Îngăduiți-vă unii pe alții Beniamin Fărăgău

Îngăduiți-vă unii pe alții

29 Mai, 2020

---

 ÎNREGRISTRARE VIDEO

---

„Îngăduiți-vă unii pe alții” (3:13) – scrie Pavel colosenilor. Îngăduința este întruparea îndelungii răbdări, despre care am vorbit în postarea precedentă. Cele două virtuți există doar împreună.

Ce este îngăduința?

A avea îngăduință înseamnă a continua să-i acordăm credit semenului. Ne întrebăm însă de ce să facem acest lucru?

Nevoia de relații este înscrisă în tiparele chipului lui Dumnezeu, după care am fost plămădiți. Ca să ne fie împlinită această nevoie fundamentală, facem eforturi pentru a susține relațiile. Trebuie să ne întrebăm însă nu doar de ce să fim îngăduitori, ci și cum anume să facem acest lucru?

Am putea sugera trei tipuri de îngăduință sau trei etape pe care trebuie să le parcurgem pentru a ajunge la ceea ce așteaptă Hristos de la noi. Prima ar putea fi numită „îngăduința corintică”, a doua „îngăduința ascetică” și a treia „îngăduința hristică”. Veniți să le luăm pe rând.

Îngăduința corintică

În tot Noul Testament, termenul „îngăduință” apare de șaisprezece ori, de fiecare dată în altă carte.[1] Există o singură excepție: capitolul 11 din  2 Corinteni. Aici, termenul apare de șase ori, motiv pentru care am îndrăznit să vorbim despre o îngăduință corintică.

În acest capitol, apostolul Pavel își etalează durerea pe care o simte în relația cu corintenii: „O, de ați putea suferi (îngădui) puțină nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiți-mă!” (îngăduiți-mă) (1). Termenul îl vom regăsi și în versetele 4, 19, 20, din același capitol.

Îngăduința corintică ascunde un aer de superioritate disprețuitoare. A o practica înseamnă a-l suferi pe semen, a nu-i trânti ușa în nas, a continua să-l ascultăm cu o prefăcută bunăvoință. Dacă dorim să creștem spre asemănarea cu Hristos, nu ne putem mulțumi cu o astfel  de atitudine, ci trebuie să facem un pas mai departe în înțelegerea și practicarea îngăduinței.

Îngăduința ascetică

Îngăduința ascetică poate fi ilustrată prin analogia cu suspensiile unei mașini. Rolul lor este să preia șocurile date de denivelările, pietrele și gropile de pe carosabil. Un rol asemănător îl joacă îngăduința în relații. A fi îngăduitori înseamnă a continua să ne implicăm în relație în pofida tuturor zdruncinăturilor pe care aceasta ni le-a cauzat. Ne întrebăm însă ce ne-ar putea motiva s-o facem? Ce ne-ar putea motiva să răbdăm  loviturile și vânătăile cu care ne-am ales de-a lungul relației? Iată ce scrie Iacov în epistola sa:

²Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ³ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. ⁴Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic (Iacov1:2-4, s.n.).

Nu-i așa că este mai ușor să coborâm scutul corintic și să trăim cu vânătăile făcute de pietrele ce ne lovesc, fără să aruncăm înapoi cu ele, atunci când știm că toate acestea se transformă în frumusețe și tărie de caracter? Pentru aceasta însă trebuie să credem că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” (Rom. 8:28), spre binele celor ce, în ciuda loviturilor, continuă să fie îngăduitori de dragul lui Dumnezeu.

Oricât de lăudabilă ni se pare această a doua etapă în înțelegerea și practicarea îngăduinței, încă nu am ajuns la asemănarea cu Hristos.

Îngăduința hristică

Îngăduință hristică este mai mult decât a răbda loviturile și a trăi cu vânătăile. Îndelunga răbdare este acea forță lăuntrică care poate transforma „piatra” în „pâine”. Însă numai îngăduința hristică poate oferi pâine celui ce a dat cu piatra.

Îngăduiți-vă astfel unii pe alții!

Am vorbit despre  trei tipuri de îngăduință: corintică, ascetică și hristică. În  Predica de pe munte, Domnul Isus ne invită să călcăm pe urmele Lui, inclusiv în ceea ce privește îngăduința.

O relație în care se practică îngăduința corintică arată astfel: „Ați auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte»” (Mat. 5:38). Într-o astfel de relație stăm cu scutul ridicat, pentru ca pietrele să ricoșeze în cel care le aruncă. Domnul Isus dorește să corecteze acest lucru prin ceea ce urmează să spună:

³⁹Dar Eu vă spun: „Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt. ⁴⁰Orișicui vrea să se judece cu tine, și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. ⁴¹Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. ⁴²Celui ce-ți cere, dă-i, și nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine (Matei 5:39-42).

Doar cel care practică o îngăduință ascetică îi poate da și cămașa celui ce i-a luat haina, poate să meargă și a doua milă și poate întoarce celălalt obraz.

Domnul Isus nu se oprește însă aici, ci își invită ucenicii să facă un pas mai departe spre îngăduința hristică:

⁴³Ați auzit că s-a zis: „Să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrăjmașul tău.” ⁴⁴Dar Eu vă spun: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ⁴⁵ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți; ⁴⁶Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? ⁴⁷Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? ⁴⁸Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit (Matei 5:42-48).

A iubi, a binecuvânta, a face bine, a ne ruga pentru cei care ne lovesc și ne prigonesc înseamnă a avea puterea divină de a întinde pâine în locul pietrei cu care am fost loviți. Lucrul acesta îl vom putea face doar lăsându-ne răstigniți împreună cu Hristos, pentru ca El să trăiască prin noi.
 

---

[1] Mat. 17:17; Mar. 9:19; Luca 9:4; Fapte 18:14; 1Cor. 4:12; 2Cor. 11:1, 4, 19, 20; Efes. 4:2; Col. 3:13; 2Tes 1:4; 2Tim. 4:3; Evrei 13:22.

Beniamin Fărăgău
29 Mai 2020

https://mail.yahoo.com/d/folders/1/messages/