23/11/2019 Meditări
Mă uit în urmă în viață și văd, nu la mare distanță, semne ale imaturității mele și îmi e jenă de ele. Am intrat cu ceva ani în urmă în câteva dezbateri publice neziditoare din motive de opțiuni politice. M-am pocăit la acea vreme și de atunci sunt foarte prudent cu acestea. Mă uit în facebook uneori când intru pentru campaniile la care lucrez și văd o învrăjbire crâncenă, de la ușoare ironii, la sarcasm rece și dur, la ură pe direct. Toate scoase la iveală de opțiunile politice actuale. Văd așa de multă ură, așa de multă vorbărie goală, așa de multă patimă și răutate că mă simt fără speranță.
Când citesc postări ale unor oameni care conduc biserici sau zone, ale unor oameni „cu greutate” în mediul neoprotestant care își permit să verse ură, desconsiderare, vorbe grele, acuzații nefondate, amenințări și altele mă cuprinde o așa de mare părere de rău și un așa intens sentiment de zădărnicie și lipsă de speranță încât sunt tentat ă cred că nu există speranță de însănătoșire.
Încerc să conectez situația actuală cu Scriptura să găsesc un anume aspect, pentru a primi lumină dar nu reușesc să descopăr. E vorba de această dorință a noastră, de fapt nu e dorință că e un drept pe care ni-l însușim problematic cred, dreptul de a decide noi soarta țării și a lumii. Ne dorim să fim noi cei ce decid cine să conducă, cum să o facă și cât să o facă. De undeva, am căpătat iluzia că noi, creștinii, cei prigoniți în toată istoria lor, suntem chemați să decidem noi. Cred că ceva nu e în regulă deloc, nu e „naturală” pentru creștinism această putere politică.
Da, sunt de acord și recomand ca și noi să ne exercităm dreptul la vot. Da, sunt de acord și recomand să votăm cu cine ne luminează Dumnezeu. Dar ce se întâmplă acum e mult mai mult decât asta. E parcă o încrâncenare și o luptă special stârnită ca să iasă zeama răutății afară și să se mai descopere ce e prin inimile credincioșilor. Poate e chiar o tehnică a dușmanului pentru a ne face de râs în fața celor pe care am putea să îi influențăm în bine.
Vrem președinte „creștin” sau care „să țină cu creștinii”. Despre ce vorbim aici? De unde avem fanteziile acestea în mintea noastră când Biblia ne spune clar că lucrurile se vor strica și păcatul va ajunge la culme? De ce avem fantezia că putem noi schimba legi fundamentale când suntem avertizați că vremurile din urmă se vor asemăna cu vremurile Sodomei și Gomorei? De ce ne irosim puținele resurse, puținul respect câștigat de înaintași pentru a ne zdrobi capetele unii altora? De ce am ajuns să ne urăm (deși nu vom recunoaște niciodată) din cauza unor candidați la președinție? Ce e cu noi? Ne-a apucat spiritul acestui veac?
Ooo, dragii mei! Nu la asta suntem chemați! Suntem chemați să fim sare și lumină, să fim acea adiere blândă, proaspătă, curată. Suntem chemați să luminăm blând în nevoile cele mai mari, în bezna cea mai mare. Nu suntem chemați să ne răstim pe facebook, suntem chemați ca prin viața noastră curată să îl influențăm pe vecinul, colegul, prietenul nostru. Suntem chemați să ștergem lacrimi, să legăm răni, să ridicăm pe semeni, să ducem la Medic pe cei răniți nu să spargem capetele celor ce nu gândesc ca noi.
Suntem chemați să unim, nu să îi demonizăm pe cei ce nu gândesc ca noi. Suntem chemați să împăcăm, nu să umilim pe cei ce nu au aceleași preferințe. Suntem chemați să vedem dincolo de ce văd ceilalți oameni. Suntem chemați să ne rugăm pe cei ce sunt înălțați în dregătorii.
Până la urmă nu afirmăm noi că Dumnezeu e în control? Nu predicăm noi că e atotputernic, omniprezent, omniscient și nici un fir de păr nu cade fără știrea Lui. De ce ne oprim doar la teorie? De ce ne agită până la disperare și furie când nu putem controla NOI lucrurile?
Vă îndemn dar fraților să ne purtăm într-un chip vrednic de chemarea pe care am primit-o. Nu vă mai angajați în dispute aiurite pe rețele sociale care nu zidesc nimic ci scot în evidență doar puterea noastră, opinia noastră, sarcasmul nostru etc. Asta nu seamănă cu portretul unui om care se încrede în Domnul, în care a luat chip Hristos. Avem nevoie de acel duh blând și smerit, de bunătate, de răbdare, evlavie, dragoste de frați, dragoste de oameni și alte trăsături sau roade ale omului spiritual, ale omului duhovnicesc. Alegerile vor trece, poporul va avea conducătorul pe care îl merită și acel conducător va fi îngăduit de Dumnezeu să ajungă la putere pentru o vreme dar noi, după această campanie, cum vom discuta cu oameni pe care i-am împroșcat cu sarcasm, cu răutate?
Dumnezeu să ne lumineze și să ne liniștească inimile. Să cerem Lui lumină dar și pace în inimă. Să ne înfrânăm limba, chiar și „pe cea din degete”. Doamne îndură-te!
https://www.filedinjurnal.ro/2019/11/23/politica-si-invrajbirea-fratilor/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu