E noapte, e spre sfârșitul acestui an, după unii ar mai fi câteva ore din 2019 și gândurile mi
s-au dus din ceea ce lucram la proiectul ASUMAT, spre însingurare. Abia acum am realizat că sunt mai singur ca niciodată, singur în camera mea unde înregistrez, scriu, consiliez și lucrez. O singurătate care e adesea condamnată și incriminată, dar mie îmi pare o binecuvântare.
Consider însingurarea o binecuvântare nu pentru că mă separă de oameni, pentru că și eu sunt om și simt nevoia de conectare, dar o consider binecuvântare pentru că mă forțează să mă observ pe mine. Și când te poți observa mai bine dacă nu atunci când ceilalți oameni de regulă se adună iar tu, în opoziție, ești singur, se creează un efect de supra luminare (ca atunci când toate reflectoarele sunt pe tine, nu mai împarți cu nimeni scena sau încăperea). Nimic nu-mi mai distrage atenția de la mine, trebuie să mă văd, trebuie să mă analizez. Da, e disconfortant de cele mai multe ori, dar tare benefic.
Consider însingurarea o binecuvântare pentru că mă forțează să mă accept așa cum sunt. Nu știu câți oameni sunt mulțumiți de ei înșiși dar eu nu sunt încă în categoria ălora 
. Mereu găsesc motive să nu îmi placă de mine pe diferite arii. Ei, farmecul însingurării este că stând cu mine o vreme, trecându-mi spaimele, încep să cred că sunt ok așa cum sunt, încep să mă accept și chiar să mă plac. Lucru esențial când vrei să fii de folos semenilor. Scriptura ne spune prin cuvintele Mântuitorului: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
. Mereu găsesc motive să nu îmi placă de mine pe diferite arii. Ei, farmecul însingurării este că stând cu mine o vreme, trecându-mi spaimele, încep să cred că sunt ok așa cum sunt, încep să mă accept și chiar să mă plac. Lucru esențial când vrei să fii de folos semenilor. Scriptura ne spune prin cuvintele Mântuitorului: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
Consider însingurarea o binecuvântare pentru că mă pot „conecta” mai lesne cu Dumnezeu. Da, sunt de acord, Dumnezeu e omniprezent, poate fi întâlnit mai ales în semeni, dar un alt nivel al întâlnirii lui Dumnezeu este să Îl întâlnești singur pe munte, în liniște. În astfel de momente simt că prezența Sa mă inundă și asta fără să străduiesc în vreo rugăciune ci pur și simplu ca o cufundare în acea prezență divină. E dacă vreți liniștea care te învăluie și care în alt context e înfricoșătoare, dar care atunci când cauți conectarea cu Dumnezeu poate însemna chiar prezența Sa.
Consider însingurarea o binecuvântare pentru că mă pot opri din gândire. Da, fac asta tot mai des, poate veți crede că o iau pe căi rătăcite, credeți ce vreți dar e minunat să trăiesc doar prezentul. Tot Mântuitorul spune: „Ajunge zilei necazul ei!” Noi oamenii am vrut să decidem noi, de aceea am ales prin Eva să mâncăm din pomul cunoștinței și de atunci mintea ne conduce pe noi nu noi deținem mintea. Când înveți să folosești mintea ca pe oricare alt mădular capeți pace. În singurătate e cel mai prielnic mod de a face asta, dacă nu te înfricoșezi.
Consider însingurarea o binecuvântare pentru că e o practică sau stare pe care doar oamenii puternici o pot trăi. Nu, nu vreau să mă laud ci vreau doar să spun că mă bucur că evoluez. Cât de mult? Dacă e destul? Nu măsor niciodată. Cei care au fost în consiliere știu că sunt adeptul pașilor mici. Mă bucur că evoluez și atât. Dacă aș măsura aș putea deveni mândru de realizările mele sau dimpotrivă întristat. Știu doar că sunt pe drum și asta mă liniștește, înseamnă că am evoluat, e de ajuns.
Nu consider că a fi însingurat e o dovadă se superioritate, e doar o stare cu care trebuie să ne obișnuim și să o trăim atunci când e momentul. Nu consider că sunt mai bun decât cei ce serbează împreună, cei ce petrec în familiile lărgite sau la biserici sau oriunde. Nu fac comparații ci accept realitatea, accept prezentul și prezentul e încărcat de Dumnezeire. Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce Se numește «Eu sunt» m-a trimis la voi.’”
Celor ce petrec timp de calitate în anturaj le doresc împlinire și bucurie. Celor ce petrec timp singuri le doresc pace în suflet iar bucuria lui „Eu sunt” să vă inunde viețile.
Nu uitați, însingurarea nu e o dramă, nu e o tragedie, e o oportunitate! Dar despre asta voi scrie și înregistra mai multe în proiectul ASUMAT.
Credit foto: PIXABAY
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu