EVANGHELII APOCRIFE / EVANGHELIA LUI PETRU

Evanghelia lui Petru

I

1. Si pentru ca nici unul dintre iudei n-a vrut sa-si spele mâinile ­nici Irod, nici judecatorii – Pilat   s-a ridicat în picioare.
2. Atunci regele Irod a poruncit sa-l ia pe Domnul zicându-le: “Faceti totul precum v-am zis!”.

II

3. Acolo se afla si Iosif din Arimateea, prietenul lui Pilat si al Domnului. Stiind el ca au de gând  sa-l rastigneasca, s-a dus la Pilat si a cerut trupul Domnului, ca sa-l îngroape.
4. Pilat a trimis la Irod sa-i ceara trupul.

3. Si Irod i-a zis: “Frate Pilat, daca nu l-ar fi cerut nimeni, noi însine l-am fi îngropat, caci se apropie ziua sabatului si în Lege sta scris ca soarele nu trebuie sa apuna peste vreun cadavru”. Asadar l-au încredintat poporului iudeilor cu o zi înainte de sarbatoarea azimilor.

III

6. Iar acestia, luând pe Domnul, îl tot înghionteau în fuga si ziceau: “Sa-l schingiuim pe Fiul lui Dumnezeu, caci toata puterea lui este acum în mâinile noastre!”.
7. Dupa aceea l-au îmbracat în purpura si l-au asezat pe scaunul judecatorului zicându-i: “Sa judeci cu dreptate, Rege al Israelului!”.
8. Cineva a luat o cununa de spini si a pus-o pe capul Domnului.
9. Si unii care se aflau acolo îl scuipau în ochi, altii îl loveau peste fata, iar altii îl tot împungeau cu o trestie ranindu-i trupul. Câtiva îl biciuiau zicând: “Asta-i cinstirea ce i se cuvine Fiului lui Dumnezeu!”.

IV

10. Apoi au luat doi raufacatori si i-au crucificat de-o parte si de alta a Domnului. Iar Domnul tacea, ca si cum n-ar fi simtit nici o durere.
11. Si ridicând crucea în picioare au scris pe ea: “Acesta este regele Israelului!”.
12. I-au pus vesmintele în fata crucii, apoi le-au luat unul câte unul si le-au tras la sorti.
13. Dar unul dintre cei doi raufacatori a strigat la ei certându-i: “Noi suferim chinurile mortii pentru relele pe care le-am facut; cu ce v-a gresit însa Mântuitorul oamenilor?”.
14. Atunci au prins si mai cumplita ura pe El si au poruncit sa nu i se zdrobeasca picioarele, ca sa moara în chinuri.

V

15. Era în miezul zilei când întunericul a cuprins Iudeea. Atunci s-a stârnit o mare zarva si toti se temeau sa nu apuna soarele, caci Isus traia înca. Doar în Lege sta scris ca soarele nu trebuie sa apuna peste un cadavru.
16. Atunci unul dintre ei a zis: “Dati-i sa bea fiere cu otet!”. Si dupa ce le-au amestecat i-au dat sa bea.
17. Au savârsit de toate si s-au umplut pâna peste cap de pacate.
18. Multi umblau cu faclii aprinse crezând ca s-a facut noapte.
19. Si Domnul a strigat: “Puterea mea, puterea mea, acum m-ai parasit!”. Zicând acestea a fost ridicat la cer.
20. Atunci catapeteasma Templului s-a rupt în doua.

VI

21. Dupa aceea au smuls cuiele din palmele Domnului si i-au asezat trupul pe pamânt. Iar pamântul s-a cutremurat si spaima mare s-a facut.
22. Când a iesit soarele au vazut ca era ceasul al noualea.
23. Iudeii s-au bucurat foarte tare si au dat trupul lui Iosif din Arimateea, ca sa-l îngroape. Acesta vazuse tot binele pe care l-a facut Isus.
24. Luând pe Domnul l-a spalat, l-a înfasurat într-o pânza de in si l-a astrucat în propriul lui mormânt cunoscut sub numele de Gradina lui Iosif”.

VII

25. Atunci iudeii, batrânii si preotii, dându-si seama ce rau si-au facut singuri, au început sa se loveasca cu pumnii în piept si sa se tânguie: “Vai de pacatele noastre; iata, se apropie judecata si sfirsitul Ierusalimului!”.
26. Eu sufeream laolalta cu ai mei, dar ne tineam ascunsi, cu toata durerea din inima noastra. Caci eram cautati ca raufacatori si ca unii care vroiau sa dea foc Templului.
27. Dupa aceea am tinut post, ne-am asezat si am jelit toata ziua si toata noaptea pâna la sabat.
28. Atunci s-au adunat doctorii, fariseii si batrânii caci auzisera ca poporul murmura si se loveste cu pumnii în piept zicând: “Daca la moartea lui s-au întâmplat atâtea minuni, sa stiti ca e un mare sfint”.
29. Înspaimântati, batrânii s-au dus în graba la Pilat si l-au rugat:
30. “Da-ne câtiva soldati care sa pazeasca mormântul aceluia, pentru ca nu cumva ucenicii lui sa vina si sa-i fure trupul iar poporul sa creada ca el a înviat din morti si sa se razbune pe noi”.
31. Pilat l-a trimis pe centurionul Petronius împreuna cu mai multi soldati, ca sa pazeasca groapa. Doctorii si batrânii iudeilor i-au însotit.
32. Toti cei de acolo, împreuna cu centurionul si soldatii, au ras­turnat o piatra uriasa peste intrarea mormântului.
33. Apoi au lipit pe ea sapte peceti si încropindu-si un adapost au ramas de straja.

IX

34. În ziua sabatului, dis-de-dimineata, o multime de oameni din Ierusalim si din împrejurimi a venit sa vada mormântul pecetluit.
35. În noaptea de dinaintea duminicii, pe când soldatii faceau de straja câte doi, s-a auzit un glas puternic în cer.
36. Si au vazut cerurile deschizându-se, iar doi barbati stralucitori ca soarele au coborât din ele si s-au apropiat de mormânt.
37. Si piatra care fusese asezata la intrare s-a dat singura la o parte; atunci, descoperindu-se mormântul, cei doi tineri au intrat în el.

X

38. Vazând soldatii una ca asta s-au dus si i-au trezit pe centurion si pe batrâni.
39. Tocmai le povesteau ce vazusera, când iarasi se arata, de data aceasta trei barbati iesind din mormânt – doi dintre ei sprijinindu-l pe al treilea – si-n urma, însotindu-i, o cruce,
40. iar capetele primilor doi ajungeau pâna la cer în timp ce capul Aceluia pe care-l tineau de mâini trecea dincolo de ceruri.
41. Si au auzit un glas de sus zicând: “Ai dus vestea celor adormiti?”.
42. “Am dus-o”, a venit raspunsul dinspre cruce.

XI

43. Atunci toti cei de fata au început sa se sfatuiasca între ei daca sa mearga sa-l înstiinteze pe Pilat.
44. Si pe când discutau ei, iata ca din nou se deschid cerurile si un om coboara si intra în mormânt.
45. Îndata cei din preajma centurionului au parasit mormântul pe care-l pazeau, au alergat în toiul noptii la Pilat si i-au povestit tot ce vazusera. Iar la sfârsit au zis cu glas cutremurat: “Într-adevar era Fiu al lui Dumnezeu”.
46. Si raspunzându-le Pilat a zis: “Eu nu m-am patat cu sângele Fiului lui Dumnezeu. Voi singuri ati hotarât asa”.
47. Dupa aceea s-au apropiat cu totii si l-au rugat staruitor sa porun­ceasca centurionului si soldatilor sa nu vorbeasca despre ce-au vazut,
48. “caci, ziceau ei, mai degraba sa avem de ispasit un pacat mare în fata lui Dumnezeu decât sa cadem în mâinile iudeilor si sa fim omorâti cu pietre”.
49. Iar Pilat a poruncit centurionului si soldatilor sa nu vorbeasca.

XII

50. În zorii zilei de duminica Maria Magdalena, ucenica Domnului ­care nu facuse la mormântul Domnului cele ce faceau de obicei femeile în amintirea mortilor dragi, si asta numai de frica iudeilor ­
51. a luat cu ea câteva prietene si s-a dus la locul unde a fost asezat trupul lui Isus.
52. Dar se temeau ca nu cumva sa le vada iudeii si ziceau: “Daca n-am putut plânge si jeli în ziua când l-au rastignit, macar s-o facem acum, la mormânt.
53. Cine însa ne va da la o parte piatra de pe gura mormântului, pentru ca noi, intrând, sa putem sta lânga el si împlini cele de cuviinta?
54. Caci uriasa mai era piatra aceea si ne temem sa nu ne vada careva. Daca nu vom reusi s-o urnim din loc, macar sa punem la intrare tot ce-am adus întru pomenirea lui si sa bocim lovindu-ne cu pumnii în piept pân-o trebui sa ne întoarcem la casele noastre”.

XIII

55. Si când au sosit au gasit mormântul deschis. S-au apropiat si privind cu luare-aminte înauntru au vazut în mijlocul mormântului un tânar minunat la înfatisare, îmbracat într-un vesmânt stralucitor, care le-a zis:
56. “De ce-ati venit? Pe cine cautati? Pe Cel care-a fost rastignit? A înviat si s-a dus. Iar daca nu credeti, aplecati-va si vedeti ca nu mai este pe locul unde a fost întins. Caci a înviat si s-a întors acolo de unde a fost trimis”.
57. Atunci femeile au fugit înspaimântate.

XIV

58. Sosi si ultima zi a azimilor. Multi începura sa se întoarca la casele lor, caci sarbatoarea era pe sfirsite.
59. Noi, cei doisprezece ucenici ai Domnului, plângeam si eram tristi. Ne-am întors acasa zdrobiti de cele întâmplate.
60. Iar eu, Simon Petru, si fratele meu, Andrei, am luat navoadele si ne-am îndreptat spre mare. Cu noi se afla si Levi, fiul lui Alfeu, cel pe care Domnul…    (continuarea s-a pierdut)

  http://apocrife.ro/evanghelia-lui-petru/