21-05-2020 00:24:52
Cu câteva săptămâni în urmă, întrebat de unii
colegi când se vor redeschide localurile pentru închinarea publică, am răspuns:
„Cred că de data aceasta, liderii noştri vor aplica principiul unui verset
biblic.” Văzându-i oarecum miraţi am continuat: „Cei din urmă vor fi cei
dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă”. Din
câte îmi aduc aminte, adunările cu caracter religios au fost aşezate între întâlnirile
de mare risc şi au fost interzise printre primele. În consecinţă, pentru
respectarea principiului, liderii noştri sunt deosebit de atenţi ca adunările
pentru închinarea comunitară să fie „permise” printre ultimele şi în condiţii
foarte dure. Dintr-un anume punct de vedere, nu sunt supărat pe liderii ţării. Dacă
au un domeniu de competenţă, sigur nu este acesta. Unii din cei care iau
decizii pentru închinarea noastră nu au nimic în comun cu Isus Cristos sau cu
valorile creştine. Supărarea mea vine, cum bine ştiţi, din faptul că biserica,
din care fac parte şi eu, a ales să tacă și să capituleze.
Stimaţi slujitori duhovniceşti,
La început aţi încercat să mă lămuriţi că trebuie să dăm dovadă de iubire
creştină şi să participăm la prevenirea îmbolnăvirilor trupeşti. Părea logic,
suna creştineşte, dar nu era biblic. Adică nu am priceput de ce, dintr-odată,
aţi considerat că omul nu mai trebuie privit ca întreg… Nu am înţeles de ce
sănătatea trupească a devenit, peste noapte, mai importantă decât sănătatea
spirituală… Nu am înţeles de ce mesajul unor oameni, indiferent cine ar fi ei,
a devenit mai important decât mesajul Mântuitorului. Acum, după timpul acesta
de aşteptare, stau şi mă întreb dacă mesajele noastre „staţi acasă!”,
„spălaţi-vă pe mâini!”, „păstraţi distanţa!” chiar au ajutat pe cineva. Sunt
sigur, însă, că lipsa îndelungată a participării la închinarea publică a
afectat credinţa şi relaţiile multor credincioşi.
Sunt curios care
este mesajul vostru acum? Ar putea să îmi explice şi mie cineva care ar fi
motivul să acceptăm în continuare bătaia aceasta de joc? Chiar nu vedeţi că
suntem la discreţia luptei dintre politicieni? Chiar nu vreţi să recunoaşteţi
că lor nu le pasă nici de tinerii ce doresc să se căsătoreacă, nici de
familiile care vor să îşi ducă copiii la binecuvântare, nici de familiile care
îi plâng pe cei plecaţi? Chiar puteţi crede că sunt interesaţi de participarea
noastră în mod biblic la Masa Domnului?
Nu, dragilor, nu are rost să ne minţim. Cei mai mulţi oameni politici ne-au demonstrat,
în repetate rânduri, că lor nu le pasă decât de statutul şi de buzunarul lor. Să
ajungă statul, prin oameni care nu au nimic de-a face cu Sfintele Scripturi, să
decidă doctrina noastră… Să fie călcată în picioare Constituţia ţării, Legea
cultelor, Statutul cultelor şi noi, cei chemaţi la veghere, să tăcem…
Ştiu că nu toţi
sunteţi la fel. Vă felicit pe cei ce aţi făcut tot ce aţi putut pentru
păstorirea turmei. În cazul celorlalţi, vă cunosc parte din argumente, nu vă
condamn, dar vă spun că mie îmi este ruşine de mine… Deşi am refuzat denumirea
de „Pastor” căutând s-o păstrez pe cea „păstor” am ajuns să fiu sub nivelul
unui cioban. Sper că înaintaşii şi enoriaşii noştri, turma lui Cristos
încredinţată nouă, să ne ierte. Nu ştiu exact în ce condiţii o va face şi
Domnul Isus Cristos, Păstorul Turmei.
Ps. Pentru a
înţelge mai bine la ce mă refer, încercaţi să vă imaginaţi cum ar fi reacţionat
CIOBANII dacă Statul ar fi procedat cu ei cum a procedat cu PĂSTORII sufleteşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu