18 mai 2017 (LifeSiteNews) – Al șaselea episod din populara franciză Alien, Alien Covenant, a apărut pe ecrane în Statele Unite și Canada pe 19 mai. Nu vă amăgiți cu gândul că e doar un nou exemplu de împuiere al nesfârșitei parade a filmelor SF de groază idioate, difuzate ca marfă de larg consum. Nu; cultura morții adusă la apogeu e cea care oferă „distracție” pentru oricine are o viziune diabolică a lumii, în care copiii din pântec sunt considerați niște paraziți, se ridică în slăvi avortul, iar controlul populației e o necesitate.
Dacă înțelegem fascinația pentru seria filmelor Alien putem diagnostica starea de disconfort a lumii noastre contemporane obsedate de moarte, un pas important pentru cine vrea să convertească sufletele ce rătăcesc prin cavernoasa disperare a cultului morții.
Filmul inițial Alien, lansat în 1979, a fost proiectat pentru a provoca șoc și groază în rândul spectatorilor. Sloganul lui Alien era cutremurătorul „În spațiu, nu te aude nimeni când țipi.”
Alien a fost unul din filmele anilor ‘70 și ‘80 — ca și opere precum Exorcistul (1973), Masacrul din Texas (1974), Vineri 13 (1980) și Coșmarul de pe Elm Street (1984) — care au transformat genul horror dintr-unul care, pur și simplu, te „sperie” într-o metodă de a cauza publicului traume psihologice serioase și permanente. Această transformare a avut implicații profunde pentru întreaga civilizație creștină occidentală.
De pe vremea filosofului grec Aristotel, scopul artei dramatice era să permită o eliberare catartică, sau o purificare a emoțiilor publicului, insuflându-i frica și mila.
Genul horror contemporan, însă, nu își propune să ofere un debușeu pentru emoțiile cuiva, ci o întâmplare puternic traumatizantă care să transforme radical și poate permanent viziunea publicului despre lume.
Seria de filme Alien s-a dovedit a fi o experiență de aproape patruzeci de ani de groază pentru câteva generații de cinefili. Ridley Scott, regizorul primului film din serie, precum și al celor mai actuale difuzări, Prometheus și Alien Covenant, a declarat că singurul scop al acestei serii de filme este „groaza, cât mai multă groază”. Mai de curând, a spus că prin seria de filme Alien și-a propus să „sperie lumea”.
Înlocuirea civilizației creștine
Fără îndoială, seria Alien și-a îndeplinit sarcina de a teroriza generații întregi de spectatori. Dar e vorba de mai multe lucruri aici. Filmele Alien îngrozesc publicul și în același timp „dezintegrează” civilizația creștină occidentală, înlocuind-o cu una nouă, mai întunecată și „extraterestră”.
Alien demolează înțelegerea creștină a lumii naturale ca un cămin fundamental armonios și fast pentru oameni. În lumea Alien, natura este îngrozitoare și violentă, o reflexie a viziunii darwiniste sau „neodarwiniste” a unei lumi violente și ostile, pline de organisme care se războiesc permanent.
Figura emblematică a filmelor este, desigur, xenomorful, (un cuvânt care înseamnă, literalmente, „formă străină”) creatura mare, ca o insectă, care mutilează oamenii sau îi răpește pentru a îi folosi pe post de gazde în care să-și depună ouăle. În același timp, această creație are trăsături umanoide (din moment ce se poate „naște” dintr-o gazdă umană), iar această paralelă cu forma umană are atât scopul de a o face mai terifiantă, cât și pe cel de a face corpul uman în sine să pară grotesc și terifiant.
Această creație artistică are o istorie bizară: la baza sa stă tabloul Necronom IV pictat în 1976 de pictorul suprarealist și satanistul elvețian H.R. Giger, ale cărui lucrări sunt cunoscute pentru hidoșenie, ocultism, violență și viziunea perversă asupra sexualității și reproducerii umane. Un alt tablou foarte celebru al lui Giger este The Birth Machine, care înfățișează bebeluși deformați încărcați într-un pistol Luger cu calibrul de 9 mm. Ca și grețosul „extraterestru” umanoid din Necronom IV, The Birth Machine are scopul de a încuraja disprețul față de lumea fizică.
Giger a declarat că s-a inspirat pentru această lucrare din teama sa că suprapopularea ar fi cea mai mare amenințare pentru existența lumii. Ca și picturile și sculpturile lui Giger, seria de filme Alien este, într-un fel, o reclamă pentru controlul populației, ideologie care portretizează lumea fizică și reproducerea umană ca fiind fundamental grotești și violente.
Diferiții regizori ai filmelor din serie s-au folosit de această viziune anti-viață ca de o paletă pentru cele mai memorabile scene din franciza Alien.
Una din cele mai simbolice scene din Alien 3 are loc când Ellen Ripley, protagonista principală a seriei, se află în infirmeria unui penitenciar. Un xenomorf intră în infirmerie și, după ce ucide un pacient, își impinge chipul slab și terifiant, dar nu mai puțin umanoid, foarte aproape de cel al lui Ripley. Această scenă își propune, în mod evident să parodieze în mod dezgustător tandrețea omenească, surprinsă în picturi tradiționale precum Madona cu pruncul.
În mai recentele Prometheus și Alien Covenant, teologia creștină este atacată mai profund și mai explicit.
Regizorul Ridley Scott este adeptul teoriei privind „panspermia direcționată” susținută de neodarwiniști ca Richard Dawkins, care sugerează că viața pe pământ are la bază însămânțarea de către extratereștri. În Prometheus, un grup de extratereștri numiți „ingineri” răspândește semințele vieții pe pământ printr-o misterioasă substanță de culoare neagră. În loc să aducă laolaltă păsările și insectele create de Dumnezeu în Geneză, inginerii creează, totuși, monstruozități violente și revoltătoare care, sugerează filmul, îi includ pe oameni.
Dezgustătoarea viață trebuie distrusă
Această teologie gnostică brută, întunecată, reprezintă nivelul absolut al mesajului anti-viață de care sunt îmbibate toate filmele Alien: toată această viață dezgustătoare trebuie distrusă.
Nu este o coincidență că premiera Alien a avut loc cu doar cinci ani înainte ca avortul să devină legal în 1973 prin intermediul dosarului Roe contra Wade. Poate că avortul și infanticidul sunt temele dominante ale acestei serii de filme.
Procesul de gestație al extratereștrilor din filme urmărește în mod clar teoria pro-avort care vede copilul ca pe un parazit sau „străin” în uterul mamei care, după ce se târăște cumva afară, sare în lume, consumând tot ce-i iese în cale.
Astfel, conform logicii pro-avort a filmelor, doar ucigând progeniturile le putem împiedica să devoreze și să distrugă lumea.
Nu este prea surprinzător că în serial au loc trei avorturi. În Alien 3, Ripley își provoacă în mod dezgustător un avort al unei creaturi „regine”. În Prometheus, Elizabeth Shaw își avortează o creatură extraterestră.
Mesajul deschis anti-viață este că organismele generate din corpul uman sunt consumatori grotești care trebuie exterminați pentru binele comunității.
Ultimul component central a seriei de filme Alien este transsexualitatea și inversarea masculilor cu femelele. Cel mai evident exemplu este că majoritatea „nașterilor” de extratereștri din film se produc în urma reproducerii masculilor. De la celebra ieșire a primului xenomorf din pieptul personajului Kane din Alien la gestația xenomorfului denumit „diacon” din organismul inginerului mascul în Prometheus, filmele Alien răstoarnă imaginea masculului, transformându-l într-o femelă care poate dezvolta viață și chiar naște.
Al doilea punct al inversării genurilor este portretul pozitiv al lui Ripley ca o femeie foarte pricepută la folosirea unei arme automate, care se luptă cu alte forme de viață. Astfel, se inversează idealul creștin conform căruia femeia este o mama dătătoare de viață care reprezintă inima casei. Evidențierea personajului Ellen Ripley drept o femeie-soldat cu puteri sporite care se războiește, în mod sigur, nu le face mai puternice pe femei, ci le degradează la nivelul organismelor darwiniene, care se luptă unele cu altele.
Cea mai proeminentă scenă din această viziune degradantă asupra femeilor constă în lupta lui Ripley cu „regina” extraterestră, de la sfârșitul celui de-al doilea film din serie. În scena respectivă, femela om și femela xenomorf formează sunt prezentate ca două „mame” violente care se luptă una cu alta pentru supraviețuire.
Dacă un organism feminin violent (uman) încearcă să distrugă progenitura unui organism feminin violent rival (extraterestru), mesajul este clar: Nu există nicio diferență fundamentală între oameni și xenomorfi, pentru care oamenii sunt, de fapt, „extratereștri”. Există doar femei violente care trebuie să-i distrugă pe ceilalți pentru a supraviețui.
Ne putem aștepta, desigur, la aceste mesaje anti-viață și anti-femeie în următorul film din serie.
Covenant este deja lăudat de critici pentru că „ridică miza” în ceea ce privește violența grafică. Prezentările pe scurt (trailer) arată că filmul duce mai departe mesajul diabolic al seriei. Spori de plante de pe luni extraterestre infectează oamenii și-i fac să „nască” copii monstruoși. Oamenii devin ținte fragile pentru creaturi înfometate care, în definitiv, nu diferă prea mult ca formă și funcție de oamenii pe care îi devorează cu lăcomie.
Da, seria Alien oferă o introducere serioasă în lucrările cultului morții.
Prin expunerea întunericului și a minciunilor din serie, mișcarea pentru viață și familie poate obține muniție în lupta sa pentru un cult al vieții. Creștinii care vor să câștige războiul cultural trebuie să boicoteze lucrările întunericului care se prezintă sub formă de „amuzament”. Și trebuie să se implice în producerea propriei lor culturi, una a vieții, fidelă unei viziuni nobile despre o lume creată pentru a fi locuință comună, locuință în care oricine este binevenit și prețuit pentru că a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu