Statutul nostru în lume, de copii ai lui Dumnezeu, ne obligă să trăim o viață de sfințenie. Căutarea noastră continuă de Dumnezeu, va contribui la îndepărtarea de tot ce este pământesc și o creștere în dorința după lucrurile eterne.
Nu vom putea să ne împărțim viața în a trăi
după poftele „cărnii” și doar când mai avem timp să căutăm să-i mai fim plăcuți
și Domnului. Nu putem să avem două perspective asupra vieții noastre, prin
seturi de valori și acțiuni diferite, care să ne împartă viața între spiritual,
respectiv moral și preocupările acestei lumi.
Noi am fost
declarați sfinți când am fost mântuiți, iar trăirea în sfințenie este
responsabilitatea noastră. „Şi
aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost
socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului
nostru.” (1 Corinteni 6:11). „Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci
suntem în căutarea celei viitoare”.(Evrei 13:14)
Există
partea lui Dumnezeu și partea noastră în acest proces în care colaborăm
(cooperăm), ne lăsăm transformați de El. „Noi suntem chemați la sfințenie. „Căci Dumnezeu nu ne-a
chemat la necurăţie, ci la sfinţire.” (1 Tesaloniceni 4:7) „Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în
toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”. (1
Petru 1:15,16).
Acest proces al sfințirii nu este opțional
ci imperativ, să „urmărim sfințirea”(Evrei 12:14), pentru a-L vedea în final pe
Dumnezeu. Există „o sfințire a noastră”, (Romani 6:19 c), un produs rezultat al
unei vieți „robite” de Dumnezeu (Romani 6:22), prin rodirea spirituală are loc
procesul sfințirii.
Sfințirea
începe din momentul mântuirii noastre fiind un eveniment dar și un proces care
continuă până la moartea fizică, sfințirea „dusă până la capăt’’ (2 Corinteni
7:1). Aceasta este „Voia lui Dumnezeu” este să fim sfinți și vom fi în măsura
în care ne lăsăm schimbați de Dumnezeu. „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră” 1
Tesaloniceni 4:3a
Domnul Isus Însuși este exemplul nostru cel
mai bun, trăind o viață sfântă.
Recunoașterea acestei realități spirituale
– că noi nu ne mai aparținem, ci suntem ai lui Dumnezeu, presupune o trăire
permanentă pentru Dumnezeu, noi suntem „puși deoparte” pentru El.
Creștinii sunt privilegiați în comparație
cu evreii de rând din Vechiul Testament care nu aveau libertatea de a intra în
locul sfânt și locul preasfânt (Sfânta Sfintelor), noi azi suntem: „o seminție
aleasă, o preoție sfântă, un neam sfânt… un popor pe care Dumnezeu l-a câștigat
să fie a Lui…” (1 Petru 2:5, 9) avem un statut special, suntem sfinți și
creștem în sfințire prin îndepărtarea de rău, prin punerea deoparte și dedicare
în scopul apropierii noastre de Dumnezeu. Domnul Isus s-a rugat pentru
sfințirea urmașilor Săi, (Ioan 17:17), aceasta era și este dorința Lui. Noi în
rugăciunea „Tatăl nostru”cerem sfințirea Numelui Său, (Matei 6:9), la fel ni se
cere să sfințim pe Hristos ca Domn, (1 Petru 3:15a), ceea ce înțeleg este că
motivația sfințeniei personale este Dumnezeu Însuși (noi ne sfințim prin și
pentru sfințenia Lui). Duhul Sfânt este agentul sfințirii noastre (1 Petru 1:2)
„sfințirea lucrată de Duhul”, El este factorul cel mai important.
Când ne gândim la Dumnezeu, ne gândim la
faptul că El este sfânt (de trei ori sfânt) încercând să înțelegem
„desăvârșirea Lui în puritate” dar când vorbim de sfințenia noastră ne gândim
la procesul purificării spirituale (întâlnirea dintre Dumnezeu și profetul
Isaia 6), Dumnezeu având rolul principal în sfințire dăruindu-ne din sfințenia
Lui, făcându-ne mai asemănători cu El în măsura conlucrării noastre cu El.
Dumnezeu va folosi mijloace pentru a ne
ajuta: ne-a dăruit Duhul Sfânt care locuiește în noi (1 Petru 1:22, Galateni
5:25), poate folosi și disciplina pentru a ne sfinți (Evrei 12:10, 11; 1 Petru
5:10), ne transformă prin Cuvântul Său (Ioan 17:17, Efeseni 5:25,26), ne
sfințește prin sângele Domnului Isus (Evrei 9:13,14, 13:28,29, 1 Ioan 1:7).
Dacă suntem sfinți și procesul sfințirii
continuă în viața noastră, vom deveni o mărtuie a unui Dumnezeu sfânt în lume,
ne vom asemăna tot mai mult cu El și ne vom pregăti pentru a fi o veșnicie
împreună cu Dumnezeu.
Avram
Sabou
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu