“Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am și avut intrare, prin credință, în acest har în care stăm și ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu.” Romani 5.1,2
De trei ori ni se spune în Romani 5 că avem motive să ne lăudăm sau să ne bucurăm. Mai întâi, ni se spune că, după ce am fost îndreptățiți prin credință, ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu. Ce contrast cu o afirmație precedentă din această epistolă, care ne spune că toți au păcătuit și nu au ajuns la gloria lui Dumnezeu (Romani 3.23)! Odinioară nu ajungeam la gloria lui Dumnezeu, la fel ca un om care ar încerca să sară peste o prăpastie lată de un kilometru și care, fără îndoială, n-ar putea vreodată să atingă malul celălalt. Acum, fiind credincioși, putem să ne lăudăm în speranța că vom fi în acea glorie.
Cum se explică această diferență? Am putut oare să ne facem mai buni și, astfel, să ajungem la această glorie? Nicidecum! Dumnezeu a întocmit o cale prin care să-i îndreptățească pe cei nelegiuiți (Romani 4.5). Domnul Isus Hristos Însuși, Fiul lui Dumnezeu, a fost dat pentru nelegiuirile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră (Romani 4.25). Învierea lui Hristos este dovada că, acum, tot ceea ce ne separa de gloria lui Dumnezeu a fost înlăturat. Toți cei care cred sunt îndreptățiți de toate lucrurile, au pace cu Dumnezeu și au deja intrare liberă în prezența Sa, prin credință.
Există însă ceva mai mult decât atât, anume că vom fi în chiar gloria lui Dumnezeu. În Fapte 7, Ștefan a privit cerurile deschise și L-a văzut pe Domnul Isus în gloria lui Dumnezeu. Iată un lucru minunat: există un Om acum în gloria lui Dumnezeu! Evrei 6.20 ne spune că El este Înainte-Mergătorul nostru și, fiindcă El este acolo, vom fi și noi acolo, împreună cu El. La venirea Lui, vom părăsi această lume a păcatului, pentru a merge în gloria lui Dumnezeu! În ce speranță strălucită ne putem lăuda!
“Și nu numai atât, dar ne lăudăm și în necazuri, știind că necazul lucrează răbdare și răbdarea experiență și experiența speranță; și speranța nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” Romani 5.3-5
De trei ori ni se spune în Romani 5 că avem motive să ne lăudăm sau să ne bucurăm. Vedem, în versetul 2, că viitorul nostru este asigurat, datorită Domnului Isus și a lucrării Lui; prin urmare, ne lăudăm în speranța de a fi în gloria lui Dumnezeu.
Ne-am fi putut gândi că acum, fiind creștini, în timp ce așteptăm venirea Domnului, viețile noastre vor fi lipsite de dificultăți, de probleme și de încercări. Lucrurile nu stau deloc așa! Cel de-al doilea lucru cu care ne lăudăm sunt necazurile sau, mai degrabă, sunt efectele pe care necazurile le produc în viața noastră.
Cuvântul grecesc pentru „necaz“ are semnificația de „presiune“. Căruia dintre noi îi place să fie sub presiune sau sub stres? Totuși, la fel cum oamenii folosesc presiunea pentru a transforma diverse materiale în lucruri folositoare, așa și Tatăl nostru folosește presiunea necazurilor din viața noastră pentru a ne modela potrivit chipului Fiului Său (Romani 8.28,29).
Tatăl nostru folosește aceste necazuri pentru a lucra trei calități minunate în viețile noastre. Primul dintre ele este răbdarea. Aceasta a fost o calitate văzută în viața Domnului Isus (Evrei 12.2). Cât de repede suntem gata să renunțăm! Tatăl nostru ne învață să răbdăm. Cel de-al doilea lucru este experiența. Când trecem prin perioade de presiune, experimentăm credincioșia Tatălui nostru, care ne oferă toate lucrurile de care avem nevoie. Învățăm astfel că ne putem baza pe El. Cel de-al treilea lucru este speranța. Psalmistul scrie: „Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu …? Pune-ți speranța în Dumnezeu“ (Psalmul 42.5). Pe măsură ce învățăm să răbdăm și pe măsură ce experimentăm credincioșia Tatălui nostru, învățăm să ne punem speranța în El pentru orice lucru, iar această speranță nu este niciodată înșelată
“Și nu numai atât, dar ne și lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum împăcarea.” Romani 5.11
Așa cum am menționat deja, de trei ori ni se spune în Romani 5 că avem motiv de laudă sau de bucurie. Ne putem lăuda cu privire la viitor, că vom fi în gloria lui Dumnezeu. Apoi, când trecem prin momente grele aici, ne putem lăuda în necazuri, știind rezultatul binecuvântat pe care ele îl vor avea, prin lucrarea Dumnezeului nostru plin de har. Cel de-al treilea motiv de laudă îl găsim în versetul 11.
Apostolul, în versetele precedente, prezintă multe din binecuvântările pe care le-am primit prin Domnul Isus și datorită lucrării Lui. Într-o lume în care nu există pace, noi avem pace cu Dumnezeu (versetul 1). Avem intrare liberă în prezența Lui, în rugăciune și în închinare (versetul 2). Cunoaștem dragostea lui Dumnezeu și ne bucurăm de ea, prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat ca să locuiască în noi (versetul 5). Știm că vom fi mântuiți, nu numai de judecata eternă, ci și de mânia care se va abate în curând peste acest pământ (versetul 9). Avem o mântuire prezentă de pericolele și prin pericolele acestei lumi, prin intermediul mijlocirii lui Hristos pentru noi la dreapta lui Dumnezeu (versetul 10).
Am fost, de asemenea, împăcați (versetul 11). Odinioară eram vrăjmași ai lui Dumnezeu și înstrăinați de El în gândurile noastre, prin fapte rele (Coloseni 1.21). Totuși, Dumnezeu ne-a împăcat prin moartea Fiului Său (versetul 10).
După enumerarea tuturor acestor binecuvântări spirituale pe care le-am primit prin lucrarea Domnului Isus, ni se spune că ne lăudăm în Dumnezeu Însuși (versetul 11). Binecuvântătorul este într-adevăr mai mare decât toate binecuvântările. Dacă ne lăudăm în binecuvântările pe care le-am primit, cu mult mai mult ne vom lăuda în Cel care ni le-a dăruit! Dacă apreciem dragostea Sa și ceea ce El ne-a dat, acest lucru va produce în inimile noastre închinare și laudă la adresa Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu