Caut un CREȘTIN printre creștini
“Oare cand v-a veni Fiul omului v-a găsi el credință pe pământ? Pornind într-o asemenea căutare, s-ar putea sa descoperi ceva extrem de costisitor. Apostolul Pavel ne recomandă o asemenea verificare. “Fiecare sa se cerceteze pe sine însuși…” Unora le este rușine să recunoască că sunt creștini. Altora, le este rușine să spună cărei biserici aparțin. Ații, spun în gura mare, ca sunt de o anumită confesiune. Prea puțini au curajul să spună doar atât: “SUNT CREȘTIN”. Avem impresia că dacă spunem că suntem de o anume confesiune, vom impresiona oamenii. De fapt, uneori îi impresionăm dar nu în modul pozitiv.. Un fiu l-a întrebat pe tatăl lui: -Tată, ce este un creștin? – Unul care se face membru în biserica noastră răspunse tatăl. – Dar cum se numește unul care pleacă de la biserica noastră, la o alta biserică? – Un eretic, spuse tatăl. Da! cam atât știu unii despre ce este un creștin. Pe vremea comuniștilor, creștinii nu plecau așa de ușor de la o biserică la alta. Dumnezeu s-a folosit în acea vreme de comuniști ca de niște garduri de sârmă ghimpată peste care nu puteai sări atât ușor. Era în perioada anilor ’78 când cursurile “NAVIGATORII” au pătruns în România. Eram tineri de la diferite biserici evanghelice studiind cuvântul lui Dumnezeu. Nu-mi amintesc să fi fost vre-o divergență între noi chiar dacă eram din biserici evanghelici diferite. Nu erau cântări penticostale, baptiste, ortodoxe. Scriptura era “Pâinea” din care ne hrăneam sufletele. Vremuri ce nu pot fi uitate. După sosirea în America biserica unde am devenit membru a trăit o ruptura groaznică. Cei veniți din Oltenia voiau să ne facă pe toți olteni. Cei din Moldova doreau să devenim moldoveni și noi ceilalți nu voiam să cedăm nici la una, nici la alta. Ca să putem supravețui presiunilor dintre biserici, am găsit o soluție. Am deschis o organizație de tineret prin care am stabilit întruniri lunare cu tineri din toate bisericile evanghelice din orașul Chicago. Pastorii bisericilor erau invitați și prin rotație se adresau tinerilor cu un mesaj specific pregatit conform nevoilor spirituale. În dragostea ce o aveam pentru Cuvântul lui Dumnezeu și părtășie unii cu alții, alungam orice diferențe de confesiune. Tinerilor le plăcea să pună intrebări pastorilor, întrebări de care eram framântați. Niciodată nu foloseam întrebări să-i încuiem pe frații penticostali, nici să-i descuiem pe farții baptiști. Pastorul Daniel Brânzei obșnuia să spună: “Diferențe sunt între baptiștii răi și penticostalii răi. Penticostalii răi îi spun lui Dumnezeu ce trebuie sa facă. Baptistii răi îi spun lui Dumnezeu ce nu are voie să facă. Penticostalii buni și baptiștii buni, îl lasa pe Dumnezeu să facă cum crede EL de cuviință”. Nu-i suficient să spui că esti penticostal. Ce fel de pentiscostal? Nu-i suficient să spui că esti baptist. Ce fel de baptist? Poate zici că esti ortodox, catolic, luteran sau creștin după evanghelie. Aceeași întrebare: De care ești? Ești ceea ce spui că ești? Cui aparții? Un pastor, predicând într-o biserică metodistă, a pus credincioșilor următoarea întrebare: Câți dintre voi sunteți metodiști? Toți au ridicat mâna cu excepțtia unei doamne în vârstă. La terminarea serviciului, pastorul a dat mâna cu toți credincioșii. Când a dat mâna cu femeia respectiva, a întrebat-o: “Doamnă, eu am reținut că nu a-ți ridicat mâna. Înseamnă că nu sunteți metodistă. Spuneți-mi ce sunteți? ” Ea a răspuns: “Sunt baptistă”. Pastorul a spus: “De ce sunteți baptistă?” Ea a raspuns: “Deoarece întreaga mea familie a fost baptistă”. „Doamnă, dar acesta nu e un motiv foarte serios pentru a fi baptist. Dacă părinții dumneavoastră ar fi fost mormoni, atunci dumneavoastra ce ați fi fost?” Fară să clipească din ochi femeia a raspuns: “Presupun că atunci aș fi fost metodistă” Cu mult regret în suflet trebuie să recunoaștem că există “creștini” precum cameleonul care se adaptează la culoarea fondului înconjurator? Uneori e baptist, alteori penticostal, creștin după evanghelie, etc. Este extrem de bine vădit că trăim vremuri confuze, vremuri în care unii folosesc creștinismul ca pe un autobuz, stau în el doar atâta timp cât merge în direcția dorită de ei. Tu ce fel de creștin ești? Creștinul adevărat este: – o minte prin care gândește Cristos, – o inimă prin care simte Cristos, – o voce prin care vorbește Cristos, – o mână prin care lucreaza Cristos. Ilie U. Tomuța
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu