marți, 9 iunie 2020

Vrem schimbare, schimbarea altuia












O mare parte a vieții mele am fost sub dalta altora. Aproape în permanență a existat cineva care să vrea să mă modeleze după placul său, aproape întotdeauna cineva a știut mai bine decât mine cum trebuie să devin , ce trebuie să fac, ce nu trebuie să fac, la ce trebuie să renunț, ce trebuie să capăt și ce formă trebuie să am. Așa de tare m-a  durut această aflare pe masa altuia de sculptură, încât mi se făcuse la un moment dat lehamite așa că îmi zisesem: eu nu o să încerc dăltuirea altuia.
La un moment dat a venit vremea căsătoriei și în viața mea și acolo am intrat cu acest gând, nu mă căsătoresc ca să o schimb, dacă o iau așa pe Ana, e treaba ei să se schimbe. În linii mari așa am făcut, chiar dacă uneori a apărut și mine dorința de a o schimba. Totuși nu m-am căsătorit cu gândul că o voi schimba.
Realitatea este că ea, Ana, s-a schimbat enorm de mult în acești ani de relație cu mine, dar în nici un caz pe principiul „trebuie să fii așa pentru că așa vreau eu, sau așa cred eu că e mai bine” la o astfel de atitudine ar fi fost cenușă de multă vreme, nu ar fi rezistat și mă bucur că nu am avut această preocupare.
Totuși, soția mea s-a transformat mult și frumos, îmi place ce a devenit și asta s-a realizat doar pentru că a avut libertatea să se dezvolte în relație după cum a avut ea nevoie, nu după regulile mele. A ieșit operă de artă, un înger al lui Dumnezeu, pentru că nu eu am solicitat schimbare ci pentru că ea și Dumnezeu au făcut lucrarea, chiar dacă uneori am fost eu  dalta cu care Dumnezeu a cioplit.
Mă doare însă când văd atâția șoți și atâtea soții care vin în consiliere cu dorința de a îl schimba pe celălalt sau cu frustrarea că celălalt nu se schimbă cum vor ei. Soți și soții care s-au căsătorit cu gândul că îl vor schimba pe celălalt după placul lor și după un timp  realizează că „nu pot face nimic cu ăsta sau asta” sau mai rău, obțin din partenerul de viată o formă hidoasă întrucât preocuparea a fost una egoistă și clar nedocumentată.
Mulți din soții care vor să își schimbe partenerul de viață se aseamănă cu mine într-un punct al vieții când văzusem la cineva în casă o statuetă care m-a cucerit. Era foarte expresivă cu o femeie seminud așa că mi-am zis, „eu sunt tâmplar de meserie, trebuie să pot face asta”. Am stricat mult lemn câteva luni pentru asta și am făcut până la urmă un fel de zombie. Nu a ieșit nici cea mai mică asemănare între „opera mea” și ce făcuse artistul acelei statuete.
Am crezut că pot. Am crezut că știu. Am crezut că e simplu. Am crezut că o fac repede. Am crezut că e clar. Am falimentat cu toate brevetele, adică am eșuat cu succes. Nu știam nimic despre ce material trebuie ca să dăltuiești așa ceva, luasem cel mai ieftin set de dălți (4 la numar), am bătut în toate felurile, am tăiat, am șlefuit dar degeaba.
În postura aceasta ne aflăm de fiecare dată când vrem să schimbăm pe alții. Ei negreșit se schimbă în interacțiune cu noi, mai ales dacă „punem dalta pe ei”, dar frustrarea va fi mare de ambele părți. Soțule, nu e treaba ta să îți schimbi soția. Treaba ta e să te schimbi pe tine. Soție, nu e treaba ta să îți schimbi soțul. Treaba ta e să te schimbi pe tine. Nu te angaja la o muncă aducătoare de tensiune și frustrare.
Îndrăgostiților, nu vă căsătoriți cu gândul că îl veți schimba pe celălalt în forma dorită de voi. Nu vă credeți maeștri ai dăltuirii, nu fiți atât de egoiști încât să vreți un partener al visurilor voastre ideale. Treziți-vă înainte de a produce drame sau monștri. Dacă persoana cu care decizi să te căsătorești îți place așa cum e sau dacă poți „suporta” minusurile sale toată viața, te poți căsători, în caz contrar iubirea ta nu e iubire, e egoism în formă pură.
Dragilor, schimbarea altuia a fost întotdeauna o opțiune dorită de oameni dar întotdeauna a produs drame sau monștri. În același timp, dorința de a ne schimba noi înșine e dovada dezvoltării noastre spirituale si personale, e dovada că suntem vii, e dovada că avem maturitate și e dovada că iubim.
Spor la dăltuit, la dăltuirea voastră. Pot ieși opere de artă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu