11-05-2020 08:00:58
Samuel is dedicated to
God (I Samuel 1: 24-28), from COTTAGE PICTURES FROM THE OLD TESTAMENT, 1857.
(Photo by Time Life Pictures/Mansell/The LIFE Picture Collection via Getty
Images)
1 Samuel 1 și 2:1-11
Într-o familie
atipică, din când în când erau frământări cunoscute, trăite de majoritatea
familiilor. Soția trecea prin momente dificile, era tachinată de unii, uneori
desconsiderată de cine nu te așteptai, mâhnită pentru că rolul de mamă nu și
l-a însușit niciodată, fiindcă nu avea copii. Altele aveau mulți, iar ea
niciunul. Soțul o aprecia și o iubea, Dumnezeu îi asculta oful, dar timpul
trecea și ea își făcea griji pentru aceasta. A ajuns la o negociere cu
Dumnezeu! Voia să simtă și ea în brațe obrajii calzi ai copilului, scâncetul de
dimineață al odraslei sale. Era nevoia de manifestare maternă, pe care nu o
poate explica nimeni, decât o mamă care știe sentimentul acesta. A trecut
vremea și rugăciunea a făcut minuni! În rugăciune i-a promis Aceluia care este
Suveran, care știe situația și poate totul, să intervină, să îi dea un băiat (a
fost și specifică în cerere), să fie și ea o femeie fericită. Chiar dacă avea
de toate, cu toate că nu îi lipsea nimic din nevoile zilnice, simțea absența
unui copil. S-a rugat și a promis că îl va închina Domnului!
A venit și ziua
răspunsului la rugăciune. După multă așteptare, după multe lacrimi și zile
triste, a sosit și ziua în care s-a petrecut o minune! S-a născut un băiețel,
pe care l-a numit Samuel, „Dumnezeu a ascultat”. Da, ea continuă explicația,
pentru curioși: De la Dumnezeu l-am cerut! A devenit femeia fericită, cu
zâmbetul pe buze și cu chef de viață! Îl avea în brațe pe micuțul Samuel. Avea
grijă de el, nu mai conta nimic pentru ea de acum. Visul a devenit realitate!
Imposibilul a fost realizat, pentru că Cineva poate transforma neputința și
incapacitatea umană, în ceva real. Dumnezeu nu a uitat, i-a răspuns, iar
acum Ana trebuia să nu-și uite promisiunile. Era datoare lui Dumnezeu cu
împlinirea lor. A sosit momentul să își țină cuvântul dat. A luat copilul și
l-a dus la o scoală de slujitori ai Domnului. L-a dus și l-a predat lui Eli, un
preot care era la Casa lui Dumnezeu. Era nevoie de urmași, de copii, tineri,
care să fie de ajutor slujbei onorabile, iar apoi să devină și ei preoți, la
rândul lor. Micuțul se forma în slujba Domnului! La acest internat a fost lăsat
Samuel. Mama, tata și întreaga familie se despărțeau de Samuel. Îl vizitau o
dată pe an, primea cadouri de la părinți, atunci când venea în vizită și
bucuria revederii era mare! Ana a fost credinciosă promisiunilor. Și l-a dorit
atât de mult, iar acum vrea mai mult, și-l dorește un slujitor al lui
Dumnezeu! Câtă vreme l-a știut în slujba Domnului, ea a fost fericită, chiar
dacă nu l-a mai avut, fizic, la ea în casă, era într-o altă Casă. A trăit ca
acasă, în siguranță și eficient pentru o lucrare veșnică. Aceasta i-a adus
împlinire deplină, pentru că nu a trăit degeaba!
Apoi, Domnul face o
minune și îi oferă Anei o recompensă: …să aibă copii mai mulți care să
înlocuiască pe acela care a fost împrumutat Domnului… Cuvintele au putere,
Dumnezeu nu rămâne dator! A primit mai multe cadouri de sus, încă cinci copii,
trei băieți și două fete! Așa a fost răsplătită de un Dumnezeu care este sursa
vieții! Da, merită să fii credincios, să-I dai Lui tot ce îți aparține, El nu
rămâne dator! În niciun domeniu al vieții, cine este credincios și consecvent,
nu va rămâne dezamăgit, Dumnezeu poate și o va face, mai mult decât ne-am
așteptat vreodată!
Acest exemplu rămâne
reper pentru toți care, deși trec prin dureri, suferințe, umilințe, se încred
în Dumnezeu și Îi oferă Lui totul, iar El nu rămâne dator! Exeprimentează și
convinge-te!
Cigher
Sorin,
11 mai
2020
Pastorul
Bisericii Baptiste Sion din Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu