Când treceți pe lângă oameni care au un anumit tip de
vestimentație sau îmbrăcăminte… nu-i așa că aveți tendința să îi ”etichetați”? Nu e nimic greșit să îi
etichetăm pe oameni… atâta timp cât o facem în mod corect. Doar că pentru unii
acest tip de etichetare poate fi și bârfă, și critică și arătatul cu degetul.
La unii, însă, această etichetare este necesară, dar inutilă să le-o spui în
față, pentru că ei sunt de mult îndoctrinați cu prostii, nu se vor schimba
niciodată, indiferent cât de mult le-ai spune și le-ai lămuri lucrurile pe față.
Condiția
și statutul minții umane este controlat de om, desigur. Și orice fel de informație
”nouă”, ”diferită”,
”ciudată”, ”neobișnuită”,
va părea pentru el ceva anormal, deplasat, neadevărat, straniu.
Fiecare și-a stabilit în mintea sa – dacă e după cum cred eu, desigur – un
anumit tipar și anumite standarde pe care le va respecta, nu le va încălca. E
ca un fel de cub în care se află și dacă vrei să-l scoți de acolo, ori nu ai
cum, ori nu vrea el să iasă. Nu îi blamăm pe cei care stau în cubul lor viața întreagă. Nu îi
condamnăm nici pe cei care stau în cutia lor și mai gândesc în afara ei. Îi condamnăm pe cei care stau în cubul/cutia lor și îi vorbesc
de rău pe alții, sau se dau ei mai rotunzi… decât cubul în care se află.
Sunt
sigur că toți am întâlnit specimene de ”oameni”
care sunt oarecum descrierea mea de mai sus. Ei când își deschid gura… mai bine
nu ar mai deschide-o. Afli ulterior că mai sunt și pocăiți, și dacă mai ești
printre alți ”necredincioși”… o să te
faci mic și nu o să știi ce să le mai spui. Apoi
îți dai seama că poate acest tip de oameni vorbesc astfel pentru că zelul lor
religios e plin în ei, dar înțelepciunea le lipsește cu desăvârșire. Sau
revendică faptul că ei ar cere-o de la Dumnezeu, dar niciodată nu au primit-o…
că nu știu cum să o primească – desigur. La cât de fuduli sunt, cred și eu.
Într-un
incident anume, mă aflam la un birou și cineva povestea ceva despre o anumită
zonă din Franța unde eu personal știam că se pregătesc trupe de la o legiune
străină – un fel de armată privată. Individul respectiv, care era cu soția lui
cu baticul legat sub barbă, imediat și-a dat de gol ”arama”,
că acolo sunt legiuni de draci, și că el îi poate birui pe toți cu religia lui.
Am tăcut, să văd cât îl ținea burta să mai scoată vrute și nevrute. Deodată o
auzi-i pe nevastă-sa cum îi tot dădea ghiont să mai tacă din gura aia a lui cam
mare. O fi spunând el ceva interesant,
dar nu spunea când trebuia și cum trebuia. De unde avea să știu eu despre ce vorbea
dumnealui… dacă eu eram un necredincios, sau străin de astfel de termene
utilizate de el? (apropo, de ce la biserică
predică unii chestii de parcă toți din sală ar fi ca el și ar înțelege
vocabularul său religios??? – temă de gândire)
Apoi am încercat să îi explic la ce fel de
legiune mă refeream eu și el și-a dat seama și a dat din cap. Bag de seamă că ghiontul nevestei lui a avut un
efect bun. Cum să biruiești o legiune fizică de oameni înarmați cu o
religie și cu o ideologie deplasată? Adică… dacă stai puțin să te gândești… de
ce ajung unii să spiritualizeze (sau să demonizeze) toate lucrurile și
obiectele din jurul lor? Dacă vorbim de chestiuni fizice, palpabile, cum poți
tu să invoci chestiuni legate de biserică, de dogma religioasă, de anumite slujiri
care nu le poate face oricine… în natural?
Deci… am mai dat de unu la care îi bubuia
capul de îndoctrinare religioasă. După ce s-a terminat discuția noastră…
indivizii au plecat pentru că și-au dat seama că au cam ”bătut
câmpii aiurea”, sau cum zicem noi, au căscat ochii la poarta nouă și căutau
măgarul să vadă dacă se uită și el cu ei în aceiași direcție. Ni-ha! Ni-ha!
Mai sunt specimene de acest gen în
biserici. Ei sunt cei mai religioși. Le spui ceva despre o trăire spirituală de
care ei nu au avut – și nici nu vor avea
vreodată – parte, și o să zică de tine că ești eretic. Când se întâmplă o urgie naturală,
vreun dezastru în orașul tău, o să zică tot ei că datorită ereziei tale se
întâmplă ceea ce se întâmplă. Ciudat e că ei niciodată nu au dorit să fie mai
informați, să caute și să cerceteze lucrurile și să dorească să cunoască mai
mult și să devină mai maturi spiritual – să nu mai vorbesc de mintal. Sau să pună mâna să facă ei ceva, dacă tot sunt
așa de buni la ”etichetat” cu gura lor mare și apăsată!!!
Am
ajuns să fim numiți eretici dacă nu purtăm anumite feluri de îmbrăcăminte, în
părerea unora. Dacă le
purtăm cum zic ei… nu e bine ceva – veșnic. Ne scăpărăm
mintea la prostiile aparente în loc să cercetăm lucruri profunde din viață și
să punem mâna să lucrăm ceva ca să câștigăm pâinea cea de toate zilele. Cu religia nu ai să schimbi niciodată pe nimeni.
Pentru că religia este un sistem de idei creat de om ca să poată controla pe
alți oameni. Dacă s-ar deștepta ăștia la care le bubuie capul așa de tare
de prostiile religiei – ideile și presupunerile lor din Sfânta Scriptură ca
fiind ”adevăr divin”, sau convingerile
lor drăcești care nu au mântuit pe nimeni, ba din potrivă, i-au făcut să fie
din oameni muncitori în leneși, trântori și handicapați mintal – probabil că
mâine se va scrie o carte nouă de istorie. Probabil că multe biserici se vor
închide că mulți se vor deștepta la realitate: vor afla că au fost prostiți și
împuțiți de la cap și de la conducere, și își vor da seama pe ce cale a
deșertăciunii se află. Uneori doi orbi care se țin de mână nu cred că ai să-i
poți întâlni vreodată, deși sunt biserici pline de orbi care se ghidează unul
pe altul în gropi și idei cu care le bubuie mintea deplasată. Dar există alții
care îi fac pe toți orbi și îi rătăcesc în întuneric și pe cei care mai văd
puțin. Dacă dau de un creștin simplu și
ăla le suflă goarna trezirii în urechi, probabil că o să le sara solzii de pe
ochi și o să se deștepte.
Să mă anunțați și pe mine când dați de
oameni care le bubuiau capul de prostiile religioase și acum sunt maturi în
Hristos și aduc roade pentru Împărăția lui
Dumnezeu. O să vreau să scriu ceva despre
viața lor: before and after.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu