Pavel Sasu
1909 - 1966
- o viață pusă în slujba lui Dumnezeu -
Sunt puțini la număr cei care astăzi își mai aduc aminte de Pavel Sasu. Născut în urmă cu 111 ani, într-o familie de țărani din comuna Șomoșcheș, județul Arad, cu doar 3 clase primare, bolnav de inimă de la vârstă fragedă, era complet lipsit de orice perspectivă de realizare. Nu are parte de o viață prea lungă, și la numai 57 de ani, moare în urma unui infarct suferit în timp ce lucra în biroul său de la magazia Fabricii Teba din Arad…
Cu toate acestea, la înmormântarea lui se adună câteva sute de oameni, care se aliniază într-un lung cortegiu funerar, ce înainta dinspre Piața Romană spre Cimitirul Pomenirea, sub privirile mirate ale trecătorilor și alte celor ce ieșeau la geam și se întrebau oare cine a fost cel care a murit…
Cum poate un om atât de simplu să aibă un impact atât de mare? Nu voi putea răspunde complet la această întrebare prin articolul de față, dar sper să vă pot stârni interesul de a cauta răspunsul vizitând pe Internet pagina ce îi este dedicată, și pe care o puteți accesa la adresa www.pavel.sasu.ro
Originile și începutul lucrării
Părinții lui au fost printre primii credincioși baptiști din Șomoșcheș și au cedat o parte din terenul lor pentru biserica din loc. Ca și copil, Pavel asistă la ridicarea casei de rugăciune, care funcționează și astăzi în același loc, și crește efectiv aproape de ea.
Ca tânăr, Pavel își predă viața Domnului Isus, și începe să se implice în biserică în primul rând pe partea muzicală și tineret. Părinții lui l-au dat la un ”meșter de cor” din județul Bihor, ca să-l învețe notele muzicale. Această deprindere îi oferă posibilitatea de a se ocupa de fanfară și cor. Nu numai că ajunge să conducă cele două formații muzicale, dar începe el însuși să compună piese muzicale încă înainte de a împlini 30 de ani.
Treptat, ajunge să țină lecții de școală duminicală și să predice. Odată cu închiderea bisericilor în timpul lui Antonescu, frații se adunau des în casa lor. Interdicțiile regimului erau aspre, și nu o dată Pavel a trebuit să fie chestionat de jandarmerie și chiar bătut.
După redeschiderea bisericilor, în sat a avut loc o adevărată trezire spirituală. Biserica și-a reînceput activitatea publică, și o serie de lucrări au înflorit, inclusiv corul și fanfara. Cântau foarte bine, astfel că la un concurs organizat la Pâncota de către Ioan Chișmore în anul 1945, Pavel câștigă locul întâi cu corul bisericii din Șomoșcheș.
Păstorind biserica din Șomoșcheș
În anul 1945 este ordinat oficial în lucrare și ajunge în conducerea bisericii. Actul acesta nu a fost altceva decât o recunoaștere publică a ceea ce era deja recunoscut în comunitatea locală. Pavel își ia în serios rolul și se luptă să trezească biserica din punct de vedere spiritual.
În toată perioada cât a condus biserica din Șomoșcheș, Pavel a dovedit că a înțeles foarte bine cuvintele pe care Petru le spune: ”Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine; nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei” (1 Petru 5:2-3).
Deși continuă în mod regulat să se ocupe de cor și fanfară, accentul lucrării sale se schimbă și prioritatea principală devine păstorirea efectivă a membrilor bisericii. Faptul că cineva nu venea la biserică, sau nu lua Cina Domnului, era un semnal suficient că ceva nu este în regulă. Pavel îi vizita ca să afle problemele cu care se confruntau și să nu lase păcatul nerezolvat în viața lor.
Dincolo de sfaturile concrete pe care Pavel le dădea fraților ca să-i ridice din starea în care se aflau, un ”tratament” pe care îl recomanda în general era timpul zilnic de rugăciune în familie. Insista foarte mult ca familiile din biserică să-și facă un obicei din a avea zilnic timp de rugăciune, însoțit în diverse situații și de post. Disciplina aceasta era foarte importantă pentru umblarea prin credință a credincioșilor și putem observa durerea pe care Pavel o mărturisește în diverse ocazii când afla că acest lucru nu se realiza.
Tineretul a rămas pe inima lui și a continuat să îl preocupe mult și după ordinarea sa. Întâlnirile nu erau focalizate pe simpla participare la un program, ci erau ocazii în care stătea de vorbă cu ei și căuta să observe schimbări reale în modul lor de gândire și de trăire. Punea mult accentul pe pocăință și siguranța mântuirii, urmate de o continuă transformare a vieții după voia lui Dumnezeu.
Deși învățătura era prezentă din belșug în serviciile divine, nu se limita doar la atât. În timpul săptămânii se organizau vizite în familii, care aveau ca scop studierea Scripturii. În aceste ocazii participau frați și surori din biserică și de multe ori întreg tineretul. Se studiau cărți sau teme din Scriptură, se puneau întrebări, se discuta, se rugau și la final se evidențiau concluzii clare, cu aplicații practice în viața de zi cu zi. Într-o perioadă funcționau chiar și grupe de studiu.
Lucrarea din Arad
Datorită stării de sănătate a lui Pavel, a problemelor financiare pe care le traversa familia și datorită școlii pe care copiii lor o urmau la Arad, în 1951 familia decide după lungi frământări să se mute în Arad, iar Pavel să se angajeze într-o fabrică, pentru a-și putea întreține familia.
Se așează în biserica ”Dragostea” din cartierul Pârneava și se implică foarte mult acolo. ”M-a ajutat în lucrare Pavel Sasu”, spune fratele Pitt Popovici în luna Iunie 2019. Deși înaintat în vârstă - avea 101 ani - totuși fratele Pitt își amintește de Pavel ca fiind ”Bun credincios și cu judecată… și bun colaborator. Noi l-am primit în comitetul bisericii și în anumite probleme comitetul a ascultat părerea lui. Și a fost bună”.
După plecarea în Timișoara a fratelui Pitt Popovici, fratele Chiu Mihai a fost ales ca păstor al bisericii, și la rândul său a colaborat bine cu Pavel de-a lungul anilor. Mai mult de 230 de predici și 30 lecții de școală duminicală sau ore de rugăciune, sunt ținute de Pavel în Pârneava. Se implică activ în viața bisericii, vizitează frații și contribuie semnificativ la rezolvarea diverselor probleme și conflicte.
Deși stabilit în Arad, nu a abandonat biserica din Șomoșcheș. Continuă să meargă acolo regulat, și continuă să poarte poverile bisericii, cu o mare dorință pentru ridicarea acesteia la starea dorită de Dumnezeu. Se implică mult și în alte locuri, dar mai ales la Șag și Vinga.
În luna Martie a anului 1966, Domnul îl cheamă acasă, prin cel de-al treilea infarct pe care l-a suferit.
Lucrarea literară
O componentă importantă a lucrării sale a vizat partea literară. Deși a avut doar 3 clase primare, Pavel a scris poezii, compoziții muzicale pentru cor și fanfară, scenete cu teme biblice pentru tineret și cel puțin 6 cărți de câteva sute de pagini. Unele sunt comentarii biblice pe diverse subiecte sau cărți grele din Scriptură, cum ar fi Daniel și Apocalipsa. Altele sunt romane cu teme biblice. De asemenea, jurnalul său marchează 21 de ani de lucrare, notând aproximativ 1500 de predici și vizite, fiecare cu subiect, text și observații particulare.
Câteva gânduri de final….
Ce putem spune în fața unor astfel de mărturii? Deși au fost oameni simpli, cărora nu li s-a dat mult, totuși au știut să pună în negoț puținul primit, astfel încât să-l înmulțească pentru Domnul și să realizeze cu el nespus mai mult decât alții care au avut din belșug….
Astăzi absolvim școli înalte, adunăm diplome, titluri și recunoașteri internaționale, dar mă întreb dacă reușim să avem un impact pe măsură de mare în generația noastră...
În cazul în care l-ați cunoscut pe Pavel Sasu, sau știți alte persoane care l-au cunoscut, v-aș fi recunoscător dacă mi-ați putea comunica lucrul acesta, fie telefonic la numărul 0722 552 555, fie prin email la adresa cipi@sasu.ro
Dumnezeu să ne ajute să trăim în așa fel încât mărturia pe care o lăsăm în urmă, să îi aducă Lui slavă chiar și după plecarea noastră la Domnul!
Ciprian Sasu
Biserica Dragostea - Arad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu