Sunt parte din Biserica Casa Tâmplarului din Ocna Mureș și mă ocup de lucrarea cu oameni săraci de aproape 20 de ani. Lucrarea socială are o importanță deosebită în biserica noastră și un procent din colectă și zeciuieli vine la aceste proiecte. Avem un motto de la începutul lucrării: „O inimă pentru Dumnezeu și o mână întinsă pentru oameni”. Poți să ajuți oamenii, dar fără să-L implice asta pe Dumnezeu. Dar când o faci din partea lui Dumnezeu, va aduce bucurie, pace și împlinirea scopului: să-i ajuți pe oameni, să-i ridici.
Motivația pleacă din experiența personală, provin dintr-o familie de 10 copii. Noi, la rândul nostru, am fost ajutați de frați cu alimente, haine, cu ce era nevoie. Și Dumnezeu a pus în noi dorința de a-i ajuta pe oameni. A fost ceva care a crescut în viața noastră și, în 2000, când am început Misiunea Creștină Adevărul, am început să ajutăm 5 familii cu alimente. În ani, lucrul acesta s-a dezvoltat și am început să ajutăm cu haine, cu proiecte personale. Dacă un om avea nevoie de ajutor la casă, sau să repare gardul, să repare acoperișul, avea nevoie în casă de un frigider, de un aragaz, de o mașină de spălat, lucrurile astea am început să le facem.
Nu am stat să analizăm lucrurile un timp îndelungat. Familia asta are nevoie de o mașină de spălat, are 10 copii - imediat ne-am mobilizat, nu am avut banii necesari neapărat, dar Dumnezeu ne-a folosit. Pentru că am fost trupa Decean, oamenii au avut încredere în noi și Dumnezeu a deschis uși. Am dat telefoane: „Uite o familie cu 10 copii, care a rămas fără mașină de spălat”. Am cumpărat mașina de spălat din banii de la sponsori și m-am dus personal la familia aceea, am făcut poze și am trimis scrisori de mulțumire sponsorilor, ca dovadă. Mulți au spus: „Nu am nevoie să-mi spui ce ai făcut, eu am încredere în voi”, dar e bine să dai socoteală. Lucrul acesta a creat încredere și, de-a lungul timpului, am început să facem chiar și case. Am făcut 4 case la 4 familii cu mulți copii.
Am încercat să dăm ce era mai bun, lucruri noi sau aproape noi. De multe ori trebuia să duc frigidere sau mașini de spălat noi la familii, și eu acasă nu aveam. Sau aveam foarte vechi, luate second-hand. Au fost și momente de lipsuri în familia noastră, dar am dezvoltat trăirea prin credință, ne-am pus pe genunchi și am cerut de la Dumnezeu ce aveam nevoie. El întotdeauna a fost credincios. Trăim pentru Dumnezeu și pentru a face ceea ce Dumnezeu ne-a încredințat să facem pentru oamenii din jurul nostru.
La început ajutam aleatoriu, dar apoi am început să facem strategii. Pe primul loc, am pus familiile cu mulți copii, iar pe-al doilea, familiile din biserică. Prin faptul că îi ajutăm pe oamenii aceștia, mergem la ei acasă și vorbim cu ei, încercăm să-i motivăm ca ei, la rândul lor, să facă lucrul acesta mai departe și să împlinim ceea ce Isus Hristos spune, să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
De multe ori, oamenii pe care îi vizitez spun: „Mulțumesc, frate Augustin”. Dar eu le zic: „Când un poștaș îți aduce o scrisoare, nu-l iei în brațe și-l pupi, ci îi mulțumești pentru scrisoare și te duci în casă. Eu sunt un simplu poștaș din partea lui Dumnezeu, iau un lucru, ți-l aduc și mă duc să-mi fac treaba mai departe”. Nu mi se cuvine niciun fel de laudă, ci Dumnezeu, în vremea aceasta, mă folosește ca să-i ajut pe oamenii în nevoie.
Ca în pilda samariteanului milostiv, dacă Dumnezeu îți scoate în drum un om în nevoie, ți-l scoate cu un scop. Trebuie să împlinești nevoia omului din fața ta. De multe ori ne gândim: „Ajut un om sărac, dar trebuie să fie curat, să-și dea copiii la școală, să facă anumite lucruri”. De fapt, tocmai lipsa de înțelepciune îi duce pe oameni în situația aceea. Dacă un cap de familie e bețiv și are 10 copii, noi trebuie să vedem nevoia, nu să spunem: „El nu merită, toți banii îi dă pe băutură”. Tocmai de aceea trebuie să-i ajutăm pe copii cu alimente și să ne implicăm.
E ușor să arunci 100 de lei și să zici: „Uite 100 de lei în Numele Domnului, Domnul să vă dea înțelepciune să îi folosiți”. Nu o să aibă înțelepciune. Poți să mergi să susții, să cumperi alimente și să te implici personal, să vezi exact unde se duc banii tăi. E ușor să stai cu portofelul plin și să spui: „Ok, îți dau 100 de lei, du-te tu și cumpără, du-te tu și fă!” Nu! Fiecare ar trebui să ia o plasă, să o umple cu alimente și să meargă la o familie să o binecuvânteze. Fii darnic și dezvoltă în mintea și în buzunarul tău o cultură care să dăruiească fără prea multă gândire. Vezi nevoia? Implinește-o! Și Dumnezeu te va binecuvânta. Pentru că Dumnezeu spune clar că întotdeauna vor fi săraci în țară. Trebuie doar să ai ochi să-i vezi.
Ca „politică” a bisericii, nu dăm bani, preferăm să ducem bunuri și alimente. Susținem 15 familii care au o anchetă socială, provin din biserici, au mulți copii. Avem un sponsor în biserică care aduce 15 găleți, le pune în spate și oamenii din biserică aduc 1 litru de ulei, zahăr, făină, o ciocolată, o conservă. Și umplem gălețile acestea. La sfârșitul săptămânii, luăm gălețile cu echipa, completăm cu ce mai trebuie, apoi le ducem la familii. Îi învățăm pe oameni că trebuie să dăruiască.
Trebuie să ne împrietenim cu oamenii, să fim accesibili: „Uite, eu provin dintr-o familie cu 10 copii și am avut și noi lipsuri și alți oameni ne-au ajutat, iar asta a crescut în noi o dragoste pentru lucrarea de ajutorare în Numele Domnului. Noi vă ajutăm pe voi azi, iar voi și copiii voștri puteți peste ani, la rândul vostru, să dezvoltați lucrarea de a ajuta săracii”.
Îmi place să mă duc cu familia mea. Ar fi mai ușor să mă duc singur, dar vreau să crească în copii lucrul acesta. Când vezi un om sărac, vei vedea diferit lucrurile. Când în casa ta e căldură și ai mâncare, te simți binecuvântat. Și lucrul acesta vreau să îl pun ca sămânță în copiii mei.
Etichete: crestinul si societatea, ajutorare, schimbare, dimensiunea sociala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu