Legea Domnului: interdictii si porunci, robie sau libertate?
Odata am avut ocazie sa am un cuvant la un auditoriu de oameni necredinciosi. Evenimentul a avutloc intr-o sala mare a unei unitati militare. In sala s-au adunat in jur de 50-60 de personae, iar eu am vorbit pe tema “In ce consta adeverata valoare vietii unui om”.La sfarsitul discursului meu un ofiter mi-a pus o intrebare, cu care se framantă multi oameni aflati in cautarea Adevarului. Cred ca raspunsul la aceaasta intrebare a fost mult mai util, decat toata predica mea de 25 de minute.
“Odata un preot mi-a dat o lista cu pacate” – a inceput sa spuna ofiterul… “Cand m-am uitat la aceasta lista am fost foarte surprins si socat: din lista am inteles ca aproape tot ce tine de viata noastra cotideana, biserica considera fiind pacat! Sa ma uit la televizor – e pacat! Sa lenevescputin – e pacat! Chiar nu am dreptul dupa o zi de lucru doar sa ma odihnesc fara sa fac ceva anume? Jumatate de ora fara rugaciune – e pacat! e.t.c… Cine poate sa traiasca in felul acesta”? – a intrebat el la sfarsit.
Si intr-adevar, multi oameni percep crestinismul doar ca un set de interdictii si porunci. Mai mult decat atat, se pare ca interdictiile acestea limiteaza extreme de mult libertatea umana, lipsind omul de toate lucrurile dorite, tot ce face viata umana sa fie interesanta si placuta. Iar ca alternativa omului i se ofera un mod de viata extrem de ascetic, plin de lucruri pe care nu iti vine deloc sa le faci, insa care esti obligat sa le faci pentru mantuirea sufletului si pentru a ajunge la viata vesnica.
Un alt omla invitatia mea sa se apropie de Dumnezeu si de Biblia mi-a rastuns: “Auzi omule, tu stii ca viata mea nu este deloc simpla: Muncesc ca un bou, castig un salar mizerabil, am probleme in familia… in viata mea atat de sobra au ramas doar cateva lucruri care imi mai produc placere si bucurie, iar tu vrei ca eu sa vin la Dumnezeu care imi interzice aceste lucruri. Vrei ca sa nu mai raman chiar cu nimic?”
Care totusi pana la urma esenta Legii lui Dumnezeu?
In Legea lui Moise sunt in jur de 613 de porunci (dintre care mai mult de jumatate – 365 – sunt interdictii). Orice evreu putea sa arunce o privire asupra lor si cantareasca pentru sine: “Cu acestea 302 nu am nici o prolema, lepazesc usor si din inima, cu acestea 70 merge mai greu, insa daca ma straduiesc tare, ma voi descurca si cu ele. Urmatoarele 156 merg rau de tot, iar de restul 137 nici sa nu mai vorbesc… Dar ce sa fac? N-am nimic de ales, su sunt obligat sa duc povara aceasta, pentru ca altfel aung in iad. Mai bine sa ma chinui aici ca sa ajung la viata vestica, caci acolo va fi cu totul alta treaba.
Un asemenea iudeu intr-o zi s-a apropiat de Domnul Isus ca sa afle daca nu cumva printre cele 613 porunci exista doar cateva, pe care daca le pazesti devii relativ curat inaintea lui Dumnezeu si demn de viata vesnica. Raspunsul Domnului Isus a fost paradoxal si iesit din orice tipar: Aufost doar 2 porunci care au imbibat realmente in ele toata Legea: “Dragostea deplina fata de Dumnezeu si iubirea de semeni pe masura iubirii de sine”. Cat de simplu si cat de complicat in acelasi timp!„Iubeste-L pe Dumnezeu si fa tot ce-ti vine!” – a rezumat candva Fericitul Augustin. Suna intr-adevar neobisnuit, chiar anarhic, insa esenta frazei spune ca cel ce iubeste pe Dumnezeu cu adevarat, are pasiuni si dorinte inspirate de Dumnezeu.
Cum ramane totusi cu limitarile pe care ni le impune Legea?
Esenta interdictiilor si poruncilor consta in a-i proteja si a-i feri pe oameni de rau. Ele sunt asemenea steaguletelor rosii care se pun in jurul unei gauri uriase pe sosea, delimitand astfel zona periculoasa. Dumnezeu nu este un killer al placerilor. El plaseaza acele steagulete rosii doar acolo, unde depasirea limitei permise aduce daune celui in cauza si celor din jurul lui. Aceasta depasire a limitei e definita de Biblie ca fiind pacat.
Daca esenta poruncilor si a interdictiilor consta in dragoste, atunci intreaga lista a preotului pe care a primit-o ofiterul din sala, isi pierde semnificatia. Daca un om Il iubeste cu adeverat pe Dumnezeu, in mod natural el caută sa-I faca pe plac lui Dumnezeu si sa respecte regurile care reglamenteaza relatia dintre el si Dumnezeu (pe verticala) si dintre el si cei din jurul lui (pe orizontala).
- Daca Il iubesti peDumnezeu si vrei sa ai viata din abundenta, pe care apregatit-o El celor ce-L iubesc, cu siguranta n-ai “sa mori” in fata televizorului, si nu pentru ca aceasta este o interdictie, ci pentru ca nu vrei sa-ti umpli mintea cu gunoaie.
- Nu vei lenevi, si nu pentru ca sa bifezi implinirea unei porunci, ci pentru ca sa nu pierzi nici o ora din timpul tau pretios, pentru ca viata din abundenta sa nu treaca pe langa tine. “Carpe Diem!” – spuneau stramosii – “Profita de Moment”!
- Motivatia pentru rugaciunenu va fi linistirea sentimentului religios si a datoriei fata de Dumnezeu, ci pentru ca nu poti si nu vrei sa traiesti fararugaciune.
Atunci se ridica o intrebare ligitima:de unde sa facem noi rost de aceasta dragostea fata de Dumnezeu si fata de oameni? – De la Insusi Dumnezeu. El estei si autorul si datatorul dragostei. Ea “a fost turnata in inimile noastre de Duhul Sfant” (Rom.5:5). Lucrul acesta nu poti intelege si simti din mesajul unui predicator. Trebuie sa le experimentezi in mod personal. Se poate vorbi mult despre insusirile apei, dar nu o vei intelege pana cand nu vei intra in ea si s-o iei in palmele tale ca sa-ti potolesti setea.
Viata crestina este posibila doar pentru un om in inima caruia locuieste Duhul lui Dumnezeu. Pana atunci Dumnezeu si poruncile Lui vor ramane neintelese si periculoase pentru libertatea noastra .
Scopul relatiei dintre Dumnezeu si om nu consta in interdictii si porunci, ci in viata care este posibila datorita atitudinii atente fata de aceste porunci.
Viata cu Dumnezeu nu este plictisitoare, ci interesanta. Ea este plina de experiente captivante chiar mai mult decat experientele oricarui om care nu L-a cunoscut pe Dumnezeu. Diferenta este ca experientele acestea sunt mai curate si mai bune si nu lasa in urma lor gustul amar, regretul si urmarile, care vor fi din ce in ce mai greu de depasit. Iresponsabilitatea si permisimismul niciodata nu au adus nimanui o implinire de durata. Devreme sau tarziu intr-o forma sau alta raul se va intoarce inapoi la cel ce il face. Asta e legea stabilita de Creatorul Universului.
Poruncile lui Dumnezeu pot fi comparate cu un gard care inconjoara curtea scolii ca sa ne protejeze si sa ne ofere siguranta. Insa noi,oamenii deseori suntem ca niste copii iresponsabili, jucand fotbal cu o cutie goala de conserva pe marginea soselei aglomerate. Dincolo de gard puteam fi in siguranta.
Studiile psihologilor au aratatca copii, care se joaca in curtea unei scoli fara gard au tendinta sa se tina mai aproape de mijloc si nu se simt in siguranta aproape de marginea curtii.In schimb copii care sie joaca intr-o curte ingradita se simt mai liber si folosesc cu curaj tot spatiulcurtii si nu doar mijlocul ei.
Poruncile lui Dumnezeu, asemenea gardului, ne sunt date ca noi, copiii Lui cu bucurie si siguranta sa ne jucam in curte, adica in lumea pe care a creat-o El pentru noi.
Va doresc tuturor celor care inca n-ati experimentat personal, sa puteti vedea in Biblie dincolo de gardulporuncilor un loc luminos, placut si comfortabil pentru noi.
Cu toata importanta “gardului” fie ca Dumnezeu sa ne ajuta ca in bisericile noastre sa fim invatati mai mult cum sa descoperim o relatie vie si adevarata cu Dumnezeu, decat ce fel de forma si culoare trebuie sa aiba gardul nostru, sau cum gardul scolii invecinate nu corespunde standardului pe cand gardul nostru este in regula.
Pastor Sergey Predit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu