„Bob se uita la televizor, așteptând nerăbădător trecerea secundelor până la pauza Supercupei și la momentul în care echipele de fotbal părăseau terenul.
– Este pauză, îi spuse Bob soției sale. Mă duc să dau un telefon scurt pentru serviciu.
Bob se ridică de pe canapea și străbate cu pași mari holul către biroul său cu pereți din lemn de stejar. Deja pierdut în lanțurile dependenței sale, mintea sa era zăpăcită cu închipuiri ale imaginilor pe care urma să le vadă pe ecranul computerului.
Bob era atât de grăbit, încât după ce închise repede ușa după el, uită să o și încuie. Se repezi către biroul său spațios, se așeză confortabil în fotoliul său din piele și deschise monitorul cu diagonala de 30 de inci.
Pe fereastră se putea vedea o priveliște incredibilă a munților, însă Bob nu lua aminte la ea. Ochii săi vedeau doar ecranul computerului, în timp ce degetele sale tastau repede adresa website-ului dorit. Fiindcă mai fusese de atâtea ori acolo, a putut să se logheze fără întârziere și să navigheze la un anumit clip video. În fine, începuse.
Bob […] își începu ritualul său deja foarte familiar de a se masturba în timp ce privea acest fel de imagini și de filme. Văzuse sute dintre ele în decursul anilor. Soția sa îl prinsese asupra faptului în trei rânduri, iar ultima dată îi spusese că dacă se va mai întâmpla chiar și numai o singură dată, aceasta va pune capăt căsniciei. Bob se străduise să se oprească, însă nu reușise. Așa că iată-l din nou, iar în mintea sa nu mai era loc și pentru altceva în afara imaginilor de pe ecran.
Pe monitor se derulează imagini cu o tânără femeie violată de trei bărbați purtând măști. Deși Bob nu a făcut niciodată în viața reală ceva asemănător (și cel mai probabil nici nu ar face așa ceva vreodată), privitul la scene de dominare sexuală este ceea ce îl excită cel mai mult. […] Bob se simțea tot mai excitat. Nici nu mai știa unde se află. Era ca și cum se afla undeva, departe. Așa că nici nu a auzit ușa deschizându-se.
De obicei, Bob verifica de două ori dacă ușa se încuiase bine și, la fel ca majoritatea persoanelor dependente, trăia cu iluzia că nu va fi prins niciodată. Însă de data aceasta era într-o asemenea grabă de a săvârși lucrul de care avea nevoie ca să se poată întoarce la privitul meciului, că rămăsese cu impresia că ușa era încuiată. Însă nu era.
Chiar în timp ce Bob se masturba, fiica sa în vârstă de 10 ani deschise ușa și rămase pe loc, nemișcată, șocată și terifiată să-l vadă pe tatăl său satisfăcându-și viciul în timp ce privea la imaginile oribile de pe ecran. Melania alergă la mama ei, plângând.
Acum, Bob nu mai locuiește în acea casă.
Soția sa îl avertizase că mai avea doar o ultimă șansă, iar avocatul ei nu i-a arătat nicio milă lui Bob – nu după ceea ce văzuse Melania.
Patru ani mai târziu, fiica sa mai urma încă ședințe de terapie. Bob avea acum dreptul doar să o viziteze sub supraveghere. Totdeauna, la aceste vizite trebuia să fie prezent o persoană oficială, cu chipul încruntat, de la Serviciul de Protecție a Copilului. Soția lui Bob era încă atât de supărată pe el, încât nu mai comunica cu el altfel decât prin intermediul avocatului.”[1]
Wendy și Larry Maltz:
„Consumul de pornografie și un partener de viață fericit sunt doi termeni ce se exclud reciproc. Aceasta deoarece o relație cu pornografia subminează valorile fundamentale pe care se întemeiază o relație intimă sănătoasă – valori precum onestitatea, fidelitatea, afecțiunea, intimitatea, respectul, sprijinul, încrederea și dragostea. Femeile se căsătoresc așteptându-se ca aceste valori să fie respectate. O relație cu pornografia îi semnalează unei femei faptul că altceva îi răpește interesul sexual și emoțional al partenerului, în locul ei. Iar minciunile și înșelăciunea pe care se bazează adesea consumatorii de pornografie ca să își ascundă viciul fac imposibile onestitatea, încrederea și respectul.”[2]
Aceiași autori au identificat patru etape prin care trece soția unui consumator de pornografie: 1) a fi în necunoștință, 2) șocul descoperirii, 3) rănile emoționale, 4) încercarea de a face față.
1. A fi în necunoștință
Pentru multe femei aflate în această situație ignoranța nu presupune însă că ar fi fericite. Pe măsura trecerii timpului, în special atunci când problemele soțului cu pornografia se înrăutățesc, femeia simte că ceva nu este în regulă (deși nu știe ce anume) și se simte tot mai confuză și mai tristă.
Să ne imaginăm cum e să te simți bolnav și să nu știi ce boală ai. Sau să îți dorești o promovare la serviciu, dar să nu o obții și nici să nu ți se spună de ce ți-a fost respinsă. Asemănătoare cu acestea sunt și sentimentele unei femei atunci când soțul are probleme cu pornografia, însă ea nu știe de acest lucru.
2. Șocul descoperirii
Femeile care află de implicarea soțului în pornografie au adesea stări de șoc, mânie, se simt trădate sau imperfecte din punct de vedere sexual. Experiența poate fi una copleșitoare. Poate fi asemănătoare celei în care o femeie află că soțul ei a avut o aventură extraconjugală, sau că are o dependență majoră de droguri sau de jocurile de noroc.
Reacții viscerale, precum sentimentul lui Debbie „ca și cum un cuțit cu vârf ascuțit mi s-ar fi împlântat în miezul ființei mele”, nu sunt rare. Unele femei au mărturisit că au simțit un fior de frică și de adrenalină trecând prin ele. Altele spun că nu mai puteau respira și că inima a început să le bată nebunește. Mai multe au simțit un rău de la stomac. Altele au izbucnit în plâns, în timp ce altele au țipat și s-au cutremurat. Simțeau nevoia să fugă, sau să distrugă acele imagini pornografice. Și nu este neobișnuit ca multe soții să fie atât de necăjite încât să le fie greu să mănânce și să doarmă pentru câtăva vreme după aceea. Intensitatea acestei experiențe nu trebuie subestimată.
Descoperirea pornografiei soțului poate crea un montagne russe emoțional care să dureze zile, săptămâni sau luni întregi. Acum fierbe de furie și mânie, iar în clipa următoare are o senzație intensă de disperare. Multe soții se simt neajutorate și nesigure cu privire la ce ar trebui făcut.
Intensitatea reacțiilor unei femei poate varia în funcție de atitudinea sa față de pornografie, de natura și de dimensiunile consumului, precum și de tăria atașării emoționale față de soț. Cu cât relația dintre soți este de mai lungă durată și mai strânsă, cu atât și reacțiile emoționale vor fi mai intense.
Femei căsătorite de mai mulți ani, precum Debbie sau Paula, ale căror vieți și visuri sunt strâns legate de căsnicie, sunt mult mai afectate în comparație cu cele necăsătorite care își dau o întâlnire cu un consumator de pornografie. Având în vedere timpul, energia și investiția emoțională pe care le face o femeie căsătorită, nu este de mirare că descoperirea dependenței de pornografie a soțului constituie o lovitură atât de serioasă. Însă nefericirea nu este produsă numai de faptul că partenerul de viață este implicat în pornografie, ci și de minciunile și secretul ținut asupra acestui consum, care sunt de asemenea devastatoare. Înțelegerea dimensiunilor înșelăciunilor și a nesincerității pot distruge orice încredere pe care o femeie ar fi putut să o simtă față de soțul ei.[3]
3. Rănile emoționale
Sentimentele de trădare, dezamăgire, imperfecțiune din punct de vedere sexual și de respingere pot dura multe luni în șir, ba chiar și ani întregi, la mult timp după ce izbucnirile de furie sau crizele de plâns s-au încheiat. Femeile suferă adesea în lăuntrul lor în moduri pe care consumatorul de pornografie le poate cu greu observa sau înțelege.
Consumatorii de pornografie sunt adesea uimiți de cât de multă suferință continuă să resimtă soțiile lor. Durata în care o femeie simte aceste răni emoționale depinde în mare măsură de cât de bine răspunde soțul ei la aceste sentimente și ce pași concreți urmează pentru a se elibera de dependența de pornografie, care o pot ajuta să își recâștige încrederea și să refacă intimitatea în căsnicie.
4. Încercările de a face față situației
După ce o femeie a trecut prin acel montagne russe emoțional asociat descoperirii adâncimii implicării soțului în pornografie, de obicei se simte datoare să ia anumite măsuri. De cele mai multe ori nu va divorța, cel puțin nu imediat. Mai adesea, este probabil că va încerca să facă ceva pentru a controla sau a rezolva ea însăși problema pornografiei.
O strategie obișnuită pe care o încearcă multe femei în tentativa lor de a controla situația și de a se simți iarăși în siguranță este de a deveni „polițiste anti-pornografie”. Astfel, soția poate să supravegheze activitățile și comportamentele soțului, să-l interogheze fără încetare, sau chiar să dezvolte operațiuni clandestine îndreptate în direcția descoperirii unei activități pornografice ascunse. Celor mai multe femei nu le place să facă aceste lucruri. Le fac însă ca pe o încercare disperată de a reface singure responsabilitatea, onestitatea și încrederea în căsnicie.
În mod evident, faptul că soția sa face pe polițistul îl face pe consumatorul de pornografie nervos și combativ, deoarece îl face să se simtă tratat ca un copil iresponsabil, sau mai rău, ca un criminal și trebuie să se afle mereu în defensivă. Pe de altă parte, și soția poate obosi să fie mereu o polițistă anti-pornografie, fiindcă trebuie să se afle mereu în alertă și la pândă. Astfel, în loc să aducă cu sine un sentiment de securitate, de cele mai multe ori poliția anti-pornografie nu face decât să crească tensiunile și conflictele din căsnicie.
Sursa: Andrei Drăgulinescu, Patimă și eliberare, Editura Oastea Domnului, 2016
[1] George N. Collins, Andrew Adleman, Breaking the Cycle: Free Yourself From Sex Addiction, Porn Obsession, and Shame, New Harbinger Publications, Oakland, California, 2010, pp. 1-2.
[2] Wendy Maltz, Larry Maltz, The Porn Trap…, p. 97.
[3] Cf. Wendy Maltz, Larry Maltz, The Porn Trap…, pp. 107-109.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu