Neemia

Neemia din revista „Cercetați

Scripturile” © http://www.comori.org 2

Neemia Este interesant să observăm comportamentul lui Neemia descris în perioada în care a lucrat ca guvernator în Ierusalim. Există diverse indicaţii preţioase cu privire la modul de comportament într-o perioadă de decădere spirituală, pentru a putea fi spre onoarea Dumnezeului nostru şi spre folosul altor credincioşi. Pe baza unor versete marcante din istoria aceasta, doresc să prezint câteva indicaţii pentru comportamentul nostru.

Neemia a căutat binele poporului lui Dumnezeu (Neemia 2:10) Fratele său Hanani i-a relatat lui Neemia ceva despre starea Ierusalimului. Aceasta l-a neliniştit şi a cerut de la Dumnezeu o cale pentru a putea contribui la schimbarea acelei stări. Când Dumnezeu a arătat calea, el n-a cruţat nici o cheltuială şi nici o osteneală. Cum mă comport eu când cunosc nevoia din mijlocul fraţilor sau a adunării locale? Mă lasă rece? Sau am pe inimă dorinţa de a da o mână de ajutor în măsura în care Domnul Isus îmi arată o cale? Există lucrări pentru tineri şi vârstnici, pentru fraţi şi surori. În primul rând pentru domeniul local, dar probabil şi peste graniţele strângerii laolaltă locale; această lucrare poate să treacă chiar şi peste graniţele ţării. În toate timpurile, când copiii lui Dumnezeu au avut un ochi deschis la grijile şi nevoile celor din jurul lor şi s-au lăsat folosiţi de Dumnezeu, au primit binecuvântare. Pentru aceasta este necesar, ca şi în cazul lui Neemia, să punem în plan secundar propriile noastre dorinţe sau propria noastră bunăstare.

N-a făcut nici o lucrare fără rugăciune (Neemia 1:4; 2:4; 6:9; 13:22) Pentru a îndeplini însărcinările date de Dumnezeu, este important să înţelegem gândurile Sale şi să cerem ajutorul Său. Gândurile proprii ne duc adesea în rătăcire. De aceea, în cartea Proverbe ni se spune de două ori: „Este o cale care pare dreaptă omului, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii“ (Neemia 14:12; 16:25). Dumnezeu, în schimb, cunoaşte sfârşitul de la început (Isaia 46:10). Câteodată este necesară o aşteptare îndelungată până recunoaştem calea Sa. În alte situaţii însă, poate să fie necesară o acţiune fermă, rapidă. Ambele situaţii le găsim la Neemia (a se vedea de exemplu Neemia 1:4; 2:4 şi 5).

Acţiunea sa era caracterizată de teamă faţă de Dumnezeu (Neemia 5:15) Din nefericire, nu se poate spune în general despre oameni în viaţa zilnică, dar câteodată nici despre noi creştinii în anumite strângeri laolaltă speciale că suntem caracterizaţi de teamă faţă de Dumnezeu, respectiv faţă de Domnul Isus. Acest lucru se referă atât la limbajul nostru, cât şi la comportamentul nostru practic. Neemia se temea să treacă peste limitele aşezate de Dumnezeu pentru domeniul său de activitate. Iosif i-a spus soţiei lui Potifar, care a vrut să-l ispitească: „Cum să fac răutatea aceasta mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ (Geneza 39:9). Exemple ca Neemia, respectiv Iosif au arătat un astfel de comportament nu numai faţă de Dumnezeu, ci şi faţă de superiorii lor pământeşti. De aceea, în Levitic 19:32 suntem îndemnaţi: „Să te ridici înaintea capului cărunt şi să onorezi faţa bătrânului. Şi să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.“ Nici astăzi nu trebuie neglijat comportamentul respectuos faţă de semeni şi relaţia plină de încredere unii faţă de alţii.

Neemia a pus mâna la lucru (Neemia 5:16) În ciuda poziţiei pe care o deţinea, Neemia nu s-a retras de la nici o muncă în legătură cu construirea zidului. El era interesat de progresul lucrărilor şi nu dădea numai indicaţii şi nu se mulţumea numai cu supravegherea. Ce bine este într-o adunare locală când şi lucrările practice ale dragostei creştine faţă de aproapele sunt avute în vedere! Poate este vorba de reparaţii şi de îngrijirea localului de adunare sau de ajutorarea fraţilor când sunt în necazuri. Un astfel de comportament crează un climat bun pe calea credinţei. Chiar şi în relaţiile cu vecinii, dacă vom fi gata să le dăm o mână de ajutor, vom vedea efectele pozitive. Cu siguranţă, la următoarea ocazie, înmânarea unei Biblii, a unei scrieri creştine sau a unei invitaţii la o evanghelizare va fi primită cu plăcere.

Lucrurile lui Dumnezeu aveau prioritate în viaţa sa (Neemia 6:3) Neemia avea pe inimă să încheie lucrarea începută. Pentru a-ceasta nu a cruţat nici o osteneală şi nu s-a gândit la comoditatea sa. De câte ori eforturile muncii noastre zilnice nu ne-au acaparat întreaga energie! Seara este ora de rugăciune sau de cercetare a Cuvântului. Ce bine este să ne gândim că nu trebuie să lipsim de la aceste strângeri laolaltă! Poate am dori să mai rezolvăm ceva. Dacă punem acel lucru în plan secundar pentru Domnul, El nu ne va lăsa fără răsplată. De câte ori n-am venit îmbărbătaţi acasă după o strângere laolaltă şi a dispărut oboseala! O altă ocazie bună este folosirea unei părţi din concediu pentru a participa la conferinţe, pentru a da o mână de ajutor într-o tabără pentru copii, la o expoziţie de carte sau pe câmpul de misiune. Cine va fi dispus pentru aşa ceva, va afla pentru el însuşi un câştig. Proverbele ne spun: „Sufletul care binecuvintează va fi săturat şi cel care udă pe alţii va fi udat şi el“ (Proverbe 11:25). În 2. Corinteni 8 citim despre credincioşii din Macedonia, care în ciuda sărăciei lor, l-au rugat pe apostol să le dea voie să participe şi ei la comuniunea slujbei pentru credincioşii din Ierusalim. Sunt mişcat de fiecare dată când citesc acolo: „Întâi s-au dat pe ei înşişi Domnului“ (versetul 5). Nu este acesta un imbold şi pentru noi?

Cunoştea sursa din care putea extrage putere (Neemia 6:9) Sanbalat şi prietenii lui au încercat cu toate mijloacele să înfrângă străduinţele lui Neemia şi ale iudeilor de a reconstrui zidul. Nu s-au tras înapoi nici de la calomniere. Situaţia era periculoasă. Dar nu găsim o scuză înaintea lui Dumnezeu pentru a renunţa la muncă, ci o rugăciune pentru putere. El nu s-a îndreptat spre oameni, ci spre Dumnezeul său. Răspunsul său la încercarea de a-l determina să renunţe a fost: „Un om ca mine să fugă?“ (versetul 11). Şi despre alţi bărbaţi ai credinţei ni se relatează lucruri asemănătoare, de exemplu despre David. Amaleciţii au distrus cetatea Ţiclag, locul de refugiu al lui David şi al oamenilor lui, au luat captive soţiile, copiii şi averile lor, în timp ce bărbaţii erau la o expediţie de jaf. Războinicii întorşi acasă au fost atât de amărâţi de această pierdere, încât au vrut să-l ucidă cu pietre pe conducătorul lor. David nu s-a certat cu ei, nici nu s-a îndreptăţit. Citim că a căutat ajutorul la Dumnezeul său (1. Samuel 30:6). Despre Petru şi Ioan ni se relatează (Faptele Apostolilor 4) că au fost ameninţaţi de mai marii iudeilor şi le-au poruncit să nu mai vorbească despre Domnul Isus. După ce au fost puşi în libertate, s-au dus la fraţii lor pentru a cere împreună de la Dumnezeu curaj şi libertate pentru a răspândi în continuare vestea despre Domnul Isus. De regulă, noi, care suntem ucenicii Domnului Isus, ştim care este izvorul de putere. Dar în ce măsură îl folosim? Nu depune mărturie clară despre aceasta, lipsa noastră de putere şi curajul nostru slab de a mărturisi despre Domnul? Ne lăsăm speriaţi de batjocură sau dis-preţ. Cu totul altfel stau lucrurile în ţările în care mărturisirea despre Domnul Isus este ameninţată cu exil sau chiar cu moartea.

Neemia era conştient de poziţia sa, precum şi de sfinţenia lui Dumnezeu (Neemia 6:11; 13:11) Accesul în Locaşul Sfânt al lui Dumnezeu era permis în perioada Vechiului Testament numai preoţilor. Chiar dacă unii nu ţineau seama de aceasta, Neemia a dorit să respecte poruncile Dumnezeului său. El sa preocupat cu partea existentă pe atunci din Cuvântul lui Dumnezeu şi a ştiut despre ce era vorba. Acest lucru reiese clar din rugăciunile sau vorbirea sa. Din acest motiv s-a implicat ca preoţii şi leviţii să primească cele necesare traiului. Astfel erau liberi pentru lucrări pe care trebuiau să le facă pentru Dumnezeu. Ei aveau slujba în templu şi slujba de păzitori ai porţilor. În perioada în care au exercitat aceste lucrări sub supravegherea lui Neemia, lucrurile au decurs bine în Ierusalim. Astăzi, toţi cei care au iertarea păcatelor prin Domnul Isus, sunt chemaţi la slujba de preoţi, respectiv de leviţi. Conform gândurilor lui Dumnezeu, nu există un cler, ci toţi suntem chemaţi să veghem, ca nici un rău să nu intre în casa spirituală, Adunarea. Desigur, şi astăzi există daruri deosebite, pe care Dumnezeu le-a dăruit Adunării Sale. Ce păcat când acestea nu sunt exercitate corespunzător Cuvântului lui Dumnezeu! Urmarea este decăderea pe care o plângem astăzi cu durere în întreaga mărturie creştină. Neemia a ştiut foarte bine că o abatere de la poruncile lui Dumnezeu stă în legătură cu judecata, în cel mai rău caz cu moartea. Poate s-a gândit la moartea celor doi fii ai lui Aaron (Nadab şi Abihu) sau la judecata asupra lui Hofni şi Fineas, fiii lui Eli. În 1 Corinteni 11, Dumnezeu ne arată că El veghează în toate acţiunile Sale de har asupra sfinţeniei Sale. Ca urmare a desconsiderării acestui fapt în legătură cu Cina Domnului, unii credincioşi din Corint erau bolnavi şi mulţi adormiseră. Nu dorim să ne lăsăm îndemnaţi prin acest exemplu de a ne lăsa folosiţi pentru Domnul Isus şi lucrarea Sa? În Ierusalim, mulţi au urmat exemplul lui Neemia, atât bărbaţi, cât şi femei, atât tineri, cât şi vârstnici. Deoarece s-au bazat pe promisiunile lui Dumnezeu, au putut încheia lucrarea într-un timp foarte scurt, în ciuda încercărilor diverse ale vecinilor necredincioşi de a-i deranja. Şi astăzi, Dumnezeu este de partea celor care arată un astfel de comportament şi va dărui binecuvântarea Sa peste strângerea laolaltă locală şi poate aceasta chiar se va revărsa şi în afară. **** Când Domnul ne dă o lucrare de făcut, El ne dăruieşte şi puterea pentru a o realiza. Noi suntem numai instrumentul în mâna Stăpânului. Niciodată nu va fi lăudată stropitoarea grădinarului. Lucrarea care mi-a rezervat-o mie Domnul, nu este hotărâtă pentru alţii. Noi nu putem sau nu trebuie să facem lucrarea singuri, pentru că Domnul ne-a spus: „Fără Mine nu  puteţi face nimic.” La locul meu am lucrarea mea, pe care Domnul nu a hotărât-o pentru altul. Cei care spun: „Trebuie făcut ceva“, fac adesea cel mai puţin sau nimic.

Comori org  http://comori.org/home.php