Nu știu dacă ești implicat într-o echipă de închinare și dacă ți-ai pus întrebarea cum o să conduci și o să potrivești toate lucrurile la slujbele din tot restul anului.

Probabil că unele servicii au fost un fel de luptă – de la cântecul de deschidere până la rugăciunea de încheiere – ca să faci tranziția lină dintre momente, fiecare minut fiind numărat… și să vezi pe cei de la lucrarea cu copiii cum îți șoptesc din sală, ”știi ce înseamnă să-i ții pe copii atâta timp și toți din jur sunt distrași că nu mai pot?!?” Poate că multe din slujbele care le-ai condus au fost o versiune de genul: ridicați-vă, așezați-vă, ridicați-vă, așezați-vă, ascultați, ridicați-vă, plecați.

Când mai stai și în sală, pe bănci/scaune, în biserică, probabil că atunci realizezi cât de grăbit păreau anumite momente de închinare, și câtă gălăgie din cadrul slujbei de duminică se aduna la gălăgia necontenită din viața ta sau a mea de zi cu zi. Cu cât te gândești mai mult la acest aspect, cu atât devii mai convins de faptul că a crea spații de liniște și de tăcere în cadrul unei slujbe de închinare este unealta cea mai puternică, cea mai contra-culturală și mai biblică pe care o poate avea la centură un pastor sau un lider de închinare.

Vă redau mai jos trei feluri prin care a crea momente de tăcere în cadrul slujbelor de la biserică va transforma biserica din care faci parte.

Tăcerea crează spațiu ca Dumnezeu să vorbească Evident, Dumnezeu vorbește prin intermediul muzicii, a predicilor și a anunțurilor (bănuiesc… eu am cam încetat să mai fiu atent la ele din momentul când nu am mai fost parte din comitetul organizațional). Să vă pun o întrebare: Voi credeți că Dumnezeu vorbește poporului din care faci parte sau el vorbește doar celor din comitetul bisericii?

Întreb lucrul acesta pentru că modul în care noi conducem sfârșiturile de săptămână este parte a experienței de ucenicie, ce spunem noi congregației atunci când singurul mod prin care ei îl pot experimenta pe Dumnezeu este prin cuvintele cuiva? Cum ar fi dacă noi am crea momente între cântece și să-i încurajăm pe oameni să se roage cu privire la ceea ce face Dumnezeu în inima lor în acel moment? Cum ar fi dacă la concluzia predicilor noastre noi am intra într-un timp de rugăciune și i-am încuraja pe oameni să întrebe pe Dumnezeu ”ce ai vrut să-mi spui Tu chiar mai devreme” și apoi să le dăm spațiu să asculte? Cum ar fi dacă am sta în tăcere pentru 60 de secunde, doar pentru că este un lucru radical și biblic de făcut?

Tăcerea combate un idol cultural nevăzut Nu intru pe un teren nou prin a afirma că noi suntem dependenți de gălăgie și că această adicție ne face rău. Un studiu fascinant al păsărilor care trăiesc lângă rafinării a adus la lumină faptul că ele erau mult mai neliniștite, mai distrase, prin urmare aveau nivele nesănătoase și ridicate de hormoni care le făceau pur și simplu să trăiască… vieți mai scurte. V-ați simțit vreodată ca aceste păsări?

Atunci când creăm servicii care sunt de la perete la perete un sunet continuu, noi de fapt ne plecăm la Idolul Gălăgiei. Fără să ne dăm seama noi spunem congregației noastre că gălăgia este bună, că liniștea trebuie evitată, și că tăcerea este 1. Neconfortabilă și 2. Neimportantă în călătoria noastră spirituală. Dacă credeți că exagerez, încercați următorul experiment la biserică duminica: pune întreaga congregație să stea 60 de secunde într-o tăcere neîntreruptă și totală și apoi să observi cât de straniu se simte.

Majoritatea pastorilor au dedus că parte a scopului lor este acela de a remodela pe oameni din calea lumească de trăire într-o cale a evlaviei. Cum ar fi dacă ”reînnoirea minților noastre” era făcut prin a lăsa mintea noastră să se odihnească pentru un moment?

Tăcerea este foarte, foarte biblică Iată doar câteva dintre lucrurile pe care le spune Biblie despre tăcere și liniște:

Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi stați liniștiți. (Exodul 14:14)

El spune: „Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.” (Psalmul 46:10) – O altă versiune spune ”Liniștiți-vă și cunoașteți că eu sunt Dumnezeu, voi fi înălțat printre păgâni, voi fi înălțat pe pământ.” (Psalmii 46:10, BTF)

Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a și sculat din locașul Lui cel sfânt!” (Zaharia 2:13)

Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!(Habacuc 2:20)

Observăm de asemenea tăcerea modelată de Isus, în timp ce s-a retras în deșert pentru 40 de zile înainte de începutul slujirii Sale. El se retrăgea în mod regulat din mijlocul mulțimilor, fie singur, sau împreună cu ucenicii Lui. Și avem și relatarea cu Ilie, care nu-l poate auzi pe Dumnezeu în furtună, în dezastre, însă atunci când lucrurile se liniștesc, apare susurul blând.

Dumnezeu poruncește tăcerea pentru că în cadrul tăcerii noi renunțăm la pretextele noastre și devenim onești cu El.Acolo în tăcere noi simțim gândurile de anxietate care se adună dincolo se slujba de duminică și le predăm toate lui Dumnezeu. Acolo, în tăcere, noi privim dincolo de noi înșine și contemplăm la faptul că exact acolo, în acel moment, Dumnezeu este cu noi.

Așadar, pastorilor – și aș spune și liderilor de închinare, și nu numai – găsiți momentele de liniște și de tăcere. S-ar putea să se simtă ciudat la început, însă o să vedeți cum comunitatea va începe să se transforme pe măsură ce stați liniștiți și vă amintiți că El este Dumnezeu.

Materialul de mai sus este o adaptare personală a unui articol scris inițial de Joshua Pease (foto alăturat), publicat în site-ul ChurchLeaders.com. El este autor și vorbitor, trăiește în Colorado (SUA) alături de familia sa. Poate fi urmărit pe Twitter aici. Ultima sa carte, The God Who Wasn’t There (Dumnezeul care nu era acolo) este disponibilă online de pe Amazon. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate linkurile și să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mulțumesc!

5 POSTĂRI POPULARE