Nicolae Geantă
Doi liceeni joacă X şi zero. La spatele caetului nou nouţ. Tabla clasei e plină de X, de 0. Profii de mate abia au aşteptat să vină din vacanţă… Fără X şi 0 nu se poate! Am întrebat elevii ce înseamnă X? “O necunoscută”. Dar zero? “Nimic”. Apoi le-am povestit filosofia de viaţă X şi 0. Ca şi matematica, mulţi oameni trăim viaţa în X şi 0. De fapt jucăm cu semenii X şi 0. Când trecem pe stradă oamenii ne văd ca X. Necunoscuţi. Nu suntem de-ai lor. Pentru alţii putem fi zero. Adică nimic. pe de alt
ă parte, noi, de dimineaţa până seara, în jur vedem mulţi icşi. Stăini. Îi tratăm cu indiferenţă. Reci. Pe alţii îi vedem zero: beţivi, prostituate, homosexuali, infractori, repetenţi, şomeri, cerşetori… Fără valoare. Nimicuri. Nişte nulităţi. O clasă de zerouri, un sat de neisprăviţi, o ţară de rataţi. O biserică de nimic. Un preot nul, un pastor zero…
“Ce rezultă când ai o mulţime de zerouri?” “Zero”, au răspuns la unison elevii. “Dar dacă le pui un 1 în faţă?”. “Milioane”. “Înţelegeţi cine sunt oamenii de milioane? Cei care au pe 1 în faţă. Cine e 1?”. Tăcere… “Dumnezeu!”. Le-am spus copiilor că la macroscară, e drept, fiecare din noi e 0. Dar dacă în faţa lui 0 punem un 1 rezultă un om de nota 10! “De ce nu-s oamenii de 10?”
Durerea mea cea mare e că românii îl tratează şi pe Dumnezeu ca X sau 0. Pentru cei mai mulţi dintre fraţii noştii, Tatăl din ceruri e un… necunoscut. Asta deoarece horoscopul, moaştele, tradiţiile, misticismul local sau regional, au luat locul Bibliei. Iar Dumnezeu a devenit străin.
Pentru alţii, Dumnezeu e considerat… zero. “Nu există!”, e deviza ateilor, a comuniştilor, a nationalgeographicilor, a discaverylor. Sau “a murit”, cum striga Niezsche. Pentru ei viaţa e X. Fără 1. Dar, fără 1 nu poţi fi decât… 0!
Să fiţi oameni de 10! Însă, să dovediţi asta, nu trebuie să vă reproşeze nimeni ca Ioan Botezătorul: “în mijlocul vostru este Unul pe care nu-L cunoaşteţi” (Ioan 1:26). Dacă îl cunoaşteţi pe Hristos, dovediţi-o! Trăiţi ca El. Pentru Isus, nimeni nu a fost X. Şi nici 0…
Scris de Nicolae Geanta – nicolaegeanta.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu