marți, 18 august 2020

RĂZBOI SPIRITUAL Armătura lui Dumnezeu Efeseni 6: 10-20














1). INTRODUCERE Efesul este întemeiat în sec 11 B.C. o cetate romană din Asia, din Turcia de azi. A fost port la marea Mediterană. Era venerată zeiţa fertilităţii, Artemis, mai târziu la romani reprezentată de Diana. (mare este Diana efesenilor) Templul era considerat una din cele 7 minuni ale lumii. Efesul avea o comunitate importantă de evrei

Biserica din Efes este una din cele 7 biserici din Apoc. căreia i se spune că şi-a pierdut dragostea dintâi. Data scrierii cărţii cam 60-62 D.C, Cartea Eafeseni este o epistolă a captivităţii, scrisă de Pavel, care era întemniţat la Roma.(sol în lanţuri).

Isus Cristos este văzut ca şi Cap al creştinătăţii căreia îi formează trupul. Efeseni este o scrisoare circulară. Tema cărţii este autosuficienţa lui Isus Cristos, unitatea Bisericii, formată dintre creştinii evrei şi creştinii dintre neamuri. El, Isus Cristos a descoperit taina voiei Sale.

Mesaj central este redobândirea unităţii cu Isus Cristos şi toate sunt reunite prin El dar şi cu El.

Cuvinte cheie sunt poziţia şi lucrarea şi învăţăturile lui Isus Cristos „Golgota”, şi practica credinciosului, (ce fel de viaţă trebuie să avem). Să fim vrednici de chemarea pe care am primit-o.

Taina descoperită este lucrarea lui Isus Cristos pe pământ şi poziţia pe care o are acum sus în cer. Imaginea de luptător îmbrăcat în „armura lui Dumnezeu” ne îndeamnă la luptă, la o viaţă activă.

Evenimente din Biserica din Efes sunt : înfiinţarea ei, exorcişti iudei, răscoala argintarului Dimitrie,

Legat de Biserica din Efes, avem înfiinţare ei în Fapte 19-20, cam 53-55 D.C. şi 1, 2, Timotei, care continuă lucrarea lui Pavel, iar data scrierii cărţii este în anii 60 şi o regăsim în scrierile lui Ioan. Apoc. cap 2, anii 68-69.

Ce a făcut Biserica din Efes : a avut răbdare, osteneală, nu sufere pe cei răi, zideşte biserica prin predicarea adevărului; ascultare de Dumnezeu şi curăţie morală; Lupta spirituală din cap 6.

Ce nu a făcut biserica : a părăsit dragostea dintâi şi faptele dintâi care înseamnă preocupare pentru mântuirea oamenilor. A pierdut dragostea dintâi care înseamnă 3 ani de zile de studiu biblic cu Pavel, şi 3 ani de zile de mărturie activă în întreaga Asie.
Alegere şi confirmare de prezbiteri sunt lucrurile care se nasc din truda noastră le lăsăm greu din mâini.

Ce a schimbat ? În loc să semene sămânţa au început să smulgă neghina, în loc să pună lumina în sfeşnic, au început să filozofeze în jurul ei.

2).BISERICA, CREDINCIOSUL şi LUMEA sunt într-o permanentă stare de conflict Tăria Lui Hristos. (ver. 10) Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Isus Cristos era puternic în fapte şi cuvinte…..dar noi, avem putere şi tărie doar în El. Tăria noastră este în puterea Lui. Moise era puternic în fapte şi cuvinte… dar noi ?

Biserica este locală, ce se vede şi Biserica universală ( nu se vede ) care nu este o organizaţie pământească vizibilă ci este organismul viu, spiritual, al celor mântuiţi, adică a celor ce au crezut în Hristos şi au fost născuţi din nou, Evr. 12:23, Fapte : 20:28, Efeseni 1: 22-23. Ei formează totalitatea credincioşilor, fără deosebire de rasă, naţionalitate, sau clasă socială, din toate timpurile din cer şi de pe Pământ. Se intră în biserică prin naştere din nou.

Funcţiile Biserici. Faptele Apostolilor 2:42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni.

Scopul bisericii este de slujire, închinare, hărănire, evanghelizare, împăcarea lumii cu Dumnezeu prin Isus Cristos.

Puterea bisericii este autoritatea pe care i-a dat-o Dumnezeu, pentru a purta bătălii spirituale împotriva forţelor demonice, a proclama Evanghelia a exercita disciplină bisericească.

Armele bisericii sunt rugăciunea, postul, Cuvântul lui Dumnezeu, şi îmbrăcarea în armătura lui Dumnezeu.

Biserica este în conflict cu lumea, diferită de ea, tinde să o transforme.

3).ARMĂTURA LUI DUMNEZEU este echiparea credinciosului în războiul spiritual.

În mijlocul frumuseţii şi armoniei creaţiei s-a auzit un notă disonantă: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină Gen. 3:1. Atunci a început războiul spiritual. Atunci s-a pierdut o bătălie dar nu şi războiul. Încleştarea este cosmică, dar suntem implicaţi şi noi.

Efeseni 6:10-20. 10  Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.

11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. Armătură înseamnă ansamblul armelor defensive care protejau corpul unui războinic medieval. Îmbrăcămintea era metalică, de protecţie folosită în război. Crediciosul are nevoie de toată armătura lui Dumnezeu,

12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti. Nu avem voie să greşim duşmanul, el este Satana, nu oamenii.

13  De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

14  Staţi gata, deci, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,

Staţi gata, deci având mijlocul încins cu adevărul, care este o realitate, autenticitate, justeţe, dreptate şi Cuvântul lui Dumnezeu sau o persoană : Ioan 14:6 Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, Platoşe era un pieptar din metal pe care îl îmbrăcau luptătorii cu rol protector. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curăţenie,

15 având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii, care înseamnă un imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însufleţire în muncă; sârguinţă, silinţă, zel, ardoare, evlavie.

16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Scutul era o armă defensivă de metal, de piele etc., de diverse forme şi mărimi, cu care luptătorii din antichitate şi din evul mediu îşi apărau pieptul de lovituri, pavăză. În cazul nostru este faptul de a crede în adevărul unui lucru, convingere, siguranţă, certitudine.

17 Luaţi şi coiful mântuirii care era un acoperământ de metal sau de piele pentru protecţia capului, purtat în trecut de unii ostaşi în timpul luptei, iar în dreptul nostru pentru a ne apăra de mânia lui Dumnezeu.

Şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Sabia era o armă tăioasă formată dintr-o lamă lungă de oţel ascuţită la vârf şi pe una dintre laturi şi fixată într-un mâner. Sfântul Duh este una dintre cele trei ipostaze sub care este înfăţişată Trinitatea divină în creştinism.

18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,

19 şi pentru mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei,

20 al cărei sol în lanţuri Sunt; pentru că, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc.

4). CONCLUZII Echiparea credinciosului este esenţială.

Armătura lui Dumnezeu este un tot: adevărul, platoşa neprihănirii, cu râvna Evangheliei păcii, scutul credinţei, coiful mântuirii, rugăciuni, cereri, veghere, sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu. Le regăsim la un singur Om Isus Cristos.

Avem biserici care au lumină: în alegerea păstorului, a comitetului, ordinarea diaconilor, disciplinarea în biserică, alte lucrări ale bisericii

Avem biserici care NU au lumină, şi devin cu totul altceva, (instituţii), orice dar nu biserică.

Ce aşteaptă Cristos de la noi : Celor care NU se pocăiesc va lua Sfeşnicul. Celor care biruiesc vor mânca din Pomul vieţii.

Imaginaţi-vă un grup de biserici locale, ca cele din Asia, iar în mijlocul lor pe Isus Cristos, Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, Fiul Omului, cel ce a fost mort şi a înviat. Bisericile care răspândesc lumină, sunt cel mai frumos lucru. Isus Hristos cere biserici să fie BIRUITOARE.

Apocalipsa 2:1 Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice din aur: 2 „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că Sunt apostoli şi nu Sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. 3 Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit. 4 Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. 5 Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. 6 Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor pe care şi Eu le urăsc. 7 Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”

Efeseni 6:10:20. 10 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. 11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului. 12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti. 13 De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. 14 Staţi gata, deci, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, 15 având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. 16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. 17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. 18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii, 19 şi pentru mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, 20 al cărei sol în lanţuri Sunt; pentru că, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc.

Ardelean Viorel


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu