drept la avort ci și, pentru prima dată, că acesta este un subiect de interes federal. Ca atare, toate legile contrare, prevăzând protecția vieții în stadiu intrauterin, în vigoare în statele componente ale uniunii și bazate pe Constituțiile acestora au fost abrogate, decizia Curții Supreme având prioritate absolută. Fiecare stat al SUA are propria Constituție, însă deasupra tuturor stă autoritatea Constituției Statelor Unite, Curtea Supremă jucând rol de tribunal constituțional federal. Deciziile Curții Supreme sunt extrem de greu de răsturnat, dar nu imposibil; președintele Trump a promis că va numi judecători conservatori la Curte și a și numit deja doi în primii 3 ani de mandat. Un posibil al treilea ar aduce o majoritate solidă și suficientă pentru rejudecarea cauzelor legate de avort Roe c. Wade și Doe c. Bolton. Contrar a ceea ce se crede, rejudecarea ar avea cel mai probabil miza restaurării situației anterioare lui Roe, în care fiecare stat avea propria legislație, posibil restrictivă sau chiar prohibitivă, dar și posibil permisivă (așa cum este acum în New York).

[II] „Dreapta religioasă” este o expresie relativ peiorativă cu care sunt denumiți în Statele Unite membrii comunităților neoprotestante evanghelice, oponente înverșunate ale avortului. Uneori aceste comunități sunt puse în mod fals și forțat în opoziție cu o pretinsă permisivitate a catolicilor față de avort. Dincolo de atitudini individuale, catehismul Bisericii Catolice este foarte clar în această privință.

[III]. Curtea Supremă a SUA respinge rejudecarea a circa 99% dintre dosarele care îi sunt înainte pe motiv de lipsă de competență, cu alte cuvinte recunoscând jurisdicția instanțelor inferioare; decizia acestora rămâne astfel definitivă.

[IV]. Buck contra Bell (1927) este o decizie a Curții Supreme care a stabilit că legea care permitea sterilizarea forțată a celor considerați nepotriviți de a procrea, inclusiv dizabilii intelectual, era constituțională și urmărea scopul legitim de a proteja sănătatea publică.

[V]. În ambele țări sunt avortați masiv feții de sex feminin din cauza preferinței culturale pentru băieți.

[VI]. Amendamentul al XIV-lea la Constituția Statelor Unite ale Americii a fost adoptat în 1868 și este unul dintre cele cu consecințele cele mai importante în jurisprudență. Amendamentul privește asigurarea dreptului egal la protecția legii și a fost propus ca răspuns la problemele legate de abolirea sclaviei ca urmare a Războiului Civil.

[VII]. Este vorba despre Partidul Republican, de orientare conservatoare și individualistă, „dreapta” în paradigma politică clasică, și Partidul Democrat, echivalentul stângii social-democrate europene. În ultimele decenii în interiorul Democraților a apărut și crește un curent radicalizant de stânga, ale cărui obiective pot fi rezumate prin referire la termenul „socialist”.

[VIII]. Referire la scandalul cu iz penal în care este implicată rețeaua de clinici de avort Planned Parenthood, unde au fost înregistrate cu camera ascunsă dovezi că managementul companiei comercializează părți și organe fetale pentru experimente.

Note:

[1] Langman’s Medical Embryology, T.W. Sadler, 14th Edition (2019), p. 41.

[2] Langman’s, p. 109.

[3] Langman’s, p. 106.

[4] Liz Krueger, FAQs about the Reproductive Health Act, February 12, 2019.

[5] Andrew M. Cuomo, “Andrew Cuomo: Trump’s Assault on Abortion Rights Must Be Rejected,” February 6, 2019.

[6] “Kathy Tran Presents Virginia Third Trimester Abortion Bill in Committee,” YouTube video, 6:41, “The Republican Standard,” January 29, 2019. (“Dilating” at 1:10.)

[7] Rick Massimo, “Virginia Gov. Northam on road projects, teacher pay, shutdown impact, more,” WTOP, January 30, 2019.

[8] Ruth Marcus, “I would’ve aborted a fetus with Down syndrome. Women need that right.” March 3, 2019.

[9] Partial Birth Abortions Prohibited, 18 U.S.C. §1531 (2003).

[10] Langman’s, p. 221.

[11] Frederick N. Dyer, “The Documents that Produced the Laws Overturned by Roe v. Wade,” n.d.

[12] U.S. Senator for Nebraska Ben Sasse, “Democrats Block Sasse’s Infanticide Ban,” by Ben Sasse, February 4, 2019.

[13] The Breakfast Club (2019) iHeart Radio 6, 9. (At 37:27.)

[14] Maggie Astor, “How the 2020 Democrats Responded to an Abortion Survey,” November 25, 2019.

[15] “Bernie Sanders Dodges On Third Trimester Abortions,” YouTube video, 0:45, “America Rising ICYMI,” April 15, 2019.

[16] Congressional Record, pp. 162-63, Jan. 10, 2020.

[17] Shout Your Abortion.

[18] Sinéad Baker, “187 companies, including Bloomberg, Tinder, and Ben & Jerry’s, teamed up to slam abortion restrictions sweeping Southern states,” Business Insider, June 11, 2019.