Povestea lui Cerian Williams afirmă valoarea intrinsecă a celui nenăscut, dizabil, muribund, a tuturor oamenilor care nu se potrivesc în standardele culturale ale lumii de azi.
Toate viețile poartă un mesaj, indiferent dacă e vorba despre o celebritate sau despre un necunoscut. Printre acestea din urmă s-a numărat și viața lui Cerian Williams, un copil rămas anonim chiar și pentru locuitorii din orașul englez Oxford.
Mama lui Cerian, Sarah, a scris o evocare despre viața și moartea copilei sale, „Perfect uman. Nouă luni cu Cerian” (Perfectly Human: Nine Months with Cerian); o poveste imposibil de uitat, ce reflectă premisa că valoarea fiecărei ființe umane există înainte de și dincolo de orice altceva legat de acea persoană. Valoarea noastră umană nu se găsește în realizările noastre, nu se pierde prin eșecurile noastre, nu este diminuată prin declarații despre „normalitate”.
Sarah și familia ei erau încântați de vestea că un alt Williams era „pe drum”. Dar în timpul unei ecografii de rutină, bucuria mamei s-a transformat în groază:
„Medicul mi-a pus mâna pe braț și mi-a spus cuvintele pe care oricare femeie însărcinată speră să nu le audă niciodată: „Îmi pare foarte rău; ceva este în neregulă cu copilul.””
În câteva minute a fost pronunțat, cu o claritate terifiantă, diagnosticul: „displazie tanatoforică, o deformare a scheletului, incompatibilă cu viața.” Într-adevăr, Cerian a murit la scurt timp după naștere.
Însă nu moartea lui Cerian este tema centrală a cărții, ci impactul social al purtării ei în pântecele lui Sarah până la naștere. Astfel, nenăscutul, în ciuda diagnosticului, a transmis mesajul ei vital – unul împotriva căruia adesea există multă opoziție. Un medic de la spitalul universitar a certat-o pe Sarah ca un predicator indignat:
„A nu avorta în cazul unei anomalii fetale diagnosticate este greșit din punct de vedere moral, deoarece, în acest caz, alegi în mod deliberat și voit să aduci în lume o suferință inevitabilă. Este un imperativ etic avortul în cazul vieții suboptime.”
Sarah și-a rostogolit acest rechizitoriu în minte de nenumărate ori. Profesor de istorie la Oxford, ea l-a analizat într-un dialog imaginar cu gânditori divergenți precum John Stuart Mill și Jürgen Moltmann. Acesta din urmă a avut un impact special asupra deciziei pentru că, crede ea, Moltmann l-ar fi identificat pe medicul ultragiat ca fiind doar un alt promotor al narațiunii hegemonice a zilelor noastre, aceea a „omului capabil”. Sarah îl parafrazează Moltmann astfel:
„Idealul de sănătate instituit de „cei capabili” condamnă un anumit grup de oameni la a fi numiți handicapați. Societatea noastră definește în mod arbitrar sănătatea ca echivalând cu capacitatea de muncă, dar sănătatea adevărată… este puterea de a trăi, puterea de a suferi, puterea de a muri.”
Familia Williams a ales să opună rezistență. Și pentru asta, Perfect uman e o carte care inspiră. Cerian a fost născută nu pentru că era considerată „normală”, ci pentru că era deja om. Pur și simplu om. Perfect uman. Cerian se ridică contra mundum, împotriva lumii întregi, împotriva lumii celor capabili. Ea afirmă astfel valoarea intrinsecă a existenței celor nenăscuți, a celor cu handicap, a muribunzilor și a tuturor celor care nu corespund standardelor unei culturi care cere putere pentru admiterea în clubul său elitist.
Perfect uman clădește curajul de a crede și de a retrăi această convingere.
Despre autor
Matthew P. Ristuccia este pastor la Stone Hill Church din Princeton, New jersey, din 1985. Traducere și adaptare după The Public Discourse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu