„Cum M-a trimis pe Mine Tatal…” Se pare ca acest deziderat al Domnului Isus de a ajunge cu Evaghelia pana la marginile pamantului , are de suferit in mod constant in ultima vreme din partea credinciosilor din Biserica lui Christos ! Care sa fie cauzele pentru care credinciosii nu se mai inghesuie sa mearga cu Evanghelia, sa fie misionari, sa lucreze la extinderea Imparatiei lui Dumnezeu prin sustinerea misionarilor sau prin Evanghelizarea personala ca mod de viata si a evenimentelor evanghelistice?
Odata cu criza internatională, europeana si evident autohtona, am trecut prin austeritate si bugetul misiunii si nu mai indraznim sa visam in aceasta directie: sa trimitem misionari, sa plantam noi biserici sau sa facem evenimente Evanghelistice de anvergura , dar oare criza sa fie cauza “Inerţiei“ noastre in cauza misiunii ?
M-am gandit ca una dintre cauze ar putea sa fie Teologia Gresita a Evanghelizarii. Teologia evanghelizarii vine din înţelegerea caracterului şi a Harului lui Dumnezeu.
Atitudinea de “a face dreptate” a profetului Iona, îl împiedică să asculte de Dumnezeu, care îl trimite sa meargă la Ninive şi să comunice intenţia lui Dumnezeu de salvare a unei cetăţi de depravaţi, care îşi câştigau existenţa din “mercenarism”. Erau aşa de barbari, că atunci când jefuiau o cetate spintecau pantecele femeilor insarcinate si cand “tasnea “copilul din burta mamei il spintecau in doua cu sabia pana sa cada la pamant, iar mama murea de groaza care o cuprindea.
Iona, omul lui Dumnezeu este trimis la acesti barbari, dar tocmai ca il cunoastea pe Dumnezeu ca este drept, a fugit la Tars in directie opusa, ca sa nu stie nimic Ninivenii despre planul lui Dumnezeu si in felul acesta sa fie “raşi” de pe faţa pământului, gândea Iona.
Dumnezeu este însă şi plin de milă, nu doar drept, pe care o manifestă mai întâi faţă de Iona când este aruncat în mare de marinari, prin trimiterea caşalotului să îl înghită şi să îl transporte gratuit la destinaţia intenţionată de Dumnezeu în mod iniţial, la Ninive , (Interesant mod de abordare are Dumnezeu faţă de Iona, nu vrea să meargă cu corabia pe deasupra apei, îl duce cu submarinul pe sub apă) dar şi faţă de Niniveni prin faptul că îl forţează pe Iona să meargă la ei şi să le spună, ce va face cu ei. Chiar dacă Iona nu ascultă în prima fază, Dumnezeu nu îl abandonează, ci îl trece printr-un proces de umilinţă, de disperare (vezi cap 2) şi apoi de salvare
Apoi chiar dacă Iona nu le comunică tot mesajul Lui Dumnezeu cu privire la Îndurarea Lui faţă de Niniveni, el anunţă, doar judecata (încă 40 de zile şi veţi fi nimiciţi…) lui Dumnezeu. În altă ordine de idei, nu le dă nici o şansă şi bagă în ei groaza nimicirii, care vine de la un Dumnezeu drept, dar care nu dorea să îşi arate Indurarea faţă de aceşti ticăloşi “corupţi”, care trebuiau nimiciţi fără drept de apel, după părerea lui Iona, proorocul Domnului !
Probabil ar trebui să ne gândim ce mesaj are Dumnezeu pentru oamenii din Jurul nostru şi dacă noi le ascundem o parte a mesajului, cum a făcut Iona. Se întâmplă ca atunci când cunoaştem câtuşi de puţin persoana sau persoanele pe care le abordăm, în evanghelizare. Uneori când ştim că interlocutori noştrii trăiesc în păcate grele, grave şi privesc acest lucru în mod uşor, noi încercăm să îi “îngrozim” cu realitatea Iadului, şi minimalizăm “negândit, neintenţionat” Dragostea şi Harul Lui Dumnezeu. Apoi dacă este într-o stare de disperare încercăm să îi asigurăm de dragostea Lui Dumenezeu şi vom minimaliza puterea şi efectele păcatului. Cred că trebuie să păstrăm echilibrul în prezentarea Evangheliei şi să prezentăm atât grozăvia păcatului şi judecata dreaptă a Lui Dumnezeu cât şi soluţia perfectă izvorâtă din dragostea şi Îndurarea Lui Dumnezeu,
Un alt aspect pe care îl vedem la Iona este că nu parcurge tot teritoriul cetăţii, pe care vrea Dumnezeu să o salveze. Cetatea putea fi traversată în 3 zile, dar Iona merge doar o zi prin cetate şi strigă mesajul. Merge doar o porţiune de distanţă şi comunică doar o parte din mesaj. Iona ar fi avut timp sa traverseze cetatea de 13 ori, ar fi putut să o încercuiască cu mesajul lui Dumnezeu , dar după o zi de misiune şi predicare îşi caută un loc comod la răsăritul cetăţii de unde să aibă o panoramă bună şi să privească în direct “apocalipsa” celor 120 000 de oameni, de care se pare că nu doar nu-I păsa, dar îi şi ura. Teologia lui era “ticăloşii trebuie să piară” !
Spre deosebire de evrei, poporul ales să trăiască în prezenţa Lui Dumnezeu în ascultare şi sfinţenie şi să fie doar un model pentru celelalte naţiuni, biserica lui Christos, pentru care şi-a dat viaţa, este trimisă în lumea aceasta “stricată şi ticăloasa”, nu doar să trăiască în sfinţenie şi să fie model, dar şi să mărturisească, să anunţe să facă cunoscut “Harul Lui Dumnezeu” pentru o lume care merită să fie nimicită, rasă de faţa pământului, ca cei din vreamea Lui Noe. Dar şi pe vreamea lui Noe Dumnezeu a oferit şansa salvării timp de 120 de ani şi 7 zile, doar că oamenii nu au vrut să creadă şi să beneficieze de ea !
Poate că ar trebui să ne regândim misiunea. Dacă am mers într-o localitate şi am prezentat evanghelia într-un eveniment evanghelistic într-un loc public şi nu a răspuns nimeni, abandonăm acea localitate după câteva astfel de ocazii şi tragem concluzia că nu îl caută nimeni pe Dumnezeu, dar întrebarea este cât de mult dorim noi ca oamenii să audă şi să înţeleagă evanghelia ? La fel de mult ca Dumnezeu care a dat pe propriul Fiu timp de 33 de ani sa fie cu noi şi să îl vedem, şă îl pipăim pe Dumnezeu în carne şi oase, să mâncăm cu el la masă? Dacă iubim oamenii cum îi iubeşte Dumnezeu atunci vom “încarna Evanghelia” pe înţelesul lor şi nu le vom transmite doar un mesaj, ca Iona ,predicatorul itinerant şi apoi ne retragem în locul nostru de siguranţă şi confort !
Pe de altă parte bisericile care “fac misiune” se orientează spre o localitate două sau mai multe, depinde de potenţial, şi deschid acolo puncte de misiune, care în timp se transformă în bisericuţe care preiau programul de la biserica mamă şi se luptă pentru supravieţuire şi adăugare de noi programe şi tehnică cum este la biserica mamă. Iar biserica mamă se mulţumeşte că este implicată. Dar oare aceasta a intenţionat Christos să facă biserica Sa când a spus că trebuie să meargă până la marginile pământului ? Celelalte localităţi fără mărturia Evangheliei, cine este responsabil pentru ele ? Poate ar trebui să ne gândim că este ceva defectuos, ceva ce nu merge bine în procesul misionării noastre, în gândirea şi teologia misiunii noastre. Misiunea trebuie să fie o acţiune continuă a bisericilor noastre pentru toată viaţa nostră, până va veni Christos şi ar trebui să investim în oameni pentru continuarea ei şi după noi, asta înseamnă că în ucenicizarea pe care o facem în plantarea unei noi biserici trebuie să plantăm şi spiritual misionar şi misional încă de la început !
Un alt aspect prin care Iona îi defavorizează pe Niniveni este că nu le dă şansa să beneficieze de tot timpul Harului Lui Dumnezeu. Dacă Iona ar fi ascultat de la început, nu ar mai fi pierdut timpul cu corabia către Tarşiş (Spania de astăzi), nu ar mai fi irosit banii pe bilet şi nu ar mai fi fost nevoit să suporte presiunea apei, dar ar fi oferit mai mult timp de Har celor din Ninive. Poate că mesajul lui nu ar mai fi fost încă 40 de zile…ci aveţi 60 sau 50 de zile să vă întoarceţi de la căile voastre rele la Dumnezeu!
În ciuda neascultării lui Iona, şi a greşelilor lui intenţionate, Dumnezeu foloseşte experienţa eşecului său să îi determine pe cei din Ninive să se smerească şi să se îndure de ei. Ninivenii nu ştiau că Iona, profetul, este trimisul special al lui Dumnezeu să le comunice că îi iubeşte şi că doreşte să se îndure de ei, ca să nu fie confruntaţi cu judecata Lui. Tragem această concluzie din finalul cărţii unde Dumnezeu vorbeşte cu Iona şi îi arată ce diferenţă există între noi şi Dumnezeu. La fel ca Iona, care pretinde că îl cunoaşte pe Dumnezeu şi îl slujeşte, totuşi este mai tot timpul în contrast cu Dumnezeu şi parcă în contratimp. Când Dumnezeu vrea să comunice cu Ninivenii, Iona fuge în mod intenşionat în direcţie opusă. Când Dumnezeu agită marea şi marinarii de pe vasul cu care mergea Iona erau speriaţi, singurul care era liniştit şi dormea în cala vasului era Iona. Apoi când Iona ajunge la cei din Ninive şi le transmite doar judecata Lui Dumnezeu şi ei se smeresc, postesc şi se întorc de la faptele lor rele, Dumnezeu se bucură de pocăinţa lor, dar Iona se mânie pe Dumnezeu că nu îi nimiceşte .
Ce este de remarcat când Dumnezeu ne trimite în misiune este că El nu are în vedere în misiune doar pe cei la care ne trimite ci si pe noi, mesagerii Lui. Ne cercetează, ne arată ce este în inima noastrtă, care ne sunt priorităţile şi ce iubim noi mai mult. Iona primeşte o lectie prin planta(curcubetele, se pare că o frunză era aşa de mare că acoperea un om) care Dumnezeu o ridică în mod miraculos ca să îi asigură confortul. Dar când pierde planta care ii asigură confortul Iona se mânie, este supărat şi Dumnezeu îi pune o întrebare care ne arată de ce este preocupat Dumnezeu şi de ce suntem noi preocupaţi în misiunea pe care ne-a dat-o ! Iona este preocupat de CONFORT, care să îi menţină COMODITATEA, pe când Dumnezeu este preocupat de SUFLETELE oamenilor care nu ştiu să discearnă între bine şi rău, datorită contextului corupt şi intunecat în care se nasc şi trăiesc. Confundă întunericul cu lumina şi binele cu răul. Iona ştie să facă această diferenţă, dar nu este dispus să sacrifice viaţa sa şi să îi înveţe ! Cred că trebuie să ne evaluăm atitudinea şi valorile misiunii noastre. Domnul Isus spune într-o împrejurare: “ce este înălţat, sau preţuit de oameni, este lepădat şi dispreţuit de Dumnezeu şi invers, lucrurile spiritual, sfinţenia, dreptatea, mila, compasiunea, care sunt ignorate, considerate slăbiciuni şi lepădate de oameni sunt preţuite şi appreciate de Dumnezeu la oamenii care le practică!
În concluzie, avem mai multe lucruri care ne asigură bunăstarea şi confortul vieţii, avem maşini şi tehnică modern, performantă, dar am devenit tot mai individulişti, egoişti şi nepăsători faţă de oamenii de care Dumnezeu vrea să se îndure şi să le arate har ! Te rog să îţi evaluezi viaţa şi inima ta misionară în conformitate cu chemarea şi priorităţile Lui Dumnezeu şi să decizi pentru anul acesta să fii porumbelul lui Dumnezeu (Iona însemnă porumbel), care anunţă Harul lui Dumnezeu care aduce viaţă pentru cei nenorociţi, depravaţi din “Irakul” contemporan ! Mult success în 2013…va continua…
Uneori putem să fim doar mărturie ca Lot, fiindcă din pricina compromisului nu mai putem mărturisi !
Pastor Victor Stanescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu