La înmormântarea unui înalt demnitar al Bisericii Anglicane, un prieten al decedatului, el însuși om însemnat în ierarhia eclesiastică, a rostit câteva fraze rămase în istorie:
“Slujirea în biserică cunoaște trei feluri de oameni: oameni ai uniformei, oameni ai sistemului și oameni ai lui Dumnezeu.
OAMENI AI UNIFORMEI
Oamenii uniformei sunt cei pe care-i face sfinți numai purtarea unei uniforme clericale. Când n-o poartă, ei devin oameni la fel ca toți oamenii, păcătuind în rând cu păcătoșii, trăind mult sub demnitatea chemării care le-a fost făcută.
OAMENI AI SISTEMULUI
Oamenii sistemului sunt oameni strict necesari Bisericii ca organizație umană, nu ca organism spiritual. Ei sunt „funcționarii“ muncii din birouri, persoanele „unse cu toate alifiile“, care știu să ungă roțile sistemului și să-l facă să funcționeze foarte eficient. Sistemul este la început necesar, dar poate deveni o pacoste, născând funcționari superdotați, dar lipsiți de orice urmă de spiritualitate. Oamenii sistemului sunt oameni „de specialitate“, nu neapărat de spiritualitate.
OAMENI AI LUI DUMNEZEU
Cea de a treia categorie de slujitori ai Bisericii sunt oamenii lui Dumnezeu.
Un om al lui Dumnezeu funcționează înăuntrul sistemului atâta vreme cât sistemul funcționează pentru cele două scopuri pentru care există: spre slava lui Dumnezeu și în folosul oamenilor. Când sistemul funcționează de dragul lui însuși și pentru slava omenească, un om al lui Dumnezeu își ridică glasul și corectează sistemul. Când nu este ascultat, omul lui Dumnezeu iese în afara sistemului, devenind un contestatar, un dezident, un profet. El este îmbrăcat cu Christos și poartă hainele smereniei autentice.
În această zi solemnă, despre prietenul meu plecat de curând să stea în fața Stăpânului său pot spune cu siguranță că, deși a purtat uniforma eclesiastică și a lucrat în sistemul Bisericii, a fost cu mult mai mult decât acestea, a fost cu adevărat un om al lui Dumnezeu.”
(Din arhiva lui Daniel Branzai)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu