Matia Blog Crestin: Necrolog Ravi Zacharias

Stiri / May 30, 2020 /

Frederick Antony Kumar Zacharias s-a născut în 1946 la Madras, acum Chennai, în umbra locului de odihnă a apostolului Toma, cunoscut lumii ca „necredinciosul” – pentru Zacharias, însă, a fost cel „care punea întrebări”. Tatăl său, Oscar, care atunci când s-a născut Zacharias, studia relații de muncă la universitatea din Nottingham, în Anglia, a înaintat fulminant în serviciul civil indian de-a lungul adolescenței fiului său. Fără a se remarca în mod special în viața de student, Zacharias era mai interesat de crichet decât de cărți – până la întâlnirea sa cu Evanghelia, pe patul de spital. Cu toate acestea, genele sale purtau o credință radicală îndrăzneață. În statul indian Kerala, străbunicul și bunicul său pe linie paternă alcătuiseră primul dicționar malayalam-engleză din secolul XX. Dicționarul a slujit ca unealtă vitală pentru prima traducere a Bibliei în limba malayalam. În plus, stră-stră-străbunica lui Zacharias își șocase întreaga familie Nambudiri, cea mai înaltă castă a preoției hinduse, prin convertirea sa la creștinism. Convertirea i-a adus un nume nou, Zacharias, precum și o cale nouă pe care descendenții săi au pășit spre credința creștină.

Zacharias a emigrat în Canada în 1966, la un an după ce primise premiul pentru predicare la un congres internațional Youth for Christ din Hyderabad. Acolo, la Toronto, Ruth Jeffrey, misionar veteran în Vietnam, l-a auzit predicând. L-a invitat să vină și în țara sa natală. În vara aceea, Zacharias – pe atunci în vârstă de 25 de ani – a călătorit în lungul și-n latul țării cu elicopterul militar, predicând în baze militare, în spitale și în închisori, pentru deținuții Vietcong.

După această călătorie de formare, Zacharias și proaspăta sa soție, Margie, s-au mutat în Deerfield, Illinois, pentru a studia în programul de masterat de la Trinity Evangelical Divinity School. Tânărul cuplu locuia la două case distanță de colegul și prietenul lui Zacharias, William Lane Craig. După absolvire, Zacharias a început să predea la Alliance Theological Seminary din New York și își continua călătoriile de predicare la sfârșit de săptămână.

În perioada aceea, Billy Graham l-a invitat pe Zacharias să vorbească la prima Conferință Internațională pentru Evangheliștii Itineranți din Amsterdam. Zacharias credea că Graham nici nu știe cine este, nicidecum să-i cunoască și predicarea. În fața a 3.800 de evangheliști din 133 de țări, Zacharias a început cu următoarele: „Mesajul meu este unul dificil…”. Le-a spus apoi că religiile, culturile și filosofiile secolului XX „au format prăpăstii uriașe între mesajul lui Cristos și mintea omenească.” A urmat un mesaj și mai dificil – aplaudat la mijlocul prezentării – despre teama sa că „există anumite filoane ale evanghelismului în care oamenii consideră că este necesar să-i umilească pe cei care au o viziune diferită; comunități în care credincioșii consideră că dacă nu nimicesc tot ceea ce este valoros pentru un om, nu-i vor putea predica Evanghelia lui Cristos … ceea ce vreau să spun este că dacă dorești să atingi un om, trebuie să fii sensibil la acele lucruri care au valoare pentru el.”

Prezentarea aceea a schimbat atât viitorul lui Zacharias, cât și viitorul apologeticii, mai ales în privința întrebărilor dificile despre origine, semnificație, moralitate și destin, întrebări la care orice viziune trebuie să prezinte un răspuns. În 1984 a avut loc întemeierea lucrării RZIM, iar familia Zacharias s-a mutat în Atlanta.

Pe măsură ce lucrarea creștea, creșteau și solicitările pentru Zacharias. În 1990, a urmat pașii tatălui său și a plecat în Anglia. Și-a luat un an sabatic la Ridley Hall, la Cambridge. A fost o perioadă petrecută alături de familie, în care a scris prima dintre cele 28 de cărți ale sale, „A Shattered Visage: The Real Face of Atheism.” Nu e o coincidență faptul că de-a lungul vieții sale de itinerant, momentele petrecute alături de familie și de Margie au fost cele în care a putut scrie cel mai mult. Margie s-a dovedit a fi o inspirație pentru fiecare dintre cărțile lui Zacharias. Cu ochii și mintea atentă, Margie a citit prima variantă a fiecărui manuscris, de la „Logica lui Dumnezeu” – ultima apariție și în limba română – și până la ultima sa carte, „Seeing Jesus from the East,” scrisă împreună cu colegul său Abdu Murray, carte care este în momentul scrierii acestui articol în procesul de publicare în limba română. Printre alte cărți scrise de Zacharias se numără “Poate omul să trăiască fără Dumnezeu?”, „Isus între alți dumnezei” și „Marele Țesător.” Cărțile lui Zacharias s-au vândut în milioane de exemplare în toată lumea, fiind traduse în peste 12 limbi, inclusiv în limba română.

De-a lungul anilor Ravi Zacharias a investit în formarea academică și misionară a mulți studenți prin, Oxford Center for Christian Apologetics care a pregătit peste 400 de studenți din 50 de țări, iar din anul 2017 s-au pus bazele altei instituții de formare în apologetică, Zacharias Institute, al cărui sediu se află la locația centrală din Atlanta a lucrării. Zacharias Institute continuă munca de echipare a tuturor celor care doresc să poată împărtăși eficient Evanghelia și să poată oferi un răspuns blând și respectuos la cele mai des întâlnite obiecții față de creștinism.

În 2014, aceeași viziune a stat la baza înființării RZIM Academy, un program de pregătire online în apologetică. Cursurile academiei au fost accesate de mii de oameni din 140 de țări.

În același an în care era fondat OCCA, Zacharias a lansat Wellspring International, divizia umanitară a lucrării. Viziunea Wellspring International a fost modelată de pasiunea mamei lui Zacharias de a-i ajuta pe cei năpăstuiți. Wellspring International este condusă de fiica sa, Naomi. Fondată pe principiul că dragostea este cea mai puternică formă de apologetică, organizația are rolul de susținere a partenerilor locali care se îngrijesc de nevoile femeilor și copiilor vulnerabili din întreaga lume.

În cadrul RZIM, încă de la început, Ravi Zacharias și-a propus să creeze o echipă de evangheliști și apologeți pe care să îi trimită în toată lumea. Așa a început cu India, apoi Canada, apoi Marea Britanie. După dezvoltarea echipei din UK, RZIM s-a extins în Europa, iar prima locație a fost RZIM România, încă din 2009.

Vlad Crîznic, directorul RZIM România relatează despre prima întâlnirea lui cu Ravi Zacharias:

„Într-o dimineață devreme din Septembrie 2007 l-am întâlnit pentru prima dată pe Ravi Zacharias. Dar povestea începe cu aproape 10 ani înainte, undeva prin 1997-1998, când Natan – colegul și prietenul meu încă din clasa întâi, mi-a dat un CD cu 71 de predici ale unui indian, cu un timbru vocal inconfundabil. Le-am devorat, apoi am început să îi caut cărțile, ca mai apoi să încep să încerc să folosesc idei și ilustrații în predicile timid rostite în duminicile când mergeam în misiune cu tinerii de la Biserica Baptistă Maranata din Arad. Acele 71 de mesaje erau deja aproape memorate. Aveam 17-18 ani.

Câțiva ani mai târziu, fiind student la teologie în anul întâi, am participat la European Leadership Forum la Sopron în Ungaria unde l-am întâlnit pe Michael Ramsden, care conducea network-ul de apologetică și evanghelizare din partea RZIM. Nu făcusem atunci legăturile dintre el și Ravi Zacharias, însă le-a făcut Michael când m-a întrebat ce și cine mă pasionează cel mai mult în lucrare, iar răspunsul meu a fost apologetica după modelul pe care îl aud la Ravi Zacharias.

Între 2005 și 2007, prietenia cu Michael s-a sudat, iar în următorii ani am călătorit la Oxford de mai multe ori pentru cursurile de apologetică de acolo. Eu însă nu îndrăzneam să visez la mai mult decât a face din lucrarea RZIM un model de urmat în România. Michael credea altfel, așa că în toamna lui 2007 cu ocazia unei vizite în US, mi-a sugerat că aș putea să îl întâlnesc pe cel pe care îl admiram de la distanță.

Tremuram din toate încheieturile deja cu o seară înainte. Încă retrăiesc momentul când, la masă fiind în restaurantul în care urma să ne întâlnim pentru micul dejun, l-am observat venind de la mașină, prin parcare, apoi intrând în restaurant și venind la masa noastră. S-a oprit să vorbească cu mai mulți oameni care l-au recunoscut, iar așteptarea mea părea veșnică…Eram cu Dora, iar emoțiile mele cred că abia mi-au dat voie să rostesc un salut anemic. Aveam doar 23 de ani, iar întâlnirea aceasta era mai mult decât îmi puteam imagina vreo dată.

Toate întrebările lui Ravi au fost despre ce mă pasionează și de ce. M-a întrebat despre ce mi se pare cel mai greu în viitorul pe care mi-l imaginez și de ce. Apoi mi-a povestit despre ce înseamnă pentru el evanghelizarea și cum și-o imaginează în 15-20 de ani. Mi-am povestit viața, iar el mi-a povestit-o pe a lui atât cât a fost relevant pentru întâlnirea noastră. După două ore care au trecut ca o clipă ne-a invitat să vizităm biroul organizației.

În drum spre mașină, Michael a schimbat câteva vorbe cu Ravi, iar apoi a venit lângă mine și mi-a șoptit: “This was your job interview. Well done. Ravi loved it, you have a job, if you would like to work with us.” Dacă aș fi știut dinainte că acela avea să fie un interviu de angajare, as fi clacat sub imperiul emoțiilor de moment. Dar Michael și Ravi au știut cum să gestioneze momentul pentru ca amintirea să fie una plăcută.

Acea dimineață a continuat cu încă câteva ore de povești și întâlniri cu viitorii mei colegi, timp în care eu încă nu puteam să înțeleg ce mi se întâmpla. Încă pot retrăi acele momente și îmi amintesc exact stilul cuceritor al lui Ravi de a înnoda o relație și de a conduce o discuție. Au urmat zeci de întâlniri, ore de discuții și implicit clădirea unei relații de ucenicie pe care nu o credeam posibilă cu un astfel de om. Nu la cât era de ocupat, și nu la cât eram și sunt eu de neînsemnat. De la lider, șef și vizionar, a devenit mentor și prieten. O binecuvântare de neimaginat și pentru care nu am suficiente cuvinte să îi mulțumesc lui și lui Dumnezeu pentru că a orchestrat totul în felul acesta.”

Organizația RZIM s-a extins oficial în România în 2009, iar în prezent are sediul în Cluj-Napoca, echipa locală având cinci membri.

Prima vizită a lui Ravi însă, a avut loc în 1981, după relatarea pastorului Vasile Taloș confirmată de Ravi, iar cea de-a doua a avut loc în aprilie 2010, la Arad și Sinaia. La Arad, a avut loc o singură întâlnire în ziua de duminică în Sala Palatului Cultural în prezența credincioșilor din mai multe biserici. De acolo, echipa RZIM a călătorit la Sinaia pentru o conferință organizată pentru 600 de lideri și pastori de către BIG Impact, Biserica Metanoia și RZIM România. Au fost 3 zile pline de prelegeri și sesiuni intense în prezența lui Ravi Zacharias, Michael Ramsden și a câtorva lideri din România.

O altă vizită a lui Ravi Zacharias a avut loc în mai 2015, la București și Cluj-Napoca. La București au avut loc o serie de întâlniri cu public și fără în Senat, Parlament și în prezența mai multor demnitari români și americani.

Conferința Believe de la Cluj-Napoca a fost motivul vizitei din 2015, unde Ravi a răspuns invitației liderilor bisericilor din oraș pentru a fi vorbitorul la conferința organizată pentru cei peste 10000 de participanți. O mulțime de oameni au răspuns Evangheliei predicate de Ravi în ultima seară, iar ecourile acelei vizite s-au auzit pentru multă vreme în oraș și în locurile în care Ravi a călătorit ulterior.

Ravi a răspuns afirmativ și invitațiilor din partea comunităților de români din diaspora americană. Astfel el a predicat la evenimentul organizat de Biserica Română Baptistă din Atlanta în 2013, iar în 2016 la Convenția Bisericilor Penticostale din America de Nord, de la Chicago în prezența a peste 6000 de participanți. O serie de alte întâlniri au fost programate pentru anul 2021…

Câteva lucruri au rămas întipărite în memoria celor ce l-au cunoscut pe Ravi, dincolo de aspectele teologice și academice. Iată ce ne spune tot Vlad:

„Răscolind arhiva amintirilor am realizat cât de multe am învățat de la el, fără ca aceste învățături să fi fost scrise sau rostite.

Am învățat că omul este mai important decât argumentul. De atâtea ori l-am urmărit din primul rând răspunzând întrebărilor de tot felul. L-am văzut tratând pe toți la fel, cu o candoare incredibilă. Am auzit întrebări bune și mai puțin bune, dar reacția lui și felul în care a răspuns nu a variat în funcție de calitatea întrebării sau statutul celui ce a adresat întrebarea. De asemenea, după evenimente, indiferent de oră și oboseală stătea să vorbească cu toți ce doreau să îi spună ceva sau să îi mai adreseze alte întrebări. L-am văzut salutând pe nume angajați ai hotelurilor în care revenea, fie că era Moscova, Singapore, Seul sau Chicago.

Am învățat că tonul este mai important decât puterea. Asta cred că a fost cel puțin la fel de important ca și calitatea răspunsurilor pentru cei ce l-am admirat. L-am văzut mustrând, l-am văzut criticând, l-am văzut fiind autoritar, dar absolut niciodată nu l-am văzut sau auzit ridicând tonul sau denigrând pe cineva. L-am admirat pentru asta și mă lupt să îi semăn.

Am învățat că generozitatea se răsplătește cu responsabilitate. Ca organizație trăim din generozitatea altora, iar această generozitate ne face nouă viața mai ușoară. De nenumărate ori, călătorind am stat la masă împreună cu Ravi și am observat cu câtă atenție comanda mâncarea și cât de atent era cu ce și cât cumpără. Întotdeauna verifica bonul. Răsplătea o servire bună cu generozitate, iar generozitatea altora o răsplătea cu rigoarea felului în care verifica ce și pe ce cheltuia. Dacă a fost credincios în lucrurile mici, vă spun că cel puțin la fel de credincios a fost în felul în care ne-a condus pe noi și întreaga organizație.

Am învățat că familia este mai importantă decât lucrarea. Împreună cu Margie, a avut 3 copii și 5 nepoți. A călătorit în medie 220 de zile pe an, nemai fiind legat de datoriile față de ei în ultimii ani, dar nu ne-a permis să facem la fel. Ne-a sădit un respect adânc pentru ce fac soțiile noastre în timp ce noi călătorim și ne-a ajutat să ne păzim în timp ce suntem departe de ele. De asemenea constant ne-a ajutat să ne evaluăm numărul de zile în care suntem plecați de acasă și prezența constantă în biserica locală.

Am mai învățat cum să vorbești despre oameni. Întotdeauna de bine. Am mai învățat despre cum să îți construiești un nume bun și cum să te păzești de cei ce vor să ți-l distrugă. Am învățat ce înseamnă că îți iubești propriul popor, și am făcut-o călătorind și urmărindu-l cum îi iubește pe indieni.”

În luna noiembrie a anului trecut (2021) Ravi Zacharias s-a retras din poziția de președinte al RZIM pentru a se concentra asupra evenimentelor la care era invitat și asupra scrisului. I-a predat conducerea fiicei sale, Sarah Davis, în calitate de director executiv global și colegului său Michael Ramsden, ca președinte. Davis ocupase poziția de director executiv global încă din anul 2011, în vreme ce Ramsden pusese bazele aripii europene a lucrării la Oxford, în anul 1997. Acolo, la Oxford, în 2018, Zacharias le-a povestit cum stătuse alături de succesorul lui la mormântul lui Lazăr din Cipru. Pe piatra funerară stătea scris simplu: „Lazăr, mort timp de patru zile, prieten al lui Cristos”. Zacharias s-a întors spre Ramsden și i-a spus: „Tot ce mi-aș putea dori este ca lumea să-și aducă aminte de mine ca un prieten al lui Cristos.”

*Acest text-necrolog a fost alcătuit de Ravi Zacharias International Ministries, scris de Matthew Fearon, iar pentru varianta în limba română au fost adăugate și editate paragrafe de către Vlad Crîznic, Director RZIM România

*Ravi Zacharias, a murit din pricina unui cancer în data de 19.05.2020, la vârsta de 74 de ani. I-a lăsat în urmă pe soția lui, Margie, cu care a fost căsătorit 48 de ani; pe copii săi – Sarah (directorul global al RZIM), Naomi (directorul Wellspring International) și Nathan (director creativ în departamentul de media al RZIM); și pe cei cinci nepoți.