Citesc comentariile de la o postare a unui prieten în care atacă problema abjecției din Vest, acolo unde tineretul liberal suedez vrea legalizarea necrofiliei și a incestului.
Numai când citești așa ceva ți se încrețește pielea pe tine de dezgust. Am crezut inițial că asta este reacția firască. Ei bine, nu.
Există opănmainzi români, „tineri frumoși și liberi”, care văd în necrofilie o chestiune discutabilă (nu există acceptul unei părți) iar nu condamnabilă (un dement poate să-și lase cadavrul pentru sex prin testament notarial).

În schimb, la incest e totul în regulă, acceptul părților fiind prezumat. Evident, discuții sunt asupra vârstei consimtamântului, care poate varia…

Un lucru este cert: că odată deschisă Cutia Pandorei prin impunerea, în lumea „civilizată”, a deciziilor ce ocolesc sufragiul public, decizii luate de un for restrâns (Parlament, Curte Constituțională etc) în ciuda voinței populare, tot edificiul civilizațional creștin este în implozie totală.
Ca exemplu concludent, din 31 de state ale SUA în care au avut loc referendumuri pentru căsătorie, în absolut toate cetățenii au decis că doar uniunea bărbat si femeie poate fi numită astfel, dar Curtea Supremă a impus de curând „familia” homosexuală în toată țara.
În Italia zilele trecute parteneriatul homosexual a fost votat (mai putin dreptul de a înfia copii, așa cum au cerut parlamentarii catolici – „compromisul” făcut ca legea să treacă), chiar dacă ieșiseră în stradă milioane de oameni la Roma, acum o lună. Despre subiectul Grecia am scris deja.
În fond și la urma urmei, de ce nu se pot căsători cinci femei cu trei bărbați, trei bărbați cu alți doi bărbați, un bărbat cu o vacă, o femeie cu propriul fiu, un narcisist cu el însuși?

De altfel, susțin de mai multă vreme că nu libertatea homosexualilor este în discuție când se fac presiuni, inclusiv la nivel de ambasade, ca să fie acceptate „măcar” parteneriatele civile între persoanele de același sex. Chiar activiști la vârf au recunoscut că homosexualitatea acceptată (de fapt, impusă) ca normă socială, deci implicit dreptul de a se căsători și de a înfia copii, vrea să distrugă complet NOȚIUNEA de Familie.
Orice este de acum posibil si acceptabil societal.

Constatarea tristă este că, iată, pe rețelele de socializare Omul Nou a început să-și ițească ideile radicale și pe la noi.

Noțiunea de Familie NU trebuie să fie negociată! Așa cum nici diferența dintre sexe nu trebuie să fie suprimată prin demonica teorie gender, în care se afirmă că sexul este impus copilului de către cutumele religioase, culturale etc, nelăsând loc individului de a se exprima liber, de a-și descoperi – vai! – neîngrădit, propria identitate sexuală. Probabil că știți deja că grădinițele gender sunt experimentate în țările nordice, aceste adevărate laboratoare ale Minunatei Lumi Noi.
În toate aceste relativizări făcute viclean, pas cu pas, noi, creștinii, simțim lesne cum emană prin veșmintele colorate viu, ca un curcubeu, duhoarea antihristică.

Modificarea articolului din Constituție prin care definim limpede Familia este, în aceste condiții, nu numai necesară, ci stringentă.
Acum, când Statul este confiscat de forțele globaliste, nu ne-a mai rămas decât Biserica și Familia.

Urgia pornită împotriva acestor două ultime bastioane ale rostului nostru în acesta lume, graba cu care se operează modificări semiotice în structurile intime ale umanității persoanei, toate acestea sunt semne că asistăm la asaltul final împotriva Creației dumnezeiești.
Însă noi nu uităm că Biserica nu va fi biruită nici de porțile iadului – așa cum o afirmă chiar Domnul Hristos (Matei 16;20), iar „limita” creștinului este Veșnicia.