Consiliere cu adresă, pentru cei aflați în depresie sau neiertare
Apostolul Pavel scrie clar că “noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:12), deci nu avem de luptat om contra om, ci e o luptă duhovnicească în locurile cerești, între noi și puterile duhurilor răutății ale Diavolului.
El, Satan, “Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)
Noi păcătuim – orice om, deci și acela care a greșit grozav pentru tine – din cauza naturii lui păcătoase cu care ne-a copleșit Satan încă din grădina Eden, pe cale de consecință prin Adam și Eva.
Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. (1 Ioan 3:8).
Situația generală de ansamblu este asta. Dumnezeu a creat totul, cum știm din Biblie, inclusiv îngerii și pe căpetenia cu închinarea din Cer, pe Lucifer, care după un timp a dorit ca și el să primească închinarea îngerilor, să fie ca Dumnezeu. Atunci, Dumnezeu l-a izgonit din prejma Lui, din al treilea cer mai jos, moment în care Satan și-a atras de partea sa o treime din îngeri. Satan a venit să-i înșele pe Adam și pe Eva. Ei veau întreaga stăpânire peste întregul Pământ, peste animale, plante… peste tot. Satan avea putere, dar n-avea autoritate peste om și Pământ, dar înșelând omul i-a luat autoritatea de la om și a devenit prin uzurpare stăpân peste om și Pământ.
Dar Dumnezeu avea un plan al Său în fața uneltirilor Diavolului: L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos să ne răscumpere de sub domnia păcatului și a lui Satan, prin sângele Său nevinovat. Cei răscumpărați prin har și credință (Efeseni 2:8-9), primesc o renaștere în duh (omul e duh, suflet, trup – 1 Tesaloniceni 5:23), și primesc prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin ascultare, o viață nouă duhovnicească, dar și autoritate și putere peste toată puterea Vrăjmașului-diavolul și îngerii lui.
Domnul Isus, ucenicilor Săi “le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.” (Matei 10:10)
Dar, chiar și pentru un creștin autentic, lupta spirituală e una adevărata și trebuie dusă cu armele spirituale puse la dispoziție de Dumnezeu prin harul Său, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Isus – când a fost ispitit de Satan, vezi Matei 4:1-11, El a răspuns de fiecare dată biblic: Este scris…: un răspuns adecvat regăsit în Sfânta Scriptură, fără să fim bine edificați nu putem face nici noi față, nu merge a improviza.
Știm foarte bine expresia clasică a rugăciunii „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6:12); indiferent cât de mult și cât de greu ne-a greșit cineva (oricine, oricât, oricând), pt a fi iertați de Dumnezeu, trebuie ca mai întâi noi să-i iertăm pe toți cei care apreciem că ne-au greșit (jignit, ofensat, păgubit). E și pilda datornicului (vezi întregul text Matei 18-35), unde Domnul Isus arată că Stăpânul l-a iertat pe datornic de o datorie foarte mare, echivalentul a cca câteva zeci de milioane de $ în banii de acum (dolari), dar acel om iertat nu l-a iertat pe datornicul pe care-l avea la rândul lui de o mică datorie pe care acela n-o putea plăti… ! Atunci acel Stăpân (Domnul) s-a mâniat și l-a aruncat în iad.
Deci trebuie să iertăm complet. Știu că nu e ușor, uneori, pare imposibil, alteori…. dar trebuie, pentru binele nostru, persoana în cauză nici nu mai suferă de neiertarea noastră, cum e cazul la tine.
Iertarea, n-ai de unde să știi, trebuie s-o aplici în 4 direcții. E mai întâi de toate o decizie, că așa e bine, o hotărâre pe care o vei lua în timp pentru binele tău. Iar iertarea propriu-zisă va prinde viață treptat (harul lui Dumnezeu va face ce nu poți tu). Ordinea e mai ok asta:
1) Ceri iertare lui Dumnezeu, zici „în Numele lui Isus” (pt că El Și-a dat viața pt ca noi să putem primi iertarea, El s-a făcut blestem, pt ca noi să putem primi binecuvintarea) pt că nu ai reușit să înțelegi că trebuie să ierți, pt că n-ai reușit să-ți ierți tatăl etc;
2) Doamne Tată, în Numele Lui Isus, vin înaintea Ta și mărturisesc că acum aleg să-mi iert tatăl pt ceea ce mi-a cauzat atunci, fizic, psihic, etc, iar acum iau această decizie să-l iert prin harul Tău plin de putere și de iubire;
3) Te ierți pe tine pt că s-a întâmplat cum s-a întâmplat și ai fost în locul nepotrivit, la timpul nepotrivit – asta-i spui lui Dumnezeu: “Tată, mă iert pe mine…“;
4) Doamne Tată, în Numele Lui Isus, vin și mărturisesc că e posibil să Te fi acuzat pe undeva și pe Tine de acel mare incident al suferinței mele că n-am fost menajată cumva de Tine, și-Ți cer să mă ierți și de acest păcat.
Acest proces, dacă ți-l însușești, în timp, va da rezultate neașteptate. Dumnezeu e dragoste, El își face partea Sa, restul depinde de noi.
”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9)
Numai tu poți rezolva cum am scris mai sus, iar Domnul Isus e Mijlocitorul (1 Timotei 2:5) și vei vedea schimbarea, între tine și Dumnezeu nu există alt Mijlocitor, de aceea trebuie a spune în Numele lui Isus – căci El a plătit cu sângele Său pt păcatele oricărui om.
Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine insusi ca pret de rascumparare pentru toti; (1 Timotei 2:5-6)
Numai în Vechiul Testament erau preoți care mijloceau între om și Dumnezeu prin jertfele de animale, apoi și Mare Preot, odată pe an și el, pentru el însuși și pentru popor. Acum, în era Noului Testament, toți suntem (bărbați și femei, cf. 1 Petru 2:9, o „preoțime împărătească”, iar Marele Preot e Însuși Isus, Regele nostru (vidi Evrei cap. 8, 9, 10).
Acum, în epoca Noului Testament nu mai stă în picioare vechiul așezământ:
Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. (Evrei 8:4)
Legea a fost împlinită de Isus Hristos și acel ritual în care preotul juca un rol principal pentru popor s-a sfârșit, intrând în vigoare legea Duhului de viață în Hristos Isus:
Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. (Romani 8:1-2)
Revin la Matei 18:
- Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
- Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
- Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:18-20)
Pe scurt, supărări pot apărea oricând între doi oameni, dar trebuie să iertăm de fiecare data, ca un exercițiu normal de a se da bună ziua între oameni. Chiar dacă omul nu știe, dpdv spiritual el nu are decât unul dintre cei doi stăpâni: Dumnezeu sau Diavolul. În timp de Dumnezeu îl inspiră plenar numai pe credicnciosul creștin autentic (în bine), diavolul inspiră oameni (în rău) indiferent de religie sau filozofie de viață (ateu, confuciuonist, communist, islamist, budist, yoghist, hindusist, mormonist, iehovist new age-ist etc).
Deci, dpdv uman, cel care ți-a greșit, de multe ori nu avea cum să evite, pentru că starea de păcat (de rău) e sădită în el de la Adam încoace, prin natura lui umană, plus că diavolul prin duhurile sale îl îndeamnă permanent spre rău.
Concret Aila, cine crezi că tocmai atunci te-a trezit să mergi la baie? Cee ace nu făceai probabil de obicei, mai ales la acea oră din noapte, ca mai apoi să rămâi pe loc ca paralizată, iar acea izbucnire diavolească cine a declanșat-o?
Dumnezeu ne inspiră prin Duhul Sfânt și Cuvântul lui Dumnezeu; în timp ce diavolul inspiră oamenii prin duhul lui și orice scrieri și învățături neconforme cu canonul biblic.
v.18 Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
Dacă rămân legat cu o ceartă, o supărare cu cineva, pe pământ, ea va fi legată și în cer; însă dacă eu aici o dezleg, prin procedura iertării-împăcării, această legătură este dezlegată în cer. Legăturile se dezleagă, chiar dacă partea cealaltă nu vrea sau e plecat în veșnicie, se face de tine și de Dumnezeu, prin Isus Hristos, Mijlocitorul.
Probabil voi mai corecta și adăuga alte informații necesare.
https://armoniamagazineusa.com/2019/11/16/despre-biruinta-in-lupta-spirituala/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu