BY BARZILAIENDAN on JUNE 15, 2020 • ( 2 )
vs.
N-am mai scris de mult ceva inflamabil! O fac azi „din necesitate“. Spre deosebire de alte neamuri, la românii neoprotestanți s-a împământenit o „virtute“ neîntâlnită frecvent la alte neamuri: „pocăința“. O pomenim adesea și o recomandăm la nesfârșit. Nu cred că este nici biblic și nici recomandabil. Iată de ce:
Privesc cu mare simpatie declarația unei persoane care a declarat recent public: „Vreau să fiu din ce în ce mai pocăită!“, dar am unele lămuriri de adăugat.
Nu poți fi „pocăit din ce în ce mai mult!“
Pocăința este o „ cale“ către un scop: sfințenia. Nimeni nu vrea să stea într-o tranziție nesfârșită. Pocăința este o ușă prin care trebuie să trecem ca să intrăm în lumea oamenilor sfinți. Vă doresc din toată inima să terminați calea cu bine!
N-ar trebui să ne numim biserici de oameni pocăiți decât în măsura în care aceasta definește pe cei care s-au pocăit și au fost botezați ca adulți. Bisericile din Noul Testament nu au fost adunări de pocăiți, ci adunări de sfinți !!!
Accentuarea „pocăinței“ semnalizează subconștient că nu ne permitem să ne numim oameni sfinți, este deci un compromis cu mediocritatea. Dacă accepți că ai de ce să te pocăiești în fiecare zi înseamnă că accepți viața de păcat drept ceva permanent, cvasi-normal și inevitabil. Creștinii trebuie să caute sfințenia, nu pocăința!
„Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur“.
Nu vă complaceți pururi în treapta „pocăinței“! Trebuie să ne străduim să fim din ce în ce mai sfinți!
„Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul“ (Evrei 12:14).“ … căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor (nu bisericile pocăiților!)“ (1 Corinteni 14:33).
Și ce înseamnă „să fi sfânt“?
,,Sfințenia“ și ,,slava“ vin la noi dintr-un vocabular al cerului, la care n-avem deocamdată acces. Din cauza aceasta ele sunt, semantic, cuvinte goale de conținut. Adică nu trezesc în imaginația noastră nici o imagine mentală.
Aflat ,,peste ocean“, în Australia, la o întâlnire de tineret dintr-o biserică de tineri români care înțelegeau mai greu limba română, o fată mi-a pus o întrebare surprinzătoare:
,,Frate Daniel, ce înseamnă ,,sfințenie?“
M-a luat prin surprindere, dar eram cumva pregătit pentru că și eu mă frământasem mult cu problema aceasta.
,,Ce înseamnă, în termenii noștri, sfințenie?“
Biblia ne spune că Dumnezeu este sfânt, Duhul lui Dumnezeu este Duhul Sfânt, îngerii sunt sfinți, cerul este un loc sfânt, dar noi nu le-am văzut niciodată … Cum să înțelegem ceva, dacă n-am văzut, n-am experimentat ? Ca să putem să traducem în termenii noștri ,,sfințenia“ lui Dumnezeu trebuie să o coborâm din cer la nivelul experiențelor noastre pământești. I-am spus că am să-i dau prima dată o definiție de ,,valoare“ și numai după aceea una ,,pozițională“.
În scara valorică, pornind de la ,nivelul ,,zero“ care este ,,așa și așa“, în jos, avem
rău,
mai rău,
foarte rău,
cel mai rău și …
demonic.
Pornind de la același ,,așa și așa“ în sus de data aceasta avem
bun,
mai bun,
foarte bun,
cel mai bun și …
sfânt.
Sfințenia este bunătatea la superlativ.
Am întreabt-o: ,,Tu ția-i dori un soț ,,așa și așa“, unul ,,bun“, unul ,,foarte bun“, unul ,,cel mai bun“ sau unul ,,sfânt“?“
Am văzut din privirea ei că m-a înțeles ,,așa și așa“ și sunt sigur că tot așa și așa m-ați înțeles și dumneavoastră. Ca să ne ajutăm puțin, am să vă dau traducerea termenului ,,sfânt“ în alternativa lui biblică.
Două sinonime care clarifică
,,Sfințenia“ nu este un termen comun în lumea noastră. Puțini îl înțeleg. Ca să ne ajute, Dumnezeu ne-a lăsat un sinonim în alt text biblic.
Citim ,,Fiți sfinți, căci eu sunt sfânt!“ (1 Petru 1:16) și nu înțelegem neapărat ce vrea să spună, dar citim și ,,Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit“ (Mat. 5:48). În context, Domnul Isus le spune: ,,Nu fiți răi, nu răspundeți cu răutate, ci fiți buni ca Tatăl vostru fiți …desăvârșiți“ (Mat. 5:38-47). Dacă ,,sfânt“ înseamnă ,,desăvârșit“, atunci ce înseamnă ,,desăvârșit“? Desăvârțit înseamnă ,,perfect, fără nici un defect“.
O invenție latină!
Un alt sinonim este cuvântul ,,excelență“. Termenul ,,Excelent“ vine din limba latină derivat din două cuvinte și înseamnă ,,ex cello“, din cer. Într-un fel, latinii au făcut o șmecherie semantică, inventând o expresie ca să definească ceea ce este de neînțeles, ,,sfințenia cerului“. ,,Excelent“ înseamnă ceva care nu este de pe pământ, ceva care este așa de perfect încât pare ,,din altă sferă de existență“. Sfințenia este la ea acasă în cer.
Sfințenia este excelența lui Dumnezeu în natura și în toate acțiunile Sale. Excelența divină asigură, garantează, desăvârșirea divină.
Orice îmbunătățire a naturii și acțiunilor noastre este o treaptă mai sus în ,,excelența“ la care ne cheamă Dumnezeu. El însuși este angajat într-o asemenea lucrare în noi. Dumnezeu a părăsit în Christos sfințenia cerului și s-a pogorât în ,,junkyard-“ul universului, să recupereze ce se poate din făpturile stricate ale universului, înainte ca toate să fie aruncate la foc. A venit să repare și să re-nască oameni pentru împărăția care va veni.
Richard Wurmbrand își șoca vizitatorii cu afirmații despre sfințenia lui Dunmnezeu:
,,Brânzei, să te ferească Dumnezeu să fii un predicator bun!“ După o pauză retorică în care nu știai ce să răspunzi, dânsul continua: ,,Să fi un predicator excelent! Dumnezeu merită numai ce este excelent!“ Din păcate prea puțini înțeleg lucrul acesta.
Un exemplu din viața de căsnicie
Când spune că vrea să ne facă ,,sfinți, ca Dumnezeu“, Biblia folosește această definiție:
,,Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, (adică) ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană“ (Efes. 5:25-27).
Dumnezeu vrea să ne facă desăvârșiți pentru că în cer, desăvârșirea este ,,normală“, adică acolo toate lucrurile sunt ,,sfinte“.
O ilustrație din Vechiul Testament
Jertfele aduse pe altar înaintea lui Dumnezeu trebuiau să fie ,,sfinte“, adică fără cusur, desăvârșite. În cartea profetului Maleahi, Dumnezeu este revoltat că poporul îndrăznește să-i aducă jertfe betege, schioape, furate…“ ,,Sfințenia jertfelor“ era această desăvârșire, această stare de lipsă a defectelor.
Încă o ilustrație din viața evreilor
,,Ați auzit de vaca roșie“? Este o vacă strict necesară pentru fabricarea apei de curățire, apa de ispășire. Nu există intrare în slujirea lui Dumnezeu la templu fără spălarea în această apă. Așa a fost în vechiul testametn și așa trebuie să fie și astăzi, dacă evreii vor să reia activitățile de la Templu.
Se spune că deja preoții și sculele de la noul Templu sunt aproape gata și toată evreimea este în panică pentru că încă n-au găsit, pe tot pământul, o vacă cu totul și cu totul roșie! Acum câteva luni se zvonise că există un asemenea exemplar în Oregon. L-au examinat însă și pentru că vaca a avut câteva fire de păr albe (sau negre) au declarat-o necorespunzătoare. Avea defect. Nu era de genul celei cerute de prescripțiile Legii mozaice. (Săraca vacă! A scăpat fericită! Dar evreii au în continuare această extraordinară problemă. Le trebuie o vacă roșie sută la sută! Fără nici un singur defect, fără nici un singur fir de altă culoare. Și n-o găsesc! Poate că este un semn că încă Dumnezeu nu le dă voie să facă ,,apa de curățire“ și să inaugureze sfințirea preoției și a lucrurilor sfinte de la Templul cel nou …).
O ilustrație din viața mea de cumpărător
Eu merg la magazine de mâna a doua, unde lucrurile sunt mai ieftine. Este normal ca acolo să găsesc marfă cu defecte, cu pete, cu cusături aiurea, cu o mânecă mai lungă decât cealaltă, etc. Marfa aceea cu defecte se numește ,,iregular“ spre a o deosebi de ceea care este ,,regular“, adică așa cum trebuie, așa cum se cade, așa cum a fost imaginată de cel ce a făcut-o. Dacă merg la magazine mari, de firmă, la Norstrom sau la Neyman Marcus sau la Macy nu voi găsi nici o singură marfă cu defecte. Așa ceva nu se poate întâmpla. Este împotriva naturii acestor magazine. Marfa de acolo este ,,desăvârșită“, adică fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta…“
Tot așa și în lumea cerească a lui Dumnezeu. Totul este desăvârșit, totul este neciobit, totul este „sfânt“. Cerul este tărâmul lucrurilor excepționale. Când Biblia ne spune că nimic întinat nu va intra în cer, ea spune că cerul este ,,de marcă“, asemenea magazinelor care nu acceptă orice fe de lucruri de vânzare. Vă închipuiți că nivelul cerului ar putea fi mai prejos decât nivelul unor magazine precum Norstrom sau Macy ?
Ce înseamnă că Dumnezeu vrea să ne sfințească?
Înseamnă că El vrea să ne facă mai mult decât excelenți! Dumnezeu vrea să facă toate ,,lucrurile noi“, adică nou nouțe, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta“. Va veni o zi când, în Ierusalim, în slujirea lui Dumnezeu care se va desfâșura acolo, până și pe zurgălăii cailor va fi scris ,,sfinți Domnului“, adică de cea mai bună calitate. Noi spunem că lucrurile făcute în China sunt de proastă calitate, iar lucrurile făcute în Germania sunt cele mai bune. N-au pereche. Sunte ,,sfinte“. Acest ,,sfânt Domnului“ care se va scrie până și pe zurgălăi cailor va fi marca de ,,made in Ierusalem“, ,,holy unto the Lord“. Acolo toate lucrurile vor fi sfinte, adică desăvârșite și puse deoparte pentru slujirea Domnului!
Cum vom putea intra acolo noi, cei nedesăvârșiți ? Cum va face Dumnezeu din noi niște ,,sfinți“?
Când ne întoarcem la Dumnezeu cu credință și pocăință, El ne impută, ne dăruiește ,,sfințenia Fiului Său“. Suntem acceptați în ,,desăvârșirea Lui“. Sângele Lui face să nu se mai vadă petele și defectele noastre. Apoi, Dumnezeu Duhul Sfânt lucrează în noi și ne schimbă ,,din slavă în slavă“, din bine, în mai bine, în foarte bine, în cel mai bine și apoi în ,,desăvârșiți sau ,,sfinți“, adică ne face ,,să nu ducem lipsă de nimic“. Astăzi trebuie să fi mai bun ca ieri, mâine trebuie să ajungi cel mai bine, foarte bine și apoi să crești spre desăvârșire, adică să crești în ,,sfințenie“.
,,Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic“ (Iacov 1:4).
Doamne, ajută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu