It is impossible that no offenses should come. (Luke, 17:1)
Supărarea, momeala diavolului!
Diavolul are o momeală prin care încearcă să ne atragă de partea lui și această momeală este o problemă foarte serioasă, nu e ceva ce poate fi luat cu ușurință. Lucrul îngrijorător, însă, e că puteți fi slujitori ai Evangheliei sau poate slujiți într-o echipă de slujire, poate participați la grupele de casă în fiecare săptămână, poate mergeți la biserică de fiecare dată când aceasta e deschisă, sau poate chiar evanghelizați, dar sunteți prinși în capcană, sunteți prinși de Satana. Poate credeți că oferiți apă vie când de fapt, oferiți apă amestecată cu amărăciune.
Seminarul MOMEALA LUI SATAN, este un seminar de 6 sesiuni susținut
de John Bevere, despre cum să nu îl lăsăm pe Satan să aibă câștig de la noi. Momeala Satanei da in vileag una dintre cele mai inselatoare curse pe care le foloseste Diavolul pentru a-i indeparta pe credinciosi de voia lui Dumnezeu: ofensa (supărarea). Cei mai multi oameni care-i cad in plasa nici macar nu-si dau seama de starea lor. Nu te lasa pacalit! Te vei infrunta cu diferite ofense si depinde de tine modul in care acestea iti vor afecta relatia cu Dumnezeu. Raspunsul tău îți va determina viitorul. Daca actionezi corect in fața jignirii, vei deveni o persoana mai puternica, nu una plina de amaraciune.
Supărarea, momeala Diavolului, e probabil una dintre cele mai dificile obstacole de învins, dar poate fi învinsă prin harul și dragostea lui Dumnezeu. Deci despre asta vom vorbi în 6 sesiuni, iar viața voastră poate fi transformată.
“Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! Şi, chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: “Îmi pare rău!”, să-l ierţi.” (Luca, 17:3-4)
Iar ucenicii când au auzit ce le spune Domnul, de câte ori pe zi trebuie să-l ierte pe fratele său, dacă el vine și zice “Îmi pare rău!”, să-l ierţi.“.
Atunci ei “au zis Domnului: “Măreşte-ne credinţa!” (Luca, 17:5)
Mă uimește faptul că nu minunile învierii oamenilor din morți, i-a mișcat mai mult pe ucenici, ci faptul că le-a zis:
Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta de mai multe ori pe zi, și zice “Îmi pare rău!”, să-l ierţi.”! Și, ca urmare, i-a făcut să zică: “Doamne, măreşte-ne credinţa!”
Să vorbim despre vremurile noastre. E posibil ca aceste cuvinte ale lui Isus să fie mai importante pentru noi azi, decât pentru cei din vremurile ucenicilor?
Vă spun, chiar acum, că ele sunt mult mai aplicabile pentru noi azi, decât pentru cei de pe timpul ucenicilor. Zilele noastre se aseamănă cu zilele despre care Isus a zis că așa va fi înainte de revenirea Lui. Credeți că trăim acele vremuri, înainte de cea de-a doua venire a lui Hristos? Isus a zis că vom recunoaște vremea, dar nu vom ști ziua și ora în care va veni. Așa-i? Isus le-a zis ucenicilor Săi de multe ori ce se va întâmpla înainte de revenirea Sa.
Vreau să ne concentrăm asupra versetului Matei 24:10- Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.
Cuvântul mulți e “polis” și înseamnă “mulți”, mult la număr, cantitate sau doză. Mulți sau majoritatea, cf. dicționarelor. Deci Isus se referă la 51% dintre oameni. Am predicat mai în toată lumea în 20 de ani, acest mesaj, și n-am văzut la vreo conferință sau biserică mai puțin de 50% din public să fie ofensat la sfârșitul unui astfel de mesaj. Mulți dintre ei nu au realizat că s-au simțit ofensați, decât după ce Cuvântul lui Dumnezeu le-a descoperit asta.
Atunci mulți se vor simți ofensați, se vor trăda unul pe altul și se vor urî unii pe alții. (Matei, 24:10)
Aici e o progresie, omul ofensat (insultat, jignit, supărat), în cele din urmă va trăda. Dacă nu se rezolvă problema trădării, asta va duce la ură. Poate vă întrebați de unde știu:
“Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită, (şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti.)”– Proverbe 18:19.
Pe vremea lui Solomon, cu ce erau împrejmuite cetîțile întărite? Cu ziduri. De ce se construiau ziduri? Pentru protecție. În felul acesta țineau la distanță pe cei care erau împotriva lor, și le permiteau intrarea doar celor care erau de partea lor. Asta fac oamenii ofensați. Își construiesc ziduri. Noul Testament nu le numește ziduri, ci întărituri.
Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni, 10:3-5)
Căci armele războiului nostru nu sunt carnale, dar puternice în Dumnezeu pentru a trage în jos fortărețe, să pună jos argumentele (cearta) (imaginații sau raționamente).
Nu suntem la joacă, ci pe un câmp de luptă. Ce sunt aceste întărituri? Mai departe zice: Noi răsturnăm izvodirile minții...., sau, o versiune mai bună, ar fi: imaginații sau raționamente … și şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
Ce sunt aceste întărituri? Tipare de gândire prin care noi procesăm informația. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune să ne iubim unii pe alții. Dragostea lui Dumnezeu întotdeauna se axează pe dăruire, a da, a da, a da.
Cel ofensat își fixează argumentele în adâncul sufletului și astfel procesează toată informația pe care o primește. Își formează procese de argumentație pentru a se proteja, proteja, proteja. Așadar, nu se mai concentrează pe a dărui, ci pe: “Trebuie să mă protejez”. Acest proces are loc în adâncul sufletului. Asta ne face candidatul perfect pentru trădare.
Mulți creștini nu înțeleg trădarea. Ar trebui să spun mulți oameni fiindcă au în gând cazuri extreme, precum Benedict Arnold sau Iuda Iscarioteanul.
Iată ce este trădarea: Când încerc să îmi fac mie bine sau să mă protejez pe seama celui cu care am o relație. Dacă vă gândiți doar la protecția voastră, deveniți un candidat pentru trădare. “Mă voi proteja de cel (cea) cu care sunt în legământ.”
Trădare înseamnă abandonarea supremă a relației.
Să vă explic. Când trădăm, dragostea noastră pentru Dumnezeu se răcește. De ce? Pentru că nu dăruim. În Israel există două mări importante: Marea Galileii și Marea Moartă. Marea Galileii primește apă din partea de nord a țării, din munții din apropierea Cezareii lui Filip și își revarsă apa prin râul Iordan, în Marea Moartă. Marea Galileii, primește și dă apă, este plină de viață. Dar Marea Moartă, primește aceeași apă plină de viață a Iordanului. Dar Marea Moartă, primește apă, dar nu și oferă mai departe. Nimic nu trăiește în Marea Moartă, absolut nimic!
Cum e un creștin ofensat…Dragostea lui Dumnezeu se revarsă în el, dar creștinul și-a construit ziduri. “Mă protejez.” Dragostea se răcește. Își îndreaptă atenția doar asupra lui însuși, devenind astfel, candidatul perfect pentru trădare. Trădare înseamnă abandonul total al relației. Dacă nu se rezolvă problema trădării, trădarea poate duce la ură. Mulți creștini nu înțeleg ura. Ei leagă de ură, mania emoțională extremă și furia. E posibil să urâți și să nu simțiți absolut nimic.
Absalom l-a urât pe fratele său Amnon. Bbilia zice că Absalom nu i-a vorbit nici bine, nici rău. Dar iată ce zice apostolul Ioan:
Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el. (1 Ioan, 3:15)
Cuvântul urăște vine de la grecescul “miseo”, care are definiția literală “a iubi mai puțin”. Adică, în asemenea situații, înseamnă un vid, o lipsă de iubire. Altfel spus, când cineva urăște, nu înseamnă că e foarte mânios. Că există oameni care pot fi mânioși, dar cărora încă le pasă de cineva. Când cineva urăște înseamnă că în inima lui nu mai există dragoste pentru acea persoană. Trădarea poate duce la ură. Și, așa cum zice Ioan: “Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş. Nici să nu te gândești că ai viața veșnică în tine.”
“Atunci se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi.” (Matei, 24:11)
Atunci, după ofensa mulțimii, trădarea din cauza ofensei, și chiar ura care e rezultatul trădării … atunci “se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.”
Cine sunt acei mulți pe care îi vor înșela? Cei mulți care sunt ofensați. Aceasta îmi spune că o inimă ofensată e locul în care se zămislește înșelăciunea.
Cum îi numește Isus pe proorocii falși în Matei 7:15? Lupi, în haine de oi. Nu le zice lupi în haine de păstori; toți caută proorocul mincinos în spatele amvonului. Și, în cei 31 de ani de păstorire în lumea întreagă, am descoperit că există mai mulți proroci falși – lupi – în băncile bisericii, decât la amvoane.
Am descoperit ceva despre animalele de pradă, precum lupii și hienele. Acestea călătoresc în haite. Știți care e scopul haitei? Să izoleze oile de turmă. Iar oile izolate sunt oile rănite, oile ofensate. Dacă reușesc să izoleze oaia de turmă, oaia devine hrana de pe masa lor.
Cel ursuz caută ce-i place lui, se supără de orice lucru bun. (Proverbe, 18:1)
“Cel ce se izolează își caută dorința proprie și se înfurie împotriva înțelepciunii.” (Proverbe, 18:1)
Lucru îngrijorător este că puteți face parte dintr-o biserică sau familie mare, dar izolarea are loc în suflet, în gânduri, în argumente, în tiparele de gândire. Aici, acolo începe izolarea. Când se întâmplă asta, chiar dacă faceți parte dintr-o biserică sau o familie mare, acum sunteți țintă pentru lupi. Înțelegeți?
“Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” (Matei, 24:12)
Ce este fărădelegea? E grecescul “anomia” care înseamnă „a nu fi supus autorității lui Dumnezeu”. Simplu spus, nesupus Cuvântului Său.
Ce vrea să spună cu: fărădelegea se va înmulții? Gândirea nelegiuită, gândurile care sunt împotriva cunoștinței lui Dumnezeu. Când suntem răniți, ridicăm ziduri și întărituri crezând că ele ne vor proteja, dar ele ne torturează. De ce? Pentru că ele sunt împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, cum spune Pavel în 2 Corinteni 10.
Pentru că fărădelegea se va înmulți: Gândirea și faptele nelegiuite care sunt rezultatul ofensei-supărării-jignirii “… dragostea celor mai mulți se va răci”.
Cred că suntem de acord că există fărădelege din belșug, în societatea noastră și tensiuni. Dar Isus nu vorbește de societate, ci aici vorbește despre zilele dinaintea întoarcerii Lui. El se referă la biserică; căci aici cuvântul dragoste este grecescul agape, iubirea care se jertfește, care își dă viața pentru aproapele său. Iar fileo, celălalt cuvânt pentru iubire, e dragostea afectivă, lumea are această dragoste.
Agape e deci acea iubire care își dă viața pentru aproapele său; e dragostea care iubește chiar dacă iubirea nu este reciprocă. Isus a zis că lumea nu poate primi această dragoste. Însă, în inimile noastre, această dragoste, “dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt”.
Al doilea motiv pentru care știu că Domnul nu vorbește aici despre lume, privim la versetul următor:
Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. (Matei, 24:13)
Credincioșilor nu le zicem: Dacă rabzi, vei fi mântuit, ci doar celor care deja și-au început alergarea, le spunem astfel. “Dacă rabzi, vei fi mântuit”.
Isus spune că în vremea din urmă, va exista multă ofensă. Această ofensă va duce la trădări. Cele mai sângeroase războaie din istorie au izbucnit între cei apropiați.
Ofensa în masă se va întâmpla. Aceasta va duce la trădări, care va duce la ură. Rezultatul va fi înșelăciunea. Din cauza gândirii nelegiuite, a gândurilor care se împotrivesc cunoștinței lui Dumnezeu, dragostea multora, polis, se va răci. Răceala despre care vorbește aici e ca broasca din ceainic. Dacă încălzești ceainicul, broasca nu va sări afară, doar dacă o puneți direct în apa fierbinte va sări afară, dacă poate. La noi e invers cu broasca în ceainic-se răcește.
Mi s-a întâmplat asta, dragostea lui Dumnezeu în inima mea s-a răcit. Am văzut efectele ei. Dumnezeu a avut milă de mine și mi-a deschis ochii. De-asta sunt atât de pasionat de acest mesaj. Cel care te poate răni cel mai adânc, cum am zis, e persoana de care ești cel mai apropiat. David a zis așa:
“Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde dinaintea lui. Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine! Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!” (Psalm, 55:12-14)
Cu cât e mai strânsă relația, cu atât e mai mare ofensa. De ce e așa? Pentru că așteptările noastre sunt mai mari. Creștinul se așteaptă ca lumea să se poarte rău cu el, pentru că lumea nu are dragostea lui Dumnezeu. Să zicem că așteptările noastre față de lume sunt pe undeva aproape nule, zero. Dar așteptările noastre față de frații și de surorile noastre creștine, cresc, să zicem 1 m; așteptările noastre de la pastorii noștri cresc, sunt cam la 1,5 m; iar așteptările noastre față de soția sau soțul nostru cresc și mai mult, la 5m!
Dacă așteptările de la lume, în mod practic acum, ele cresc câțiva centimetri, asta înseamnă că atât am fost binecuvântați pentru că n-am avut așteptări de la lume. Dar dacă creștinul, fratele nostru face doar atât, el ne-a ofensat mult! La fel, când pastorul nostru face doar 50 de cm, atunci el ne-a ofensat mult, potențialul ofensei crește. Iar când soțul sau soția răspund la așteptări, pe scară, doar 1m … 1,5 m, atunci ei ne-au supărat rău de tot.
De ce 50% din căsnicii ajung la tribunal? Din cauza așteptărilor, neîmplinite. Când ne-am căsătorit, nu ne-am înscris ca să alujim, ci ca să fim slujiți. Dar Isus a zis: Dacă vreți să fiți lideri ca Mine, trebuie să slujiți, să iubiți nevestele cum își iubește Isus Hristos biserica. Isus S-a aplecat devenind cel mai de jos alujitor, a spălat picioarele ucenicilor Săi. “V-am dat un exemplu. Mă numiți Domn și Rege, sunt liderul vostru, dar între voi sunt ca unul care slujește.”
El a luat locul cel mai de jos al slujitorilor din casă, cel care spală picioarele celor care intrau în casă: Sunt slujitorul slujitorilor!
Când un bărbat se căsătorește, el se înscrie să devină cel mai mare slujitor, pentru că el e capul casei lui. El nu schimbă dinamica autorității sale, ci își schimbă în mod radical felul în care își folosește autoritatea.
Isus a zis ucenicilor Săi: “Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin! (Luca, 17:1)
It is impossible that no offenses should come. Este imposibil ca nici o ofensă (jignire, supărare) să nu vină. Dacă Isus a spus că este cu neputință, credeți cumva că….?
“Este cu neputință să nu vină prilejuri de supărare.” – dacă respirați, veți fi ofensați. Dar, cum reacționați la supărare vă determină viitorul vostru. Veți deveni ori mai puternici, ori plini de amărăciune.
Cuvântul grecesc pentru ofensă, în acest verset, este “skandalon”. Iar acest cuvânt grecesc este folosit pentru a descrie momeala sau Declanșatorul capcanei în care prindeau animale mici sau păsări. Vânătorul punea momeala pe declanșator, pe “skandalon” și când animalul lua momeala (sau călca cu piciorul pe declanșatorul cursei, capcana se închidea brusc, iar animalul era prins sau ucis.
Ofensa, e momeala Diavolului, prin care ne atrage în cursa lui. E greu acest cuvânt – ofensa. Dicționarul CWS, spune așa: “skandalon” denotă o seducție spre un comportament care ar putea distruge persoana în cauză.
Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea. (Evrei, 12:15)
Întinăciunea, înseamnă distrugere; vedeți cât de periculoasă e ofensa? Îngrijorător e faptul că cei mai mulți dintre cei care sunt ofensați, nici nu-și dau seama că sunt ofensați!
Pavel confirmă și în scrisoare sa către Timotei, această capcană:
Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia. (2 Tim., 2:24-26)
-potrivnici – în opoziție;
Lucrul îngrijorător e că puteți fi slujitori ai Evangheliei sau poate slujiți într-o echipă de slujire, în grupuri de casă în fiecare săptămână, poate mergeți la biserică ori de câte ori e deschisă, poate chiar evanghelizați, dar sunteți prinși în capcană, sunteți prinși de Satan.
Poate credeți că oferiți apă vie, când de fapt oferiți apă amestecată cu amărăciune. Cred cu tărie că vrăjmașul va ridica o armată împotriva bisericii în următorii ani, pentru că Dumnezeu va lucre cum nu a mai lucrat mai înainte.
Cred că armata diavolului se va ridica și va fi propulsată nu doar de cei din lume, ci și de creștinii care au fost prinși fără să-și dea seama și care acum oferă amărăciune, în loc să răspândească Evanghelia glorioasă a lui Isus, în unitate, așa cum ar trebui să facă o familie.
Momeala diavolului este o problem foarte serioasă, nu e ceva ce trebuie luat cu ușurință, ar putea să fie cea mai mare confruntare cu adevărul cu care vă veți întâlni ca și creștin, pe lângă mântuire.
Sursa: AlfaomegaTV
https://armoniamagazineusa.com/2019/11/13/momeala-lui-satan-de-john-bevere-mesaj-important/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu