Întrebare:
Este Legea celor zece porunci a Lui Dumnezeu veșnică sau temporară? Definiția cea mai exactă a păcatului este dată de ucenicul iubit a Domnului Isus, și anume, apostolul Ioan în prima sa epistolă: „…și păcatul este călcarea Legii…” (1Ioan 3:4). Deci, jertfa Domnului Isus Christos a avut ca țintă darea păcatului la o parte, nicidecum anularea Legii Divine. Cum explicați voi desființarea Legii Lui Dumnezeu?
Aș avea multe de explicat la această întrebare, de aceea am hotârât să răspund în mai multe articole la ea.
Parțial la această întrebare am răspuns în articolul „Este Legea lui Dumnezeu veșnică? Trebuie creștinii să țină Legea”.
În acest articol vreau să clarificăm două lucruri:
- Ce înseamnă „Legea celor 10 porunci”
- În ce fel Domnul Isus a împlinit Legea și cum împlinim noi Legea.
Legea celor zece porunci
În Sfintele Scripturi nu găsim expresia „Legea celor zece porunci”. Cele 10 porunci au fost date de Dumnezeu în cadrul Vechiul Legământ, care mai este numit și „Lege” (în special de apostolul Pavel). Aceste 10 porunci cuprind voia lui Dumnezeu pentru poporul Israel în ce privește relația pe care trebuiau să o aibă cu Dumnezeu și relația cu cei din jur. Primele 4 porunci privesc relația poporului cu Dumnezeu, iar următoarele 6 cuprind porunci legate de relația cu cei din jur. Toate celelalte porunci din Vechiul Legământ sunt o explicare a acestor 10 porunci.
Domnul Isus spune că toată Legea și Prorocii (adică Sfintele Scripturi) se cuprind în două porunci: să iubești pe Dumnezeu și pe aproapele:
Isus i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău”. „Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii” (Matei 22:37-40)Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Proorocii. ( Matei 7:12)
Este important să atragem atenția la faptul că Domnul Isus obișnuia să folosească expresia „Legea și prorocii”. El nu face referință doar la Lege, adică la Vechiul Legământ. Deci, Domnul Isus, vorbind despre Lege și Proroci, se referea la Sfintele Scripturi.
În ce fel Domnul Isus a împlinit Legea
Când Domnul Isus spune că nu a venit să strice Legea sau Prorocii, ci ca să împlinească, El, de fapt, se referă la împlinirea prorociilor din Sfintele Scripturi:
Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. (Matei 5:17-18)Căci Domnul va împlini pe deplin și repede pe pământ cuvântul Lui.(Rom. 9:28)
Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi. (Fapte 3:18)
Deci, Domnul Isus se referă la împlinirea prorociilor din Sfintele Scripturi pe care le numește „Legea și Prorocii”. Filip, când găsește pe Natanael, îi spune că au găsit pe Acela, despre care a scris Moise în lege, și prorocii.
Filip a găsit pe Natanael, și i-a zis: „Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în lege, și proorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. (Ioan 1:45)
„Legea” cuprinde cele 5 cărți ale lui Moise, în care găsim contextul dării Legii, cum a fost dată Legea și în ce constă Legea (care sunt drepturile și responsabilitățile poporului). Astfel, prin Vechiul Legământ (adică prin Lege) Dumnezeu instituiește statul Israel ca și un stat teocratic, în care El avea să fie împăratul lor. Deci, Legea este Vechiul Legământ, încheiat de Dumnezeu cu poporul Israel la muntele Sinai, la ieșire din robia Egiptului, înainte de intrarea în țara promisă. (Exod 24)
Un alt text care ne confirmă faptul că Domnul Isus când vorbește despre împlinirea Legii și prorocilor se referă la împlinirea prorociilor, este textul de la Luca 24. Aici Domnul Isus le vorbește celor doi ucenici care mergeau spre Emaus și care nu L-au cunoscut când S-a apropiat de ei. Aceștia s-au arătat îngrijorați și tulburați de cele întâmplate cu Domnul Isus și de zvonurile cum că El ar fi înviat și mormântul Lui este gol. Atunci, Domnul Isus i-a mustrat și le-a arătat începând cu Moise (Legea) și de la toți prorocii, că tot ceea ce I S-a întâmplat Lui, a fost, de fapt, împlinirea prorociilor cu privire la El!
Cei doi ucenici I-au spus: Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt, nu I-au găsit trupul, și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu. Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut” Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa?” Și a început de la Moise, și de la toți proorocii, și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. (Luca 24:21-26)
Deci, Domnul Isus a venit să împlinească Legea și Prorocii, împlinind tot ceea ce a fost scris în Lege și în proroci cu privire la El, după cum găsim scris și la Evrei 10:
De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit și n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”, (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule”. El desființează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această „voie” am fost sfințiți noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna. (Evrei 10:5-10)
Vedem din acest text că tot sistemul de închinare a Legii (adică a Vechiului Legământ) nu a fost ceea ce a voit Dumnezeu cu adevărat. Dumnezeu a știut că omul nu va putea ajunge la sfințenie prin acest sistem de închinare, de aceea a pregătit un trup Domnului Isus, care este Dumnezeu din veșnicii, ca prin jertfa trupului Său, noi să fim sfințiți odată pentru totdeauna. Atunci cine ar pune întrebarea: pentru ce a dat Dumnezeu Legea?
Toată epistola către Evrei demonstrează că toate elementele sistemului de închinare a Legii arătau la Hristos:
În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe, cari se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșiți pe cei ce se apropie. (Evrei 10:1)
Cum împlinim noi ca și creștini Legea
Mulți se întreabă dacă noi ca și creștini trebuie să ținem Legea, adică să nu lucrăm sâmbăta, să nu mâncăm carne de porc, alții mai au întrebări și cu privire la tăierea împrejur. Aceste întrebări le-au avut și creștinii din primul secol. Unii iudei, care crezuseră în Evanghelie, învățau pe alții că trebuie să țină Legea. Ei au ajuns și în ținuturile unde apostolul Pavel plantase biserici. Din epistola către Galateni înțelegem că după ce apostolul Pavel a vestit Evanghelia în Galatia, au venit unii iudei, care îi învățau că trebuie să se taie împrejur (galatenii nu erau evrei și nu aveau tăierea împrejur) și trebuie să țină Legea. Pavel scrie epistola sa către galateni cu scopul ca să combată această erezie și să-i oprească pe sfinții din Galatia să nu se plece „sub jugul robiei” Legii. În acest context, apostolul Pavel le spune că ei împlinesc Legea, fiindcă în ei se împlinesc făgăduințele Legii:
Spuneți-mi voi, cari voiți să fiți supt Lege, n-ascultați voi Legea? Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, și unul din femeia slobodă. Dar cel din roabă s’anăscut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduință. Lucrurile acestea trebuiesc luate într’alt înțeles: acestea sînt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naște pentru robie și este Agar,- căci Agar este muntele Sinai din Arabia;-și răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, și el este mama noastră. Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naști de loc! Izbucnește de bucurie și strigă, tu, care nu ești în durerile nașterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decît copiii celei cu bărbat”. Și voi, fraților, ca și Isaac, voi sînteți copii ai făgăduinței. Și cum s-a întîmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot așa se întîmplă și acum. Dar ce zice Scriptura? „Izgonește pe roabă și pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moșteni împreună cu fiul femeii slobode”. De aceea, fraților, noi nu sîntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi. (Galateni 4:21-31)
Înseamnă aceasta că putem trăi după îndemnurile firii pământești? Putem trăi în păcat, scuzându-ne că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! Am scris la început că Domnul Isus spune că toată Legea și Prorocii se cuprind în două porunci: să iubești pe Dumnezeu și pe aproapele. Și apostolul Pavel scrie în epistola către Romani că dragostea este împlinirea Legii:
Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cine iubește pe alții, a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurvești, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu poftești„, și orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii. (Romani 13:8-10)
Iar sursa dragostei este Duhul Sfânt în noi pe care-L primim prin credință.
… pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. (Romani 5:5)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu