ON IN UNCATEGORIZED
Cu o moarte toți suntem datori. Și cu toate că se moare de 6000 de ani omul încă nu este obișnuit cu gândul că va muri. Mor azi mii de oameni de această pandemie și e o groază mare. Au murit sute de milioane, miliarde de oameni, de când e pământul, și, omul cu suflare, nu înțelege că va muri. Tragedia este că prin viața trăită în păcat, deși omul este o ființă care iubește să trăiască, își grăbește moartea. Aceasta este drama pe care nu o înțelegem. Și dacă pentru păcatele noastre am plăti doar cu o moarte poate că nu ar fi o problemă prea mare. Groaza, căci este teribil, care ar trebui să-l cuprindă pe omul „care își trăiește viața” după voia lui, în păcat, este că se plimbă deasupra iadului, și nu-și dă seama, iar când moare cade în chinul etern, în chimul de neimaginat în… în care va suferi fără sfârșit. Cât de grozav a descris Jonathan Edwards chinul etern:
”E o mânie veșnică. Ar fi teribil să suferi acestă furie și mânie a Dumnezeului Atotputernic chiar pentru un singur moment; însă va trebui să-l îndurați întreaga veșnicie. Nu va exista sfârșit pentru această mizerie oribilă desăvârșită. Dacă veți privi înainte, veți vedea o veșnicie lungă, o durată nelimitată în fața voastră, care vă va înghiți gândurile și vă va uimi sufletele; iar faptul că nu veți avea parte de nici o eliberare, nici un sfârșit, nici o domolire a suferințelor, nici o liniște, vă va duce la o disperare absolută. Veți ști cu siguranță că va trebui să îndurați veacuri multe, milioane și milioane de epoci, luptându-vă și zbătându-vă cu această răzbunare nemiloasă și atotputernică; și apoi, după ce veți fi făcut acest lucru, după ce veți fi petrecut atât de multe epoci în acest fel, vă veți da seama că toate acestea au fost doar o clipă față de cea ce rămâne. Așa că pedeapsa voastră va fi cu adevărat infinită.” - Jonathan Edwards, Păcătoși în mâinile unui Dumnezeu mânios, Cristianus, Oradea, 2007, p. 23.
Omul l-a mâniat, cum nu ne putem imagina, pe Dumnezeu, care l-a dat la moarte pe Fiul Său ca să-l salveze și înfieze, cu păcatele în care trăiește. Ființa creată continuă să lovească brațul milei și harului lui Dumnezeu, refuză Calea prin care poate să fie mântuit de urgia care va veni și alege gunoiul, mocirla, păcatul și iadul.
Crimele copiilor din pântecele mamelor (sute de milioane), crimele de tot soiul, droguri, prostituție, curvie, homosexualitate, lăcomie, minciună, mândrie, fățărnicie, stricare a Cuvântului, frică de oameni, trafic de persoane, furturi, înșelăciuni, ură, duh de superioritate, dezbinare, pofta ochilor, nemulțumire, violență domestică, foc străin în casa lui Dumnezeu, închinare la obiecte, morți, oameni și îngeri, foarte mulți nu trăiesc deși cunosc Cuvântul iar mulți predică doar să gâdile urechile, pentru a fi ei mari în ochii oamenilor, pentru popularitate, păcatul e numit virtute, binele e numit fanatism, nebunie, narcisismul e mare virtute, trupul a devenit dumnezeu ..... etc...... etc..... prin toate acestea, și prin multe altele ca acestea omul umblă deasupra iadului, aduce iadul pe pământ și poate oricând să cadă direct în iad.
Privind la această pandemie nu pot decât să văd bunătatea lui Dumnezeu care încă nu-i plătește omului după cum omul o cere, Dumnezeu oferă încă șansa pocăinței iar aceasta e o pedeapsă blândă, omul se poate întoarce de la calea lui cea rea. (De ce sunt afectați și creștinii de acestă pandemie voi răspunde printr-un alt articol.)
Mă îngrozește gândul că omul nu se va întoarce cu pocăință la Domnul Isus Hristos, că nu-și va răstigni firea pământească, că va continua să-și predice un hristos, care nu e Hristos Domnul din Scripturi, că astfel va continua să umble deasupra iadului și că vor veni nenorociri mai mari pe acest pământ. Iar dacă omul va continua să se afunde în abisul păcatelor nenorociri mai mari vor veni peste el, peste lumea întreagă, nenorociri care vor face din lume un iad și care-l vor duce pe om în iadul etern.
Haideți să ne întoarcem la Dumnezeu prin jertfa Domnului Isus Hristos pocăindu-ne de toate păcatele în mod sincer și făcând binele pe care ni-l cere Sfânta Scriptură să-l înfăptuim!
”Cand voi inchide cerul si nu va fi ploaie, cand voi porunci lacustelor sa manance tara, cand voi trimite ciuma in poporul Meu: daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta fata Mea, si se va abate de la caile lui rele - il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara.”
2 Cronici 7:13-14
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu