”Am prorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.” (Ez.37:10)
Fiecare meditație este rezultatul stării de vorbă cu Dumnezeu. După ce îmi vărs inima înaintea Lui se întâmplă ceva ciudat: El începe să dicteze, iar eu să scriu. Așa se nasc aceste mesaje și cel de față este la fel. O vizită în ”valea cu oase” te înfioară și te pune pe gânduri. Are ceva din poveștile de ”science fiction” și aduce în mintea omului întrebări care pretind un răspuns decent. Oare chiar așa să se fi întâmplat? Este relatarea biblică demnă de crezare? Daca da, atunci ce învățăm ca să ne fie de folos atât nouă cât și celor de lângă noi? Scriptura spune că:
”lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi.” (Ioan 20:31).
Iată de ce vă invit să rămânem în cimitirul cu oase și asistăm la minunea pe care o face Dumnezeu, Singurul specialist în imposibil. Strigăm după trezire și așteptăm să se întâmple. Haideți atunci să avem răbdare și să urmărim imaginile care urmează:
1.Realitatea. Tabloul este sumbru și respingător. Totul este cenușiu și fără viață. Cuvintele martorului ocular sunt rezervate dar clare:”Mâna Domnului … m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. … erau foarte multe pe faţa văii, şi erau uscate de tot.” (Ez.37:1-2).Oase fără viață au umplut valea. Erau multe și stăteau unul lângă altul dar nu erau de folos nimănui. Nu făceau nici o lucrare. Nu se auzeau predici în valea cu oase și nici cântări de slăvire a lui Dumnezeu. Liniște deplină întreruptă doar de croncănitul vreunei păsări rătăcite. Ca și astăzi în atâtea locuri. ”Lumea doarme în întuneric, iar Biserica doarme în lumină” mărturisea omul lui Dumnezeu Leonard Ravenhill (De ce întârzie trezirea). Trăim în zilele când dragostea celor mai mulți s-a răcit, iar respectul față de Dumnezeu este doar formal. Vremuri când oamenii au ”tone” de religie dar nu mai au relație; au nume și reclamă de tip Hollywood dar fără viață din Dumnezeu; au Biblia dar nu mai au credința. Ce trist și dezolant. Oase fără număr dar fără nici un fel de mișcare și slujire. Cu mulți ani în urmă un predicator a pus acest mesaj pe un banner în fața bisericii: ”Biserica aceasta va avea ori o sărbătoare de trezire ori o slujbă de înmormântare.” (autor anonim). Un slujitor disperat dar așa cum Îi place lui Dumnezeu. În timp ce Ezechiel contempla oasele din cimitir este confruntat cu o întrebare capitală: “Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie?” Eu am răspuns: “Doamne, Dumnezeule, tu ştii lucrul acesta!” (Ez.37:3). Ce s-a întâmplat? Rămâi uimit să vezi cum intervine Creatorul.
2. Remediul. Este la Cel ce a creat viața. ”Dumnezeu este Singurul specialist în imposibil” mărturisea un slujitor al Lui. Nimic nu poate sta în calea Lui când este vorba de salvarea oamenilor de la moartea și chinul cel veșnic. Dar El a ales să se folosească de un om pe măsură ca să-Și poată pune planul în aplicare. Un slujitor călăuzit de Duhul care să înțeleagă mesajul și misiunea pe care o are Stăpânul pentru el:“Proroceşte despre oasele acestea … “Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia! Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.” (Ez.37:4-6). Ciudat mesaj. Să mergi și să vorbești cu oasele. Curată nebunie. Iar Ezechiel acceptă provocarea să fie nebun pentru Dumnezeu. Urmăriți ce face el: ”Am prorocit cum mi se poruncise.” (Ez.37:7). Nu pune întrebări, nu cere explicații doar a făcut ce trebuie: a ascultat. Când slujitorul ascultă Dumnezeu întotdeauna lucrează. Fii atent la ce urmează: ”s-a făcut un vuiet” apoi ”s-a făcut o mişcare” iar în final ”oasele s-au apropiat unele de altele!” (Ez.37:7). Dar asta încă nu însemna nimic. Lucrarea avansează: ”le-au venit vine, carnea a crescut, şi le-a acoperit pielea pe deasupra” Însă nici aceasta nu e trezire deoarece:”nu era încă duh în ele.” (Ez.37:8). S-a trecut de la faza de schelet la cea de cadavru. Tot ce lipsește este duhul de viață. Ezechiel nu confundă mișcarea cu umblarea și nici zgomotul cu trezirea. Arăta frumos tabloul: mulțime de trupuri aranjate cu gust dar nimeni nu cânta și nici nu predica. Nu se făcea nici o lucrare deoarece mai lipsea ceva. Iar omul lui Dumnezeu nu se lasă biruit de îndoială, ci prorocește din nou: ”Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat.” (Ez.37:10).Așa DA! Totul este să existe oameni dedicați lui Dumnezeu care să fie fără frică și disponibili să înțeleagă viziunea Lui și să poată spune:”Am prorocit, cum mi se poruncise.” (Ez.37:10). Într-un creștinism uscat și fără viață Dumnezeu se uită din nou după oameni pe care să-I folosească. Vrea să înceapă cu tine. Ce zici, primești provocarea? Nu de alta dar este URGENT! Mor oameni zilnic în jurul tau.
3. Răsunetul. Fii atent la ce s-a întâmplat: ”au înviat şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.” (Ez.37:10). O vale cu oase moarte devine o oștire invincibilă. Învierea din morți nu poate să rămână ascunsă. Lazăr și fiica lui Iair ca și fiul văduvei din Nain au devenit eroi. Învierea Domnului Isus rămâne capul de afiș al cărui răsunet și ecou nu se stinge nici după mii de ani. A atins pământul întreg și Cerul întreg. Vestea aceasta se răspândește încă. Bazat pe ceea ce s-a întâmplat în valea cu oase înțelegem cuvântul Stăpânului pentru toți ce morți în păcat: ”Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi.” (Ez.37:14). Ce mesaj extraordinar! Câtă pace și speranță aduce el. ”Veți trăi” spune Domnul vieții. Asta trebuie să proclame și urmașii Celui Viu! Suntem înconjurați din toate părțile de morți în păcat care trebuie salvați. Cineva trebuie să-i trezească. La Golgota viața a biruit moartea iar răsunetul acestui eveniment continuă și astăzi. Fiul lui Dumnezeu ne atenționează că: ”vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta, vor învia.” (Ioan 5:25). Morți care aud mesajul salvării și sunt regenerați. Acum umblă și vorbesc despre salvarea și Salvatorul lor. Fac să răsune acest lucru deoarece Cel Viu le-a dat porunca și puterea să o facă. Preocuparea lor este să amplifice mesajul învierii pentru ca să beneficieze cât mai mulți și să fie salvați din moarte și chin veșnic. Dar nu uitați și de răsunetul final al existenței noastre de pocăiți: ”când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. (1Ioan 3:2). Într-o națiune apostată și fără viață a fost nevoie de un singur om care să se lase abandonat în Dumnezeu ca să împlinească planul Său pentru trezirea și salvarea poporului. Ezechiel a spus prezent, trăind și slujind la nivel de excelență pentru Stapânul Lui. Astăzi e rândul tău. Dumnezeu are nevoie de tine și se uită în dreptul tău, așteptând un răspuns. Poetul scrie: ”Roagă-te fără-ncetare / Așteptînd pe Domnul tău. / În curând El vine-n slavă / Să ne ia la tronul Său.” (C.Ev. #606). M-aș bucura ca în sinceritate să stai înaintea Lui, iar decizia care o vei lua să penetreze până și inima de tată a lui Dumnezeu. Apoi slujirea ta să fie cu impact în inimile a cât mai mulți semeni ai tăi astfel încât valea cu oase să devină o vale plină de viață care să-L onoreze numai pe El.
RUGĂCIUNE
“Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învie!” (Ex.37:9)
Mihai Sarbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu