by in Articole, Geantă Sefora
E din nou acea perioadă a anului… Așteptată de multe, detestată de și mai mulți. S-au umplut iar magazinele de inimioare roșii și Facebook-ul de postări ieftine. S-au triplat prețurile trandafirilor, dar tot degeaba când atâtea buchete de flori au pornit în căutarea unei inimi și n-au găsit decât o vază…
Și parcă-ncepe să miroasă a primăvară afară. Păcat că iarna din suflet nu ne-o topește nici căldura verii…
„Ce-o să faci anul ăsta de 14 februarie?”„O să-mi petrec ziua cu my valentine. ”, ar răspunde unii. (alt termen nenorocit! Un kitsch care încearcă a îmbrăca în cuvinte frumoase interesul, perfidia și profitorismul lumii în care trăim. Căci nu mai e iubire, nici măcar în… ziua îndrăgostiților! E numai valentinism – relații de sezon, pentru cadouri, excursii și plăceri).
Trădată de oameni, iubirea pleca… încet, dar departe…
„O să reamintesc fiecărui cuplu întâlnit, că într-o zi or să se despartă!”, mi-au zis alții. Ar fi lumea numai curcubeie și norișori de puf, dacă n-ar exista oamenii ăștia. Mare noroc avem cu ei, zic eu; nu-i bine să fii prea mult cu capul în nori, nici să faci pe Cupidonu’ (plus că alții sigur s-ar îmbolnăvi iar de „privitul din avion” și i-ar vedea pe cei din jur insignifianți și foarte mici.)
„Ce-am făcut și anul trecut și fac de mulți ani încoace – nimic…”, ar replica majoritatea, cu o umbră de tristețe în glas. Deși nu văd rostul tristeții. De parcă o zi de Sf. Valentin petrecută cu acel cineva ar putea șterge restul de 364 de zile de certuri și miile de pumnale înfipte în inimă… De parcă un ursuleț de pluș ar putea compensa nenumăratele minciuni și ascunzișuri. Așa că mai bine să fii singur decât cu omul nepotrivit. Plus că nu-i nimic rușinos în a fi singur.
* „Dar cum se poate ca o fată așa frumoasă ca tine să nu aibă/sau să nu fi avut niciodată iubit?”(veșnica întrebare de 2 bani – replică citită de pe cutia de lapte – de care suntem sătui până în gât)
Cinste fie adusă vouă, fetelor cuminți! Vouă, care nu v-ați vândut trupul, nici pe bani, nici pe gratis. Vouă, care nu v-ați terfelit sufletul prin toate mizeriile care sunt „la modă”. Vouă, celor de care se râde la școală că nu vorbiți și nu gândiți murdar, sau cărora vi se spune că sunteți „forever alone”. Cinste vouă, celor „de modă veche”. Celor care nu săriți din relație în relație. Celor care nu vă îmbrăcați provocator pentru a primi atenție. Celor care, deși v-ați putea face un iubit oricând, pentru că e floare la ureche să fii în trend, vă păstrați pentru mai târziu.
Să mă tragă pe mine de mânecă dacă greșesc, băiatul care n-ar fi mândru că are „o fată care n-a mai fost a nimănui”, o fată ca voi! În adâncul inimii, toți tânjesc după asta. Dar nu oricine vă merită!
Cinste și vouă, băieților cu bun simț. Care mai știți să respectați o fată. Care nu vă bateți joc și nu profitați. Care nu lăsați în urmă numai lacrimi, regrete și vise spulberate. Care nu întreceți măsura. Care nu flirtați la orice colț de stradă și nu fluierați după nimeni. Care nu înjosiți, ci știți să prețuiți. Care nu mergeți la ”agățat”, ci stați cu nasu-n cărți sau munciți din greu. Care-n loc să vă umflați mușchii, vă umflați creierele! Care-n loc să vă umpleți inima cu gunoaie, o ticsiți cu dragoste, pentru a putea s-o învăluiți mai târziu pe ea în iubirea de care are nevoie.
Cinste mai ales vouă, părinților care v-ați educat copiii astfel. Pe unde au călcat ei, cresc florile speranței. Unde-și pun ei condeiul, mai picură stropi de iubire adevărată.
Căci iubirea e din Dumnezeu. Dar când El e înlocuit cu lucruri trecătoare, cu BMW-uri și case, cu one-night-stand-uri, cu îmbrăcăminte sumară și sidechicks, cu bani și cadouri scumpe…, aia nu mai e iubire! Aia e doar o amăgire! E alergare în jurul cozii. Și degeaba spunem că iubirea se găsește la orice colț, dacă ne învârtim în cerc. Apoi ne mirăm de ce e așa…
Băieții care văd în fete doar obiecte de satisfacere a plăcerii lor, o fac pentru că fetele acelea nu au demonstrat că au altceva de oferit. Valabil și pentru fetele care văd în băieți doar surse de profit material….
„O să rămâi singur(ă) toată viața! ”, o să-ți spună invidioșii, cu venin, încercând să te doboare.
Să nu iei aminte la vorbele lor niciodată. Deseori timpul lui Dumnezeu nu coincide cu timpul nostru. Și ceea ce pentru noi poate părea prea târziu, pentru El este exact la fix.
Și în general, problema nu e de înfățișare, ci de principii. Durează ceva până găsești o inimă care să bată în același timp cu a ta, dar nu merită oare așteptarea?!
Nu căuta niciodată să ai pe cineva lângă tine de V-day. Și nici nu alege pe cineva care va fi acolo doar pe 14 februarie. Caută oameni care să fie lângă tine mereu, nu doar o zi pe an, și alege doar pe cine crezi că ar rămâne în barca ta, indiferent cât de înalte s-ar ridica valurile vieții.
Restul… sunt doar trandafiri de plastic. Dau bine la public, la cei ce privesc din exterior, dar sunt falși. Și miros a… sfârșit. A flori lăsate pe morminte…
Nu-s anti Valentine’s Day, atâta vreme cât trăiești fiecare zi ca și cum ar fi Valentine’s Day. Adică iubind și exprimându-ți iubirea față de cei din jur.
P.S. De mult am simțit că trebuie să scriu, dar n-am avut nici timp, nici liniște. Durează ore să-mi pun ordine în gânduri. Nu-i ușor să scrii, atunci când nu o faci doar ca să umpli rânduri, ci ca să atingi inimi…
Cum spunea un om pe care-l apreciez enorm – cuvintele se scot cu forcepsul din suflet…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu