Adăugat de Arise For Christ 6 Sep 2017
Deci, întrucât avem o astfel de speranță, ne purtăm cu mare îndrăzneală și nu ca Moise, care își punea un văl peste față pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârșitul a ceea ce era trecător. Însă mințile lor au fost împietrite. Căci până în ziua de azi, același văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este înlăturat. Chiar până astăzi, oricând este citit Moise, pe inima lor este un văl, dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este luat. Iar Domnul este Duhulși acolo unde este Duhul Domnului este libertate. Iar noi toți, cu fața neacoperită, slava Domnului ca într o oglindă, suntem transformați după același chip al Său, din slavă în slavă, întocmai ca de la Domnul, Duhul”. (2 Cor.3:12-18).
Da, frumoasă și minunată este nădejdea pe care o avem, și ea nu înșeală, „pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre, prin Duhul Sfant care ne-a fost dat.” Dragostea lui Dumnezeu este o garanție puternică în vederea implinirii nădejdii din inima noastră, pe care o avem prin credință. Domnului Isus Îi datorăm faptul că ne-a răscumpărat și ne-a pus într-o stare de har în care putem avea nădejde. Sufletul care are nadejde este neclintit și plin de pace și lucrează cu multă îndrăzneală. Nădejdea, în această vale întunecată a plângerii este cel mai puternic reazem al sufletului. Cel fără nădejde este zdrobit de greutatea vieții. Numai nădejdea dă îndrăzneală, avânt, curaj și putere în luptă. Orice lucrare fără nădejde este sortită înfrângerii.
Nădejdea este inima îndrăznelii. „Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală și nu facem ca Moise, care își punea o mahramă peste față…” (vezi Exod 34:29-33). De ce și-a pus Moise mahrama pe față? Răspunsul ni-l dă apostolul Pavel: „Pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecător,” Strălucirea feței lui Moise era trecătoare, ca și strălucirea legii lui Dumnezeu, dată prin el. În Noul Legământ, Legământul harului, nu se mai lucrează cu lucruri trecătoare, ci numai cu lucruri veșnice: har veșnic, mântuire veșnică, dragoste veșnică, viață veșnică. Credincioșii Noului Legamant au primit o strălucire a vieții lor, în urma nașterii din nou și a rămânerii lor în Hristos, prin credință, așa că sunt numiți fii ai luminii.(1 Tes.5:5; Mat.5:14; Ef.5:8). Strălucirea aceasta este veșnică pentru că ea este venită direct de la Domnul și ea este chiar Domnul. Și pe Domnul nu avem voie și nici nu putem să-L acoperim.
Viața Lui trebuie să lumineze cât mai puternic în și prin noi, ca să atragem cât mai multe suflete la mântuire. Mahrama neridicată de pe inima celor greoi la minte, când citesc Vechiul Testament, este data la o parte în Hristos. Toate lucrurile duhovnicești și toate tainele lui Dumnezeu sunt descoperite numai în Hristos. Mahrama păcatului și a necunoașterii este dată la o parte numai în Hristos. Numai în El avem vederea clară, numai în El cunoaștem cu adevărat, numai în El nu este păcat.
Dumnezeu se descoperă oamenilor numai în Hristos. În El se întâlnește Dumnezeu cu omul și omul cu Dumnezeu. Tainele lui Dumnezeu, tainele Bibliei, numai în Hristos le putem cunoaște pentru că „mahrama este data la o parte în Hristos.” Numai în Hristos. Numai credința care lucrează prin dragoste (Gal.5:6), ușurează mintea de toate poverile puse de pacat și de duhul lumii păcatului, chiar și de duhul lumii religioase. Evreii de odinioară n-au ascultat de Dumnezeu și de Legea Lui, dată prin Moise, pentru că n-au crezut, după cum este scris: „Cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic pentru că n-au găsit credința la cei ce l-au auzit.”(Evrei 4:2). Unde nu este credință adevarată nu se face nici o schimbare în viața omului, iar credința vine în urma auzirii și a primirii Cuvântului lui Dumnezeu.( Rom.10:17). Necredința și credința falsă, pun pe mintea omului fel de fel de mahrame, ca să nu vadă adevărul lui Dumnezeu. Tradiția, datinile, obiceiurile, interesele, filozofia, duhul de partidă etc., etc. sunt mahrame care împiedică pe om să cunoască adevărul. Numai și numai în Hristos, prin primirea Lui în inimă ca Mântuitor și ca Domn, orice mahramă este dată la o parte.
Adevăratul creștin, urmaș al lui Hristos, nu mai are mahrame. Mahrama este dată la o parte în Hristos – ce minunat! „Căci Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.” Să reținem bine un lucru, căci în ultima vreme tot mai mulți aduc învățături străine de Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dumnezeu Tatăl, Domnul Isus – Fiul și Duhul Sfânt sunt UNA, nu unul, iar această unitate este Adevărul. Dumnezeu – Adevărul, Hristos – Adevărul, Duhul Sfânt – Adevărul. „Unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenie” – adică libertate, eliberare. În Ioan 8:32, Domnul Isus spune: „veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi”, iar în 8:36 zice: ” Dacă Fiul vă face slobozi veți fi cu adevărat slobozi” – vă va elibera de păcat, de oameni, de voi înșivă, de duh de partidă, de neam,etc. Omul, pentru mântuirea și eliberarea lui, are nevoie nu de o teorie, oricât de frumoasă ar fi ea, ci are nevoie de o Persoană, de Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Vrei să fii liber? Primește pe Domnul ca mantuitor personal. Crede în Jertfa Lui pentru că El a murit ca să ne scape de starea de păcat care ne ținea robi. „Noi toți privim cu fața descoperită ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slava în slavă, prin Duhul Domnului.”
Cât de minunat este harul lui Dumnezeu. Cine stă cu adevărat în fața Domnului primește pe fața lui strălucirea Domnului, chipul și asemanarea Lui. Cei născuți din nou văd cu fața descoperită, slava și adevărurile lui Dumnezeu, fără nici o umbră, ei înțeleg unitatea Bisericii, ca Trup al lui Hristos și rostul ei în lume. Înțeleg bine adevărul că Trupul lui Hristos, ca și Capul nu au aici pe pământ împărăție. „Toți privim cu fața descoperită…”
Să privim și noi cu fața descoperită, chipul Domnului, slava Lui. Cu fața descoperită, înseamnă să privim fără văl, fără masca unei religii, păcat sau vreun duh străin de Dumnezeu și voia Lui și vom fi schimbați în același chip cu al Lui. Se va vedea amprenta Lui pe chipul nostru. Dacă un om stă numai câteva ore la soare, se cunoaște că a stat la soare. Dacă noi vom sta mai mult timp înaintea lui Dumnezeu, se va cunoaște lucrul acesta și ne va fi și nouă de folos și celor din jurul nostru.
Să dorim să stăm înaintea lui Dumnezeu ca să privim chipul Lui, slava Lui, frumusețea Lui. Să dorim așa cum dorea David când zicea: „Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului ca să privesc frumusețea Domnului și să mă minunez de Templul Lui.”(Ps.27:4).
Slăvit să fie Domnul !
Câmpeanu Cezar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu