DUMNEZEU ESTE LUMINA Ioan 1:1-10

1). INTRODUCERE Autorul este Ioan, ucenicul prea iubit. Nu se cunoaşte data scrierii cărţii. Este destinată bisericilor din Asia Mică. Biserica era tulburată de tot felul de erezii ( gnosticismul, mântuire prin cunoaştere etc). Ioan mai scrie Evanghelia după Ioan, 1, 2 şi 3 Ioan şi Apocalipsa.

Mesajul cărţii este :„Dumnezeu este lumin㔺i înseamnă părtăşia omului cu Dumnezeu, şi cu credincioşii.

Scop cărţii este un avertisment pentru a nu păcătuii, şi pentru ca voi să credeţi: Ioan 20: 31 Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. Cartea are un caracter polemic şi pastoral, dar are şi un caracter intim.

Genul cărţi este mai mult o predică, sau meditaţii didactice. Gândurile merg în spirală, autorul afirmă şi reafirmă adevăruri despre Isus Cristos, viaţă vecinică, Dumnezeu, şi păcat.

Cuvântul cheie este „Fiul lui Dumnezeu” Logosul Întrupat devine Om.

Elevii lui Ioan au fost: Policarp, Papias, Ignaţiu, care devin ulterior părinţii ai bisericii.

2). Întruparea – ver.(1-3) Dumnezeu se descopere în revelaţia generală, comună pentru toţi oamenii şi în revelaţia specială, în ce priveşte mântuirea omului. Dumnezeu se descopere în mai multe feluri omului.

Dumnezeu se descopere în creaţie: ex parametrii fizici ai Universului, iar omul simplu o vede în natură, (Ps.19:1-7), Omul de ştiinţă înţelege săgeata Universului, macro şi micro Universul, ex. alcătuirea atomului de hidrogen

Dumnezeu se descopere în conştiinţa umană: Romani 1 18-19 18 mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşea adevărul în nelegiuirea lor. 19 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;

Avem o orbire spirituală Africa, Asia, India, pe alte continente şi nimeni nu se poate dezvinovăţii.

Dumnezeu se revelează în istoria şi relaţia pe care o are cu poporul evreu, în Istoria Binecuvântării care înseamnă : Avraam, David, Mesia. Ea trebuie să ne conducă la revelaţia în Cristos

Dumnezeu se revelează în Sfânta Scriptură ca şi ultima sursă de autoritate.

Dumnezeu s-a descoperit în Cristos care este cea mai completă formă de revelaţie. „Dumnezeu s-a făcut OM”. Ioan 1 14 Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

Dumnezeu se descopere în noi. Cele 4 forme ale revelaţiei se adună în noi, momentul în care credem.

Datorită faptului că omul mai are urme ale Chipului lui Dumnezeu în om, îl poate recunoaşte pe Creator. Rămâne o problemă de alegere şi nimeni nu se poate dezvinovăţii. Este o descoperire a Duhlui Sfânt şi o acceptare a omului.

Revelaţia în Cristos este cea mai completă formă a relevaţiei. Dumnezeu a devenit OM. (1Ioan 1:1) Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la cuvântul vieţii.

Prin incarnarea sau intruparea Sa, El si-a pastrat personalitatea si natura divina, dar de buna voie a renuntat la folosirea independenta a atributelor Sale divine (Fil. 2:6-8), si a devenit supus voii Tatalui (Ioan 10:18),si in unele cazuri Duhului Sfint (Mat.4:1). Acesta "dezbracare de Sine" a fost voluntara si a durat pina la inaltarea la cer cind Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult, (Fil. 2:9-10).

Intruparea a fost necesara pentru calitatea de Mintuitor a Domnului Isus; ca Dumnezeu nu putea sa moara, a trebuit sa devina om pentru a muri. Dar nu a renuntat la natura divina deoarece moartea unui simplu om nu avea valoare. Ambele naturi au fost absolut esentiale in personalitatea

Domnului Isus. Ca Om a putut muri, iar ca Dumnezeu moartea Lui are o valoare infinita.

CUVÂNTUL VIEŢII ÎNTRUPAT este un evenimente nerepetabile în istorie. Ioan are o Revelaţie în cartea Apocalipsei : 1:12 M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice din aur. 13 Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, şi încins la piept cu un brâu din aur. 14 Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; 15 picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. 16 În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în toată puterea lui. 17 Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu Sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, 18 Cel viu. Am fost mort, şi iată că Sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

Ioan era in martor ocular, a trăit în prezenţa lui Dumnezeu. El spune ce a văzut. Este o mărturie apostolică. Nu face referire la Vechiul Testament.

Viaţa ucenicilor era legată de Isus Cristos care este sursa vieţii. 1 Ioan 1:4 Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină, Şi este legată de siguranţa mântuirii.

Ioan se confrunta cu creştinii falşi: Ei se credeau superiori, unii chiar negau divinitatea lui Isus Cristos, alţi pretindeau o cunoaştere ezoterică, superioară, pretindeau că sunt fără păcat şi se complăceau în egoism şi absenţa dragostei.

3). REALITATEA PĂCATULUI (ver 7-10). Păcatul este un principiu a existenţei umane. Dacă pretindem că nu avem păcat îl facem mincinos pe Dumnezeu. (Ioan 1:10) Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.

Pacatul este abaterea sau neconformarea la legea morala a lui Dumnezeu (Ioan 3:4) in actiune, in dispozitie, sau in gindire (Ps.51:4; Evrei 9:7). Originea pacatului este odata cu caderea lui Satan şi : îngerii lui (Isaia 14, Ezekil 28, Luca 10 ) apoi a intrat in rasa uman prin Adam şi Eva, (Rom. 5:12) si este astazi universal (Rom. 3:10-12). Pacatul include necuratie si in acelasi timp vinovatie (Efes. 4:22). Pacatul este in esenta egoism, deoarece cauta sa inalte voia creaturii deasupra Creatorului (Rom. 1:21; Gen. 3:5-6).

Adam, reprezentantul rasei umane, a atras intreaga omenire in depravare totala si condamnare in fata lui Dumnezeu (Rom. 5:12; Gen. 3:17; Efes. 4:17-19). Pacatul este imputat tuturor oamenilor, deoarece Adam a fost reprezentantul rasei umane. Consecința păcatului este moartea (Rom. 6:23) fizica şi separarea sufletului de trup ( Iacov 2:26) și spirituala adică separarea duhului de Dumnezeu (Efes. 2:1); si moartea a doua care înseamnă consumarea finala a mortii spirituale a tuturor celor nenascuti din nou (Apoc. 20:14-15).

Păcatul este incapacitatea omului de a se conforma Legii morale ale lui Dumnezeu, sub aspect etic (Gen.3). Satana şi îngerii lui , apoi omul au păcătuit prin alegere.

Consecinţe ale păcatului: dizgraţie divină, insensibilitate, egocentrismul, vina neastâmpărul, moartea fizică şi spirituală, , pedeapsa, negarea, fuga de realitate, frica, autoînşelarea etc.

Efecte în relaţii: competiţia, egoismul, respingerea autorităţii divine absenţa dragostei faţă de semeni, faţă de Dumnezeu.

4). DUMNEZEU ESTE LUMINĂ (ver 5). Nu se îngăduie o intermediere între: neprihănire şi păcat sau lumină şi întuneric sau adevăr şi minciună sau iubire şi ură. Se referă la o lucrare de sfinţire în viaţa noastră.

Sfinţirea este o separare de lume de păcat, implică evlavie, exactitate, scrupulozitate, corect, şi este o lucrare a Duhului Sfânt, şi a omului. Duhul sfânt regenereaza (Tit. 3:5), boteaza (1 Cor. 12:13), locuieste in ei (Rom. 8:9), pecetluieste (Efes. 1:13), controleaze (Efes. 5:18), asigura (Rom. 8:16), convinge (Rom. 8:14;Gal. 5:18), lumineaza (1 Cor. 2:15); 1 Ioan 2:20,27) si este arvuna noastra (Efes. 1:14).

Lumina este legată de divinitate: Dumnezeu este lumină; Isus Cristos este lumină. Ioan 8 :12 Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu Sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” dar în (Ioan 3:19) cuvântul spune că.. oamenii au iubit mai mult întunericul.

Cuvântul lumină este în contrast cu: durerea, adversitatea, întunerecul, moartea. E vorba de lumina Evangheliei. Roada lumini este neprihănire, bunătate, adevăr. (Ef.5:9).

PĂRTĂŞIA, cuvântul folosit este „cainonia” (ver 6-7) şi implică a avea ceva în comun cu Dumnezeu şi cu oamenii. Este o participare activă. Dar avem şi un duşman comun pe Satana. Creştinii au o credinţă comună, acelaşi Dumnezeu. Părtăşia cu El implică umblarea în lumină, cu Dumnezeu, cu oamenii, şi intervine şi aspectul relaţiilor, pe orizontală cu oamenii, pe verticală cu Dumnezeu.

5). CONCLUZII Avem a realitate a întrupării, păcatul, şi un Dumnezeu al lumini.

Dacă Dumnezeu nu s-ar fi descoperit omului, acesta nu l-ar fi descoperit niciodată pe Dumnezeu, teologii numesc această stare de fapt „depravare totală”

Dumnezeu s-a descoperit omului. Există posibilitatea de a avea părtăşie cu Dumnezeu, cu oamenii.

De la revelaţia generală, omul poate ajunge la revelaţi specială, care trebuie să ne conducă la pocăinţă.

Păcatul este ceva rău şi periculos şi finalitatea lui este moartea fizică şi spirituală.

Sfinţenia este starea normală a unui credincios în relaţia sa cu Creatorul.

Soluţia este Lumina Evanghelie, arătată tuturor oamenilor.

Efeseni 5:8 Odinioară eraţi întuneric; dar acum Sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi, deci, ca nişte copii ai luminii.

1 Ioan 1:1 Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii, 2 pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată; - 3 deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. 4 Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină. 5 Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. 6 Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul. 7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. 8 Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. 9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. 10 Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.

Ardelean Viorel