22-05-2020 11:38:08
Există
vindecare și un nou început. Există viață în armonie cu sine și Creatorul
lăsând homosexualitatea în trecut. Există speranță într-o lume confuză care
încearcă să ne convingă că homosexualitatea este o normalitate și Alessio
Lizzio este o confirmare vie. Am publicat cu câteva săptămâni în urmă mărturia
lui Alessio (vezi AICI), iar în următoarele
rânduri vă invităm să învățăm cum putem să ne rugăm pentru vindecarea și
răscumpărarea acelor robiți de acest păcat.
De ce ai decis să le spui
tuturor povestea ta? Bănuiesc că a fost un proces lung și o decizie nu foarte
ușoară?
Povestea mea este
oarecum unică. Am împărtășit în mod regulat ce mi s-a întâmplat de la o zi la
alta prin intermediul profilului meu de
Facebook și site-ului AmorePuro:
Ministero Ex-LGBT (Dragoste
Adevărată – Comunitatea Ex-LGBT). Am decis să o fac pentru că eram
atât de fericit: îmi petrecusem zece ani din viață crezând că schimbarea este imposibilă,
că eram homosexual și așa voi rămâne. Am suferit încă din copilărie pentru că
am fost agresat de colegele mele de clasă din școala elementară. Am văzut cum
femeile îi puneau la pământ pe bărbați și am dezvoltat un complex de
inferioritate în adolescență.
Într-o zi, Isus
mi-a spus literalmente „nu te-am creat homosexual, ci
asta e doar o rană de care Satan se folosește”, am fost șocat.
Singurul lucru pe care l-am putut face a fost să plâng și să-L laud pe Dumnezeu
pentru că El mi-a spus asta cu dragoste, fără să mă condamne. Deci, în cazul
meu, nu a fost un proces lung. Imediat mi-am sunat o parte din cercul meu de
prieteni gay, am luat legătură cu „biserica gay” pe care o frecventam (am fost
membru al unei biserici care pledează pentru homosexualitate și drepturile
LGBT) și am început să împărtășesc experiență mea cu Isus și colegilor mei.
După aproximativ un an, după ce am fost încurajat de un prieten creștin, am
făcut câteva clipuri în limba italiană și franceză, pentru a le pune pe
Youtube. Acum câteva luni, Youtube mi-a cenzurat canalul.
Care este viziunea și misiunea
„AmorePuro – Ministero Ex LGBT”?
Scopul nostru
este să împărtășim ceea ce Isus a făcut în viața noastră. În acest sens,
colectăm și traducem mărturii din întreaga lume, am colectat și pregătit
aproximativ 150 în 4 ani. Cred că nu este nimic mai puternic decât o poveste ca
un prim contact în acest gen de abordare. Oamenii pot înțelege greșit
învățăturile sau pasajele biblice, chiar dacă acestea sunt foarte clare, dar
trăirea noastră vorbește mai mult decât cuvintele, motiv pentru care Isus a
spus „chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările
acestea” (Ioan 10:38). Suntem doar oameni care cred Cuvântul
Domnului. Nu pledăm pentru nicio terapie de convertire (dacă cineva dorește,
este liber să o facă), dar experimentăm puterea atotputernică a Duhului Sfânt
care ne-a schimbat inimile și mințile și strigăm lumii că Dumnezeu este
suficient de puternic pentru a vindecă inimile zdrobite.
În plus, traducem uneori și articole medicale pentru a informa
persoanele homosexuale că stilul acesta de viață este periculos pentru
sănătatea lor.
Ai o echipă care te ajută în
acest proiect?
Suntem o echipă
formată din două persoane: Sihol, din Indonezia și eu. Sihol este unul dintre
primii oameni pe care i-am întâlnit pe rețelele de socializare, după ce m-am
pocăit. El m-a disciplinat și continuă să mă încurajeze. Nu este simplu să
gestionezi astfel de proiecte pe Facebook. Zilnic suntem supuși insultelor,
chiar amenințărilor cu privire la raportarea paginii sau chiar pe noi înșine la
poliție. De fapt, am fost cenzurați de multe ori. În Italia nu este încă ilegal
să spunem public că homosexualitatea este un păcat, dar mișcarea LGBT face tot
posibilul pentru a reduce la tăcere pe oricine nu le împărtășește punctul de
vedere. După cum ați văzut, punem limite la modul în care împărtășim povești
și, uneori, trebuie să luăm decizii cu privire la răspunsul public sau privat
la mesajele de pe pagina noastră. În principal în vest, s-a pus o puternică
presiune din partea mișcărilor homosexuale, deoarece acestea sunt apărate și
susținute de guvern, sistemul de învățământ și mass-media. Așadar, încercăm să
răspundem așa cum a spus Pavel: „Vorbirea voastră să fie
întotdeauna cu har, dreasă cu sare…”. Această este întotdeauna
o provocare și o modalitate pentru ca noi să creștem, bazându-ne pe Dumnezeu și
având mai multă încredere în El. Homosexualii, așa cum eram și eu, pot deveni
destul de agresivi și intoleranți împotriva celor care gândesc diferit față de
ei. De aceea, există și oameni care se roagă neîncetat pentru noi, de la
congregațiile bisericii noastre la alte proiecte ex-LGBT din întreaga lume,
inclusiv Peru, Singapore, Mexic, Brazilia, Indonezia, Taiwan și alte locații.
Criza identității de gen este o
problemă a generației noastre. Există mulți tineri care se confruntă cu această
„bătălie”, unii o exprimă deschis, iar alții o confruntă în secret. În calitate
de persoană care a trecut personal prin această bătălie, care au fost cele mai
dificile momente pentru tine și ce crezi că ar trebui să facem noi, ca
Biserică, pentru tinerii care se confruntă cu identitatea de gen?
În primul rând,
ca și creștini ar trebui să încetăm să învățăm și să vedem homosexualitatea că
fiind cel mai grav păcat dintre toate. Am văzut (și văd) biserici care
tolerează păcate precum divorțul, adulterul, metodele de contracepție, lenea,
dar dacă aud despre un om homosexual sau un travestit, sunt mai ofensați decât
în fața celorlalte păcate. Trebuie să înțelegem și să acceptăm, ca și Biserică
a lui Hristos, că homosexualitatea este un păcat ca orice alt păcat pe care
Dumnezeu este dispus să-l ierte și să-l uite, așa cum este scris în 1 Corinteni 6: 9-11. Dacă în schimb ne vom
ruga, vom citi mărturiile oamenilor care au fost eliberați de acest stil de
viață, și-i vom lăsa să ne explice care este situația, vom înțelege că
homosexualitatea este adesea un răspuns la o experiență traumatizantă,
indiferent dacă este vorba de un divorț al părinților, abandon și respingere,
abuz sexual, expunere la pornografie sau scene sexuale în copilărie sau în
pubertate, tentativă de avort, intimidare, complex de inferioritate, maltratare,
lipsa de echilibru în rolurile parentale, feminismul sau machismul sau alte
motive. În acest fel începem să vedem oamenii LGBT, care sunt tot creația lui
Dumnezeu, cu dragoste și milă, așa cum îi vede Dumnezeu.
Cel mai dificil moment pentru mine, ca persoană homosexuală, a
fost atunci când a trebuit „să mă accept că sunt așa”. Toți homosexualii, în
adâncul inimii lor, nu vor să fie homosexuali și preferă – așa cum am făcut și
eu – să nu trebuiască să înfrunte durerea și să „se recunoască” sau, mai degrabă,
„să-și recunoască înfrângerea”. Acest lucru se datorează atât faptului că o
rană arde în ei iar soluția pare imposibilă, cât mai ales faptului că lumea
încearcă să îi convingă că s-au născut „diferiți”, că a fi homosexual este în
regulă, sau că Dumnezeu nu există sau nu îi pasă de ei. Îmi amintesc de un
prieten de-al meu cu care mi-am împărtășit povestea. I-am reamintit că a fost
abuzat sexual de fratele său mai mare în copilărie și de aceea a dezvoltat
atracția față de persoanele de același sex (înainte nu avea această atracție).
Pentru el, prima tangență cu sexualitatea a avut loc prea devreme și într-un
mod abuziv, cu un bărbat care a fost chiar fratele lui. A plâns când a
recunoscut că acesta a fost punctul în care a realizat atracția homosexuală, a
mai spus că este prea dureros pentru el să facă față acestei probleme. L-am
îmbrățișat, spunându-i că Isus îi va îndepărta durerea și suferința și-l va
ajută să facă față trecutului și că nu ar trebui să se teamă, că El îl iubește
și ne-am rugat împreună. Din nefericire, a două zi mi-a trimis un mesaj spunând
că sunt „un homosexual reprimat și un homofob”.
Mulți compară homofobia cu rasismul, deci în același mod, ar
putea compara pe cineva care este homosexual cu cineva de culoare. Dar făcând
această comparație, ei uită că un tânăr de culoare nu ar trebui să dea
explicații părinților sau societății. Însă un homosexual trebuie. Mai mult,
orice grup etnic, chiar discriminat, se poate multiplica în mod natural.
Homosexualii nu pot. Deci, chiar cred că această comparație nu își are locul.
De asemenea, vreau să subliniez că există o rată mare de
sinucidere în cadrul comunității LGBT. Cercetătorii au descoperit că numărul
sinucigașilor este mai mare în țările „prietenoase” cu persoanele LGBT, cu
Suedia în frunte, iar în Suedia riscul de spitalizare psihiatrică pentru
persoanele transgender – cei care „și-au schimbat” sexul – este de 2,8 ori mai
mare.
Cât despre mine, când am făcut public faptul că sunt gay, am
fost iubit și acceptat de familia mea, de prietenii mei, de colegii mei și
chiar de congregația mea religioasă. Chiar și așa, în 2013 am încercat să mă
sinucid.
Există anumite resurse, cărți
cu mărturii sau sfaturi pentru cei care se confruntă cu identitatea de gen? Ne
poți da câteva recomandări?
Nu toți homosexualii se confruntă cu probleme de identitate de
gen, ceea ce înseamnă că nu toți cred că aparțin sexului opus. În schimb,
„problema identității” vorbește despre orice persoană care nu se identifică ca
un copil al lui Dumnezeu. Când viața noastră nu este în mâna lui Dumnezeu,
inamicul ne împinge să ne etichetăm folosind termeni non-biblici, forțându-ne
chiar să folosim termeni „sexualizați” precum heterosexual, bisexual,
homosexual, transsexual, transgender, etc. Chiar și acum, există 46 de
orientări sexuale acceptate de comunitatea LGBT, care acum folosesc acronimul
LGBTQI+. Pedofilii se luptă, de asemenea, să includă pedofilia printre
orientările sexuale. Dumnezeu spune despre sexualitatea umană ca fiind un
bărbat împreună cu o femeie, iar orice e dincolo de această provine de la Cel
Rău (Matei 5:37).
În prezent,
există multe cărți cu mărturii despre schimbare. Pot sugera cartea gratuită în
format electronic „Not the same love. A Love
Revolution” de Sihol Situmorang (autorul e cel care conduce
pagina „AmorePuro – Ministero Ex LGBT” alături
de mine). De asemenea, „Changed. #Oncegay Stories ”,
precum și „Truelove.is” care conțin mărturii despre multe
vieți transformate. Recomand, de asemenea, predicatori precum Francis Chan și
Paul Washer, în engleză, și Marcello Tunasi în franceză pentru a înțelege mai
multe despre dragostea, harul și sfințenia lui Dumnezeu. Cu cât umblăm mai mult
cu Dumnezeu, cu atât ne dăm seama că sexualitatea este doar un aspect al existenței
noastre. Iubindu-L pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul nostru, din
toată mintea noastră și din toată puterea noastră, iar apoi căutând mai întâi
Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui, problemele de sexualitate pot fi
depășite.
Care este cel mai important
lucru sau mesaj pe care trebuie să-l spunem unei persoane aflate în aceeași
situație? Cum pot creștinii să-i ajute pe cei aflați într-o „criză” de
identitate fără să fie jignitori?
Este important să
distingem între ceea ce simțim și ceea ce vrem să fim. Există o carte celebră
în limba italiană, intitulată „Va’ dove ti porta il cuore”
(Urmează-ți inima). Dar cred că este opusul celor pe care ar trebui să le facem
cu adevărat. Suntem diferiți de animale, deoarece putem alege să nu ne urmăm pur
și simplu instinctele. Romantismul ne-a învățat să avem încredere în inima
noastră, Umanismul ne-a învățat să avem încredere în umanitatea noastră și
Iluminismul ne-a învățat să avem încredere în rațiunea noastră.
Dacă privim în jurul nostru, putem vedea că lumea este un loc
din ce în ce mai rău. Asta pentru că am ales să urmăm alte lucruri, trecând
peste poruncile lui Dumnezeu și Evanghelia lui Isus Hristos. Trăim prin
simțire, iar acest tip de gândire este adesea greșit. Așadar, ceea ce vreau să
spun este că, dacă cineva simte o atracție față de o persoană de același
sex, asta nu înseamnă automat că e gay decât dacă decide să accentueze și să
dea frâu liber acestor sentimente. Suntem cine decidem să fim, bazat pe ceea ce
credem și facem. Un bărbat poate fi tentat să-și înșele soția, dar dacă spune
„Nu, nu vreau să fac asta! Îmi iubesc soția!” nu este un adulter, este doar un
bărbat ispitit, care a decis să nu-și urmeze sentimentul trupesc, schimbând
ispita cu gândul de a-și onora soția. Voința lui e mai puternică decât ispita.
La fel este și homosexualitatea. Dacă te îndrăgostești de Isus, nu vrei să-l
dezamăgești. Vrei să faci ceea ce El te învață și atunci vei realiza că drumul
Său este cel mai bun. El nu este împotriva noastră.
Biserica ar trebui să încurajeze acești oameni printr-o abordare
iubitoare și cuprinzătoare. Ei nu ar trebui să privească mărturisirile lor cu
prejudecăți sau repugnare, ci mai degrabă cu simpatie și compasiune. Ca
Biserică, avem multe de învățat. Trebuie să ne rugăm să știm cum putem ajunge
la persoanele homosexuale și să le înțelegem problemele. Mulți creștini din
biserici trăiesc cu atracție făță de persoane de același sex, probleme de
identitate sau traume nesoluționate. Biserica trebuie să se roage și să predice
și despre subiecte tabu, cum ar fi sexualitatea, celibatul, homosexualitatea,
pornografia și masturbarea, care apasă atât de mulți oameni. Dumnezeu este
Vindecătorul, dar Biserica este asistentul, așa că ea trebuie să fie gata să
facă față oricărei urgențe sufleteșți. Uneori adevărul ar putea jigni, dar
vorbit cu dragoste și dacă îi cerem lui Dumnezeu darurile înțelepciunii,
cunoașterii și discernământului, impacturile negative pot fi probabil
diminuate. Dacă în Biserică vine o persoană atrasă de persoane de același sex,
poate vine pentru că vrea să-l cunoască mai mult pe Isus, deci ar trebui să
avem răbdare cu el.
Cum îi putem ajuta practic pe
cei care se află în această bătălie?
Trebuie să vorbim despre provocări, să eliminăm tabu-urile
acestui subiect și să împărtășim luptele noastre cu alte persoane. Trebuie să
încetăm să ne prezentăm ca fiind perfecți, sau ca și oameni asupra cărora nu
vine ispita. Isus nu a spus niciodată că oamenii nu vor fi ispitiți sau că nu
vor avea probleme în viață, ci a spus că oamenii trebuie să aleagă zilnic să se
lepede de ei înșiși, să-și ia crucea și să-L urmeze pe Domnul. Iar asta va fi
posibil numai cu ajutorul Duhului Sfânt.
Acesta este motivul pentru care recomand autorii de mai sus,
deoarece ei înșiși au trecut pe acolo și sunt în măsură să îi învețe pe alții.
Îi putem ajuta pe cei care se află în această bătălie sfătuindu-i și
arătându-le că, deși sunt ispitiți de Satana să rănească inima lui Dumnezeu
prin faptul că dau frâu liber poftelor, ei pot lupta și depăși aceste ispite
împreună cu cineva care să îi iubească și să nu-i privească cu ură și dezgust.
Când văd și înțeleg că sunt o persoană normală, asupra căreia vin ispite, le
pot confrunta cu mai multă încredere și cu fruntea sus. Iar dacă se întâmplă să
cad, cineva care mă iubește nu este acolo pentru judecată și condamnare, ci
pentru a-mi întinde o mână, pentru a mă ajută și a putea continuă să mergem
împreună. Asta este Biserica.
Ce vrei să spui cititorilor
noștri? Cum ar trebui să ne rugăm pentru cei care se luptă cu atracția de
același sex?
Nu ești singur. Dumnezeu este tovarășul tău în această bătălie
pe care Isus a câștigat-o deja. Creștinii din Biserică și slujbele din întreaga
lume te pot ajuta.
Rugăciunea mea
este: „Părinte, ajută-ne să înțelegem mai mult oamenii LGBT, ajută-ne să
nu-i judecăm și să îi privim cu ochi plini de milă. Îi iubim pentru că ai murit
și pentru ei pe cruce, la fel cum ai făcut-o și pentru mine. Îi dorești în regatul
Tău ca bărbați și femei restabiliți, sfințiți și iertați, așa cum faci și
pentru mine. Vreau să îi iubesc mai mult. Te rog să-mi dai ocazia să
împărtășesc dragostea Ta cu ei și fă-mă să văd dacă în biserica pe care o
frecventez există frați și surori care suferă în secret de aceste probleme.
Vreau să plâng în rugăciune cu ei. Vreau să mă bucur cu ei. Vreau să ne ducem
sarcinile împreună. În numele lui Isus mă rog. Amin.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu