PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI. Pasajele din NT îşi derivă sensul din trei pasaje din V.T. Primul se găseşte în Psalmul 118:22, unde piatra lepădată de zidari a ajuns să fie „piatra din capul unghiului” (în ebr. ro’s pinna, LXX kephale gonias). În contextul ei iniţial, această ilustraţie reflectă jubilarea psalmistului în urma faptului că a fost reabilitat în faţa duşmanilor lui care l-au respins, dar în contexul liturgic al Sărbătorii corturilor, psalmul a ajuns să se refere mai mult la o izbăvire naţională decât la una personală. În exegeza rabinică, expresiei i s-a dat o interpretare mesianică, şi lucrul acesta a pregătit terenul pentru a fi folosită de Însuşi Cristos cu privire la Sine în Matei 21:42; Marcu 12:10; Luca 20:17. Petru a folosit de asemenea textul în Faptele Apostolilor 4:11 şi în 1 Petru 2:7, ca să explice cum a fost lepădat Cristos de către evrei şi cum a fost înălţat de către Dumnezeu la rangul de Cap al Bisericii. Expresia „piatra din capul unghiului” se poate referi la o piatră mare din fundaţia unei clădiri, care datorită mărimii ei lega două sau mai multe rânduri de pietre, dar cel mai sigur este că se referă la o piatră finală care completează arcul sau care este aşezată în unghiul superior al unei clădiri (opinie împărtăşită de Jeremias). Această idee stă la baza versetului din Efeseni 2:20 (în gr. akrogoniaios, sc. lithos), unde Pavel zugrăveşte pietrele Templului cel nou, legate împreună de Cristos care, ca şi Piatră din capul unghiului, completează clădirea şi o ţine legată. În alte locuri, Cristos este descris ca şi *temelia Bisericii, dar Efeseni 2:20 inversează tabloul şi îi priveşte pe apostoli şi pe prorocii din prima generaţie ca şi temelia, Cristos fiind vârful şi Cel care încheie clădirea.
Probabil că al doilea pasaj (Isaia 28:16) s-a referit iniţial la lucrătura în piatră masivă de la Templu, simbolizând prezenţa Domnului care rămâne în mijlocul poporului Lui, un adevăr ferm, de nezdruncinat şi demn de încredere. Juxtapunerea în Isaia a cuvintelor „temelie” şi „piatra din capul unghiului” ne sugerează ori o semnificaţie identică a celor două cuvinte ori una similară, însă legarea acestor două pasaje în NT (Romani 9:33 şi 1 Petru 2:6) de un al treilea (Isaia 8:14) a slăbit în realitate legătura dintre primele două pasaje şi a lăsat ca accentul să cadă pe Cristos ca o *piatră de poticnire pentru cei care nu au credinţă, dar ca o siguranţă pentru cei care cred.
BIBLIOGRAFIE
S.H. Hooke, „The Corner-Stone fo Scripture”, în The Siege Perilous, 1956, p. 235-249 F.F. Bruce, „The Corner Stone”, ExpT 84, 1972-73, p. 231-235. J.BTr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu