Zilele acestea am citit un material pe internet scris de o domnișoară în privința vestimentației femeilor creștine din punctul de vedere feminin. Acest material a stârnit ceva reacții, unele din ele foarte „evlavioase” prin care diferite persoane dezbăteau subiectul pro sau contra unei vestimentații, discuții care m-au dus iar să meditez la chestiunea lege-har sau la monstrul pe care Petru Ciucur îl numea Ha-Ge.
În privința soției mele mă declar mulțumitor lui Dumnezeu că e matură spiritual și nu a trebuit să îi cenzurez eu în vreun fel vestimentația, probabil dacă era după mine era mai modern îmbrăcată, mai senzual că tot văd că se poartă și aud des motivația „dacă soțul meu vrea să mă îmbrac așa, ce problemă ai tu?” Uite de aia îmi plac mie oamenii maturi spiritual, oamenii care au relație vie și directă cu Dumnezeu care se lasă călăuziți de Dumnezeu și nu necesită pentru ei să pui în discuție o eventuală ghidare de către altcineva a aspectelor din viața sa. Ana e modestă în îmbrăcăminte și sufletește e o comoară fără de care nu eram azi ceea ce sunt. Nu a fost nevoie vreodată să îi atrag atenția cu privire la haine sau accesorii.
Un alt lucru pe care vreau să îl precizez din start este că: sunt bărbat din ăia „firești” și în consecință, voi observa dacă o femeie, fie ea și soră pocăită, îmi arată cu generozitate un fund sexy scos în evidență cu mare stil de o rochiță mulată, o pereche de picioare frumoase asupra cărora mă semnalizează un ciorap erotic sau niște sâni pe care posesoarea soră sau nu, îi înalță ca ofrandă spre nasurile celor „firești”. Da, voi observa astea, de fapt le observ că doar nu sunt miop și încerc cu mai mult sau mai puțin efort să nu fie mai mult decât o observare. Uneori recunosc că mi se duce mintea la întrebarea „Da nici aici măi fată nu poți fi decentă?” Dar există și situații în care, deși cauți să îți păstrezi puritatea gândurilor, costumația unora te împinge la ușoară fantezie mai ales că uneori generozitatea este dincolo de orice limită și poți desena cu ușurință formele acelei femei.
Una peste alta, așa suntem făcuți să funcționăm și nu spun asta deloc ca o scuză ci ca pe o realitate care există. Nu merg la biserică cu gândul „ia să vedem ce ne mai arată surorile” ci cu speranța că mă voi putea bucura de părtășie și mă voi putea odihni de toată viața care pentru mine înseamnă multe opriri de la a nu privi și a nu pofti. Sunt bărbat și am această luptă pe care mi-o asum dar recunosc și slăbiciunea că, merg la adunare cu gândul că mă pot odihni și de această luptă, de cele mai multe ori nu e așa, lupta există chiar și acolo unde se pretinde a fi „Casa Domnului”. Fac doar o paranteză aici să amintesc să nu vă erotizați copilele că doare, am scris despre asta aici. Unii merg decent dar rup tot în costumația fetițelor lor.
Dincolo de toate aceste detalii, problema îmbrăcăminții e sensibilă rău de tot și oricine scrie sau predică pe tema asta va stârni pasiuni. În realitate fiecare femeie are voie să se îmbrace cum poftește dar din îmbrăcămintea ei se va vedea clar respectul și iubirea față de semeni. Să punem între niște bariere legaliste chestiunea vestimentației nu ar produce nimic bun. De fapt, avem experiența înaintașilor noștri în acest demers. Experiență care a păstrat o anumită uniformitate în biserici dar care a contribuit la nașterea multor bârfe, invidii, uri, desconsiderări, denigrări și chiar abandonări ale adunărilor. Am putea învăța din asta și să schimbăm ce trebuie schimbat.
Cred că o predicare directă și explicativă ar schimba dramatic situația și ar putea înlocui legalismul. Să explice cineva de la amvon dacă e cazul, ce se întâmplă când prin fața unui bărbat trece o asemenea femeie și explicația să fie clară si anume că, instinctiv, natural, bărbatul va fi provocat sau chiar excitat deși nu pentru asta a venit la biserică. Bărbații care pot fi „prinși de curent” sunt din două categorii. Prima e cea a bărbaților care nu veghează, deși nu sunt de felul lor așa se întâmplă accidente, iar a doua e cea a bărbaților imaturi spiritual. În acest caz, dacă biserica e vie, deci are mereu noi convertiți, va avea mereu bărbați imaturi spiritual. În acest caz în consiliere am întâlnit două cazuri anul acesta în care tineri chiar s-au masturbat cu pozele unor surori în față pentru că fuseseră foarte provocați de costumație și surprinseseră niște poze chiar interesante cu respectivele femei. Vina clar le aparținea acelor tineri, nimeni nu i-a pus să lase mintea să producă fantezii, dar au fost încurajați de „libertatea” acelor doamne de a se îmbrăca provocator, ca să nu zic că era dincolo de asta.
Să dai o lege privitor la cât de largi, cât de lungi, cât de înalte să fie rochiile e un demers inutil. Dar să vorbești deschis, de față cu toți despre efectele unui astfel de port cred că ar pune pe multe doamne pe gânduri, dacă nu au ca scop chiar stârnirea atenției. Harul cu siguranță poate aduce o schimbare benefică ambelor categorii pe când legea doar va provoca la excese și mai mari. Legea va spune femeilor chestii despre centimetri, diametru, dimensiuni și nu-uri iar bărbaților despre nu te uite, nu te gândi, nu pofti, nu memora, nu fă fantezii, uită, roagă-te pentru ea (aici e chiar aiurea). Pe de cealaltă parte harul ne învață să iubim pe aproapele ce pe noi înșine și această preocupare ne va ghida și ca bărbați și ca femei în tot ceea ce înseamnă această iubire, inclusiv să nu păcătuim și să nu fim prilej de păcătuire.
În caz că ești femeie și te întrebi dacă în biserici sunt „nesimțiți din ăia care se uită la fundul sau picioarele sau sânii tăi”, ca să nu riști întrebând, deși ai putea vedea asta doar „dând ochii” cu unii bărbați, îți spun eu că da, ești observată și poate admirată și în unele cazuri ești personaj în fantezii”. Da, ai dreptate, nu ar trebuie să facă asta, vor trebui să se pocăiască de derapajul lor dar dacă ești „la credință” de mai multă vreme, de ce să nu dai o mână de ajutor, făcând din acel loc unul al odihnei că și așa tot ce ne înconjoară e excitant, măcar acolo să dispară preocuparea asta a noastră de a ne opri privirea.
Dacă soțul tău îți cere să fii sexy pentru el, să știi că îl apreciez. Am apreciat și am încurajat mereu cuplurile creștine care au o viață sexuală activă și au o preocupare unul pentru celălalt. Așadar cred că e de bun augur, dar nu ar trebui să îl exciți la biserică, așadar îi poți spune suav: „dragul meu, mă bucur că mă găsești atrăgătoare, imediat ce ajungem acasă o să fiu așa cum mă vrei doar pentru tine” și cu asta orice bărbat care îți poruncește să te îmbraci sexy la biserică se va potoli cred. Acum serios, hai să păstrăm intimitatea doar pentru cadrul legal al ei, iar dacă vă simțiți chiar așa dezinhibați puteți merge sexy la plimbarea de seară unde poate nu vor fi așa de mulți bărbați slabi.
Cred cu tărie că ne putem ajuta unii pe alții în călătoria spre cer atâta vreme cât facem parte din aceeași comunitate sau cred măcar că dacă nu știm să ne ajutăm stă în puterea noastră să nu ne încurcăm unii pe alții. Nu cred că dimensiunile standardizate sau uniformele legii ar rezolva situația (cu excepția corului unde cred că e benefică roba), cred că dragostea ar rezolva problema, ar încuraja decența și ar diminua bătăliile minții.
Dumnezeu să ne transforme prin Duhul Său în același chip cu al Fiului Său, adică iubitori, plini de compasiune și milă. Dacă ești puternică arată-ți puterea prin milă și grijă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu