luni, 1 iunie 2020

Alfred Kinsey, părintele „educației sexuale”, pervers și infractor sexual














De fapt, Kinsey a fost un infractor sexual, bisexual și sadomasochist, care a facilitat tortura sexuală a sugarilor și copiilor. Kinsey a solicitat și încurajat pedofili să violeze sute de sugari și copii pentru pretinse date „științifice” cu privire la „sexualitatea copilului”. Multe dintre crimele împotriva copiilor (sodomie orală și anală, contact sexual genital și abuz manual) comise pentru Kinsey sunt cuantificate în lucrările sale.
Educatorii sexuali de azi și lobbiștii lor citează frecvent aceste date pentru a „dovedi” că copiii ar fi „ființe sexuale de la naștere” și că au o presupusă „nevoie de satisfacție sexuală”. Întreaga „educație sexuală” comprehensivă promovată azi este întemeiată pe lucrările lui Kinsey.
Ai copii? Ești alarmat? Foarte bine.
Este cunoscut ca „părintele Revoluției Sexuale”, iar dacă ați participat vreodată la un curs universitar [vestic – n.t.] despre istoria secolului al XX-lea, ați auzit numele lui: Alfred Kinsey (articole în română aici).
Kinsey nu a fost doar „părintele” Revoluției Sexuale, ci a creat premisele transformării socioculturale masive din anii ‘60, ‘70 și ‘80, prin lucrarea sa din anul 1948, Sexual Behavior in the Human Male (Comportamentul sexual la masculul uman) și lucrarea din 1953, Sexual Behavior in the Human Female (Comportamentul sexual la femela umană).
Aceste cărți au dezvăluit unei populații șocate – și oarecum stârnite – lucruri pe care respectivii oameni nu le cunoscuseră niciodată despre sine: că 30-45% dintre bărbați aveau relații extraconjugale, că 85% dintre bărbați făcuseră sex înainte de căsătorie, că o proporție uluitoare de 70% dintre bărbați se culcaseră cu prostituate și că 10-37% dintre bărbați se angajaseră într-un comportament homosexual.
S-a vorbit mult mai puțin despre celelalte „descoperiri” tulburătoare ale sale — un studiu aprofundat al „comportamentului sexual” la copii, precum și afirmațiile că aproape 10% dintre bărbați făcuseră acte sexuale cu animale (ca și 3,6% dintre femei) și că acest număr creștea la 40-50% pe baza aproprierii de ferme.
Cercetarea lui Kinsey portretiza oamenii ca fiind amorali și motivați de sex, fiind creditată pentru schimbarea fundamentală a percepției cu privire la sex în cultura noastră.
A avut el, însă, dreptate?
Pentru început, integritatea unei mari părți a muncii sale a fost pusă sub semnul întrebării de atunci: printre practicile sale dubioase, Kinsey a încurajat persoanele cu care lucra să se angajeze în tot felul de activități sexuale ca formă de cercetare, a prezentat în mod fals celibatari ca fiind căsătoriți și a inclus o reprezentare excesivă a infractorilor sexuali încarcerați și a prostituatelor încarcerate în datele sale.
Totuși, dincolo de acest simplu fapt, Kinsey însuși a fost un pervers și un infractor sexual.
De exemplu, de unde a obținut toate datele cu privire la „comportamentul sexual al copiilor”? Răspunsul este pur și simplu înfiorător. Dr. Judith Reisman (a cărei cercetare a fost confirmată în repetate rânduri) a explicat în lucrarea sa de referință, Sex, Lies and Kinsey (Sex, minciuni și Kinsey) că Kinsey a facilitat abuzuri sexuale brutale pentru a-și obține așa-numita cercetare:
Kinsey a solicitat și a încurajat pedofili, din țara sa de reședință și din străinătate, să violeze un număr cuprins între 317 și 2.035 de sugari și copii pentru pretinsele sale date cu privire la „sexualitatea copilului”. Multe dintre crimele împotriva copiilor (sodomie orală și anală, contact sexual genital și abuz manual) comise pentru cercetarea lui Kinsey sunt cuantificate chiar în graficele și tabelele acestuia.
De exemplu, „Tabelul 34” de la pagina 180 a lucrării lui Kinsey, „Comportamentul sexual la masculul uman”, pretinde a fi o evidență „științifică” a „orgasmului multiplu la masculii preadolescenți”. Aici, copii cu vârste începând de la cinci luni au fost cronometrați pentru „orgasm” de către asistenții cu „instruire tehnică” ai lui Kinsey, un copil cu vârsta de patru ani fiind testat timp de 24 de ore consecutive, cu un număr de 26 de așa-zise „orgasme”. Educatorii sexuali, pedofilii și lobbiștii acestora citează frecvent aceste „date” cu privire la copii în cadrul educației cu privire la „sexul sigur”, pentru a dovedi o presupusă nevoie a copiilor de satisfacție homosexuală, heterosexuală și bisexuală. Aceste date sunt, de asemenea, citate cu regularitate pentru a „dovedi” că copiii ar fi ființe sexuale de la naștere.
Omul trâmbițat cu entuziasm de publicații populare precum Time și Life Magazine nu a fost nimic altceva decât un codoș monstruos al violurilor de copii. De fapt, a mers într-atât de departe încât să înregistreze țipetele și zbaterile de durere ale copiilor, leșinurile și convulsiile acestora pe seama abuzului infernal la care el îi supunea, ca dovezi ale „orgasmului” — mai ales la copiii care nu puteau încă să vorbească.
Așa-numita cercetare a lui Kinsey a fost o simplă încercare de a justifica faptul că el însuși era un om profund tulburat. Dr. Reisman scrie:
„Amândoi cei mai recenți biografi admiratori ai lui Kinsey au mărturisit că acesta era un bi/homosexual sadic, care și-a sedus studenții bărbați și și-a forțat soția, personalul și soțiile membrilor de personal să presteze pentru și cu el în filme pornografice ilegale, produse în mansarda familiei. Kinsey și acoliții săi, Wardell Pomeroy, Clyde Martin și Paul Gebhard, aveau căsătorii „de fațadă”, care ascundeau strategiile acestora de a înlocui ceea ce ei numeau o eră iudeocreștină procreativă limitată cu un „paradis pedofil bi/homosexual în care orice să fie permis”.
Ați priceput? Părintele Revoluției Sexuale a fost un infractor sexual, bisexual și sadomasochist, care a facilitat tortura sexuală a sugarilor și copiilor. Scopul lui nu a fost de a se angaja doar într-o cercetare științifică pentru a vedea spre ce indică datele, ci mai degrabă, după cum notează unul dintre prestigioșii săi biografi, Michael Jones, de a lansa o cruciadă pentru subminarea moralității sexuale tradiționale. A făcut acest lucru cu un succes furibund — influența lui Kinsey asupra educației și a legislației cu privire la sex din lumea occidentală este absolut uluitoare.
Unii au afirmat chiar că, deși este posibil ca Kinsey să fi fost tulburat și angajat într-un comportament imoral, concluziile fundamentale și datele acestuia rămân totuși precise. Și acest lucru se dovedește a fi complet fals. Potrivit lui dr. Reisman:
[Echipa lui dr. Kinsey] a „forțat” subiecți să ofere răspunsurile dorite la întrebările cu privire la sex; 2. A suprimat în secret trei sferturi din datele cercetării și 3. Și-a bazat afirmațiile cu privire la bărbații normali pe o populație masculină în proporție de aproximativ 86% aberantă, care a inclus 200 de psihopați sexuali, 1.400 de infractori sexuali și sute de persoane din fiecare din următoarele categorii: prizonieri, bărbați prostituați și homosexuali promiscui. Mai mult, atât de puține femei normale au fost dispuse să discute cu cercetătorii, încât Kinsey a etichetat femeile care conviețuiau de peste un an cu un bărbat ca fiind „căsătorite”, reclasificând datele cu privire la prostituate și alte femei neconvenționale ca și cum acestea ar fi fost casnice-model.
Este de o importanță crucială ca oamenii să afle adevărul care se ascunde în spatele Rapoartelor Kinsey.
În ziua de astăzi, educatorii sexuali cu mintea inundată de pornografie, experții juriști, cadrele universitare și, mai tulburător, grupările de pedofili precum NAMBLA, care militează pentru „intimitate intergenerațională” [pedofilie, n. tr.], utilizează la unison lucrările lui Kinsey pentru a-și justifica agendele și a conferi credibilitate științifică cauzelor lor.
Majoritatea oamenilor nu au idee cine a fost cu adevărat Alfred Kinsey și cum a fost desfășurată în realitate așa-numita sa cercetare. Personal, am auzit despre Alfred Kinsey în primul an de studii universitare de istorie, când profesorul meu a anunțat că „nu a existat nicio Revoluție Sexuală”, fiindcă Rapoartele Kinsey ar fi dovedit că oamenii s-au angajat dintotdeauna în tot felul de comportamente sexuale bizare și criminale.
Istoria reală este oripilantă. Aceasta întoarce stomacul pe dos. Totuși, este de asemenea esențial să știm cum, exact, am ajuns la un așa nihilism sexual în cultura noastră.
Preluare de pe Lifesitenews.com, autor: Jonathon van Maren


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu