Este cel mai mare ou din lume. Desigur, provine de la cea mai mare pasăre din lume. Găoacea este atât de rezistentă, încât poate rezista sub greutatea unui om. Dacă aţi vrea să îl mâncaţi la micul dejun, ar trebui să–l fierbeţi două ore. Pasărea care face aceste ouă deosebite, trăieşte în câmpiile însorite ale Africii. Poate să reziste 40 de zile fără mâncare şi fără apă. Faceţi cunoştinţă cu incredibilul struţ.
Struţul este cea mai mare pasăre din lume, despre care s–a crezut că a evoluat dintr–o pasăre uriaşă care obişnuia să zboare. Este mult mai mare dacă–l comparăm cu pasărea colibri. De fapt, ochiul struţului este cel mai mare ochi. S–ar putea să fie cel mai mare ochi dintre toate animalele de uscat. Dar sunt unele păsări mici, cum ar fi pasărea colibri, care nu sunt nici măcar de mărimea ochiului de struţ. Deci, există păsări care au mărimi şi abilităţi diferite.
O pasăre care nu zboară, asemenea struţului, de ce mai are aripi? Pentru că foloseşte aripile. Nu sunt organe vestigiale rămase de la vreo pasăre care zbura. Aripile acelea au şi ele anumite roluri. Le foloseşte pentru a–şi speria duşmanii. Fluturându–şi aripile, îşi sperie duşmanii. Când fuge repede, şi poate fugi cu o viteză de peste 50 km pe oră, îşi foloseşte aripile pe post de frâne. Îşi întinde aripile pentru a se putea opri. Le foloseşte pentru a se răcori. Le ridică în sus şi le flutură şi, astfel, îşi va răcori sângele care circulă prin vasele de sânge din aripi. Deci, aripile nu sunt deloc nefolositoare.
Penele nu conţin ulei. Majoritatea păsărilor au mult ulei în pene. Totuşi, struţul nu are. Acest lucru este deosebit de folositor în condiţiile de deşert. Este chiar creat pentru condiţii dure. În timpul zilei, când căldura este foarte mare, penele lor permit circulaţia aerului prin ele, pentru că nu conţin ulei care să le ţină împreună. În timpul nopţii, se poate răci foarte tare. Au muşchi care controlează toate penele, aşa cum au toate păsările, şi îşi vor strânge penele sau le vor umfla, fiind astfel un bun izolant în timpul frigului din deşert.
Un alt lucru remarcabil care s–a descoperit la struţ este că are cel mai puternic sistem imunitar dintre toate animalele. Acesta necesită un studiu mult mai detaliat. De ce are un sistem imunitar atât de puternic? Ce anume îi conferă struţului acest sistem imunitar puternic?
Struţii nu se îmbolnăvesc. Sunt sănătoşi tun. Pot fi expuşi la diferite lucruri, care pe alte păsări le–ar doborî imediat. Se pare că pe struţ nu îl afectează. Cred că Dumnezeu a creat ceva în struţ, ceva ce poate tinerii vor descoperi, care va fi de folos şi omenirii pentru a avea un sistem imunitar mai bun. Ce anume face ca un sistem imunitar să fie puternic? Struţul are un astfel de sistem imunitar!
Struţul mai are şi lovituri puternice. Literatura de specialitate spune că struţul ar putea omorî un leu dintr–o lovitură. Şi desigur, ştie cum să lovească un leu astfel încât să–l omoare. De unde a obţinut el această informaţie? Nu are cum să fie o informaţie dobândită prin învăţare!
Dacă leul mănâncă struţul, nu are cum să mai înveţe cum să–l lovească. Aşa că trebuie să aibă deja informaţia aceasta stocată în el, pentru a şti ce trebuie să facă dacă un leu sau o panteră încearcă să–l prindă ca să–l mănânce.
Are un gât lung, frumos, ca să poată să–şi facă cuibul jos, în iarbă, şi să poată să–şi ridice capul, să privească. Dar nu îşi îngroapă capul în nisip. Vedem mai tot timpul acest lucru. Au un comportament de genul acesta, când, pentru un moment, îşi pun capul pe pământ. Au un comportament de acest gen. Dar nu îşi îngroapă capul în nisip când sunt în pericol.
Struţul are doar două degete la picioare. Majoritatea păsărilor au trei sau chiar patru degete la picioare. De unde rezultă aceasta? Unul dintre degete are un cârlig mare sau o gheară, pe care ei o folosesc. Aceasta este arma lor de apărare. Ştiu cum să lovească şi să facă pagube cu acea gheară. Şi totuşi, aceste degete pot menţine echilibrul unei păsări atât de mari. De fapt, oamenii călăresc struţii, iar în Africa sub–sahariană se organizează concursuri de struţi. Mi se pare amuzant să faci aşa ceva.
Unii struţi au fost folosiţi chiar şi la tracţiune. Au putut fi dresaţi. Se pare că sunt destul de inteligenţi dacă unii au reuşit să–i dreseze să facă anumite lucruri. Îi dirijează, împingându–i de gât şi sunt mai multe moduri în care fac acest lucru.
Este o pasăre incredibilă! Struţul este o creatură unică! Am spus cumva că struţul poate omorî un leu dintr–o singură lovitură? Ce pasăre puternică!
V–aţi gândit vreodată ce s–ar fi întâmplat dacă această pasăre ar fi trebuit să–şi dezvolte mecanismul de apărare pe parcursul a sute de ani, aşa cum ne învaţă evoluţia? Reţineţi ce tocmai am văzut: struţul este o pasăre terestră. Nu poate zbura. Trăieşte în câmpiile din Africa, pline de animale de pradă: lei, hiene, şacali. Dacă struţul nu ar fi putut să se apere, ce s–ar fi întâmplat? Nu ar fi trăit nici măcar cinci minute. Ar fi fost micul dejun al vreunei fiare flămânde şi acesta ar fi fost sfârşitul struţului. Săracul struţ nici măcar nu ar fi avut şansa să evolueze.
Dacă vă uitaţi la animale, vă daţi seama că nu se poate să existe un ficat, un pancreas sau un plămân care să funcţioneze parţial. Ori funcţionează, ori nu. Am fost învăţat în evoluţionism că, dacă nu foloseşti un organ, îl pierzi. Dar cum poţi folosi un pancreas parţial evoluat? Fie totul este acolo ca să funcţioneze, fie nu funcţionează deloc.
Unii oameni aduc apendicele în discuţie. Nu avem nevoie de apendice, în mod absolut necesar. Ba da, avem nevoie de el. Aceste organe se numesc organe vestigiale, despre care se presupune că sunt moştenite de la strămoşii noştri. Există cam 180 de organe vestigiale, dar se spune despre ele că nu au absolut nici o funcţie.
În prezent, s–au descoperit funcţiile fiecăruia. Vi se scoate apendicele dacă nu aveţi nevoie de el. „Dumnezeu a făcut o greşeală. Nu am nevoie de acest apendice!” Poate nu ai atâta nevoie de el ca adult, dar un bebeluş are nevoie de apendice, ca parte a sistemului său imunitar. Avem nevoie de toate organele. Dumnezeu le–a creat pe toate. Toate trebuie să lucreze în armonie unele cu celelalte.
Cum poţi obţine toate acestea la voia întâmplării, printr–un proces al hazardului? De câte miliarde de ani ar fi nevoie? E imposibil! Nu ar fi timp suficient, lăsând deoparte informaţia necesară, ca aceste organe să funcţioneze aşa cum funcţionează acum.
Extras din Documentarul Creaturi extraordinare care sfidează evoluţia III – produs de Exploration Films și difuzat de Alfa Omega TV în cadrul Lunii Creaționiste – află mai multe: http://alfaomega.tv/creationism
https://alfaomega.tv/creationism/articole/6560-strutul-creaturi-extraordinare-care-sfideaza-evolutia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu