vineri, 7 februarie 2020

Mărțișoare și Tragedia Veacurilor – Nicolae Geantă











Superstiţioşi din cale afară, românii spun că mărţişoarele sunt simbolul fertilităţii. Însă, deşi au pieptul plin de „decoraţii”, femeile mioritice au pântecele sterp. Altfel nu-mi explic de ce-am scăzut la doar 1,3 copii/femeie fertilitate…
Talismanele legate cu aţă alb-roşie sunt purtate de femeile noastre ca să le poarte noroc. Paradoxal, cu mărţişorul legat la mână, multe surate au şi vineţeli mari pe la ochi. Asta înseamnă c-au dat de… noroc chior!
Coşari. Cu scara în spate. (Între-o lume cu calorifere). Potcoave (într-o lume cu gipare). Potcoave aurite. Ghiocei. Pisici. Multe pisici. Albastre. Argintii. Fluturi. Trandafiri. Din plastic. Gărgăriţe. Inimi. Mov, roşii, găurite. Brioşe. Inele. Litere. Ace de siguranţă. Răţuşti. Tweety. Frunze de trifoi.
Obligatoriu cu patru foi. Din plastic, evident. Bile colorate. Ancore. Buburuze. Litere. Păpuşele. Albe şi roşii. Flori de colţ. Flori uscate. Papură. Lobodă vopsită. Cruciuliţe. De argint. Din plastic. Din sticlă. Din lemn. Din scoici. Şnururi. Subţiri. Groase. Scurte sau lungi.
Care se pun în piept sau la mână. Pandative cu perle. Mărţişoare de mătase. De hârtie. Croşetate. Personaje din desene animate… E plină piaţa! Ochi. Nimeni nu mai ştie ce să aleagă la asemenea ofertă.
„Nu luăm nimic”, zice un şmecher de-a unşpea, către grupul de gură cască adiacent. „Cum?”, se sperie o fată, cu blugii ciuruiţi de noi în genunchi. „Păi, profei de mate nu-i dăm, că oricum nu ne trece, iar cea de franceză ne trece şi fără să-i dăm mărţişoare!”.
„Dvs nu luaţi soţiei mărţişor?”, întrebă o profesoară tânără un coleg de breaslă mai în vârstă. „Nu. Ce să facă cu el? Mai bine îi cumpăr un pachet de Kent!”
„Aţi primit mărţişoare, fetelor?”, interoghez elevele mele, care mă întâmpină zgomotoase, cu garoafe roşii în mână. „Nu dom’ profesor, băieţii ăştia sunt nişte zgârciţi!”. „Şi florile?!…” „Ni le-a dat un domn, la capătul aleii de mărţişoare. Împreună cu o carte a uneia… Ellen White!!!”.
Am trecut prin piaţă să iau pâine. Un grup de adventişti ofereau oricărei femei o floare şi o broşură frumos colorată a doamnei Ellen White! Mai încolo, cineva, fără flori, oferea „Tragedia Veacurilor”!
Pe drum m-am gândit că poţi avea pieptul plin de mărţişoare, dar gol de Dumnezeu! Plin de superstiţii, dar mort faţă de Adevăr. Asta e tragedia umană…
Umpleți-vă pieptul cu Hristos! Numai așa se va topi tot ce este Siberie în sufletul nostru… Numai lângă Dumnezeu miroase a primăvară. Chiar dacă de acest Mărțisor afară sunt -18 grade!
Anunt important: Pentru că facebook ne-a cenzurat ca postarile care se fac sunt aproape oprite pentru ca dvs sa nu le mai vedeti, sa le cititi sau le dati mai departe, va asteptam in grupul creat pentru dvs unde e alta situatie! Va asteptam in grupul acesta: Stiri și Incurajari crestine
Sursa: Ciresarii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu