foto copertă: „NAMBLA MERGE CU MINE” – Harry Hay, activist al Communist Party USA, la Gay Pride Parade (1986, Los Angeles), demonstrează pentru susținerea pedofiliei
Din momentul la care Stalin a limitat cât putea de mult libertățile supușilor săi, a venit vremea ca și avortul și relațiile homosexuale să fie interzise, în condițiile în care toate astea îi păruseră oricum sadicului dictator prea dragi troțkiștilor, cărora el le declarase public război.
Numai că asta era valabil mai mult pentru cei care erau prizonieri în imensul lagăr numit URSS. Pentru piața politică externă, Imperiul răului făcea eforturi mari să apară în continuare ca o țară campioană a libertăților, prin urmare și a celor cerute de progresiști, legate de viața sexuală, libertăți limitate în URSS de la începutul anilor ’30.
Chiar dacă șeful diplomației sovietice Cicerin, homosexual cunoscut, fusese înlocuit la începutul anilor ’30 datorită stării precare de sănătate, Alexandra Kollontai rămane o piesă grea în diplomația sovietică, activând ca ambasadoare a URSS în Suedia, țară foarte importantă în economia celui de-al doilea război mondial. URSS avea mare nevoia ca Suedia să rămână neutră, ori să nu intre în război de partea Germaniei, pentru a nu afecta soarta războiului și așa foarte greu de purtat și aproape pierdut de sovietici în primă fază. Așa că Alexandra Kollontai ocupa unul dintre cele mai sensibile posturi din diplomația sovietică în lume la acel moment, supraviețuind fără probleme epurărilor staliniste de până atunci, care bagaseră în mormânt un număr nemaivăzut de nevinovați, dar și de activiști ai PCUS.
În 1945 Kollontai este retrasă din post, dar concepțiile ei și ale celor care respingeau ideea de morală în problema familiei și a vieții intime rămân să fie promovate în afara URSS și a țărilor ocupate de sovietici după 1945.
În Statele Unite, unde de altfel fuseseră înființate primele comunitati socialiste, numite falanstere, de către socialistul pre-marxist Fourier și unde fuseseră traduse probabil toate volumele fundamentale ale dogmei marxiste, era clar că puteau fi găsiți și adepți ai ideilor „moralei sexuale” a Omului nou visat de comuniști.
Povestea lor începe cu Harry Hay, activist al Communist Party USA, care și-a început activitatea întâi ca membru, în anii ’30, și apoi ca profesor de doctrină a partidului până când, la sfârșitul anilor ’40 începe să lucreze la înființarea unei organizații conspirative a persoanelor homosexuale, la Los Angeles.
Fiind membru vechi al partidului comunist, Hay a organizat gruparea după modelul cunoscut de el din anii de activism, cu celule conspirative așezate pe niveluri diferite, pe orizontală și pe verticală. Inițial gruparea s-a numit „Society of Fools”, având ca primi membri pe Rudi Gernreich, Dale Jennings, Bob Hull și Chuck Rowlands, alături de fondatorul Hay. În 1951 au schimbat numele asociației în „Mattachine Society”, după numele societăților secrete din Franța medievală, ai carei membri, bărbați mascați, călătoreau clandestin din localitate în localitate spre a critica familiile regale conducătoare, în balade și piese de teatru. Comuniștii americani erau destul de puțini (era greu să păcălești mulți oameni cu prostiile comuniste în țara cu legi clare, unde se trăia foarte bine din muncă cinstită) și erau legați de sindicate, care păreau a fi o bază bună de recrutare, pe hârtie cel puțin.
Sindicatele aveau putere financiară, foarte mulți membri și voința să acționeze violent de câte ori era cazul, altfel spus, aveau tot ce își dorea CPUSA. Numai că machismul sindicalist nu lăsa mult loc pentru promovarea homosexualității și în condițiile astea comuniștii americani jucau public cu foarte mare precauție rolul de protectori ai minorităților sexuale. Astfel, apariția primei asociații a homosexualilor s-a făcut într-un secret atât de mare încât nici membrii de rang mai mic ai acesteia nu au înțeles repede că era vorba de o asociație de stânga înființată după modelul partidului comunist și în legatură strânsă cu acesta.
Îndată ce a fost înființată, „Mattachine Society” a înregistrat o creștere fantastică a numărului de membri, veniți din toate mediile, dar care nu aveau mari afinități cu stânga, cu comunismul. Intrau în asociație numai pentru că era primul și singurul loc unde puteau să își afirme împreună, deschis, orientarea sexuală și să discute despre problemele lor.
Protest „Mattachine Society”, New York, 28 iunie, 1970
„Mattachine Society” crește necontrolat și Harry Hay pierde controlul acesteia, dar misiunea lui fusese în bună parte îndeplinită – apăruse o altă asociație progresistă, cu mulți membri, înființată și cel puțin parțial controlată de comuniști, care contesta atât morala creștină cât și pe cea americană tradițională. Numai că Hay ar fi vrut, de la momentul inițial al înființării asociației, ca homosexualii să fie considerați și să se considere o minoritate socială ori culturală oprimată de societatea capitalistă și tradiționalistă americană. Majoritatea celor care devenisera membri ai „Mattachine Society” nu s-au simțit deloc confortabil cu propaganda radical marxistă și au impus la vot direcția asimilaționistă, care era departe de poveștile minorității așa cum o gândea Hay. Cei care ajunseseră să controleze asociația doreau ca homosexualii să fie acceptați ca membri obișnuiți ai societății și nu ca cine știe ce minoritate oropsită.
Situația devine stranie – o asociație înființată de un propagandist marxist-leninist, care funcționa ca o organizație comunistă în care se propagau ideile stângii radicale, este inundată de membri care nu aveau mare simpatie pentru comunism și pentru stânga la modul general, și care au ajung să controleze la vot direcțiile de acțiune ale asociației. Numai că, independent de voința lor, dar conform planurilor lui Hay, cu larg ajutor din partea presei și a progresiștilor din universități, homosexualii chiar încep să fie văzuți ca membri ai unei minorități speciale oprimate. Așa a fost setată direcția definitivă în care vor fi îndreptate atacurile la adresa societății americane creștin-conservatoare, folosindu-se homosexualii, dintre care mulți habar nu aveau și încă nu au că sunt, în cazul militantismului politic, pioni ai unei permanente Revoluții Roșii.
În 1969 este înființată asociația „Gay Liberation Front”, care aducea împreună mai multe grupuri de homosexuali. Manifestul GLF menționează clar că unul dintre obiectivele cele mai importante ale asociației este schimbarea familiei tradiționale, nucleare, care ar fi cauza esențiala a opresiunii minorității homosexuale:
Oprimarea persoanelor gay începe în cea mai simplă, de bază, unitate a societății, în familie, care constă dintr-un bărbat la conducere, o sclavă în rolul soției, și copii, care sunt forțați să fie modele ideale. Chiar ca formă, în sine, familia lucrează împotriva homosexualității. (Gay Liberation Front, 1971)
Deloc curios e faptul că, în condițiile astea, o organizație violentă de extrema stânga cum e „Black Panthers” și-a arătat susținerea pentru mișcările de „eliberare” ale închipuitei minorități oprimate și și-a ajustat discursul ce putea fi luat drept homofob, îndreptat împotriva establishmentului, pentru a menaja sentimentele homosexualilor.
Revenind la activistul Harry Hay, acesta a mers mai departe și a înființat, în 1979, împreună cu cățiva tovarăși, organizația „Radical Faeries” (Zâne Radicale), care promova tot idelogiile stângii: marxismul, anarhismul, feminismul, dar și păgânismul. Pagânismul avea rolul de a rupe definitiv adepții organizației de orice idee de regăsire în morala creștină, de pocăința, de întoarcere la Dumnezeu. După o vreme, rețeta de succes aplicată în cazul „Mattachine Society” este pusă din nou în aplicare. Schema cu un propagandist marxist, membru al unei grupări comuniste care înființează un club de moravuri respinse categoric de societatea conservatoare (după ce se separă de organizația de partid, pentru a proteja pentru moment imaginea acesteia) este folosită iar pentru a provoca reacția și a ataca fundamentele morale ale societății americane.
Intră în scena, la sfârșitul anilor ’70, David Thorstad, ani buni membru al „Socialist Worker Party”, unde a activat și ca autor în publicația organizației, „The Militant”. Thorstand devine președinte al „Gay Activist Alliance”, publică broșurile „Gay Liberation and Socialism: Documents from the Discussions on Gay Liberation Inside the Socialist Workers Party” (1970-1973) and „The Early Homosexual Rights Movement” (1864-1935), apoi, în anul 1978, înființează NAMBLA – „North American Man Boy Association”, o asociație care apăra și promova pedofilia – sexul cu minori.
Harry Hay la o paradă gay din Los Angeles, SUA, 1986, în care acesta susține pedofilia: „NAMBLA MERGE CU MINE”
NAMBLA milita, pe lângă eliminarea vârstei legale de la care se puteau întreține relații sexuale, alături de alte grozăvii, acordarea dreptului copiilor de a putea „divorța” legal de părinți.
Vorbind public despre NAMBLA, Thorstad afirma, printre altele, și legătura dintre homosexualitate și pedofilie:
Mișcarea noastră pune accentul pe eliberarea și împuternicirea tinerilor. În locul pedagogiei – democrație. Mai degrabă decât o relație mentor-elev specifică antichității grecești – relația unor indivizi independenți și autonomi. În locul supremației masculine, o viziune a eliberării sexuale, economice și politice pentru toți. Libertatea e indivizibilă. Eliberarea copiilor, a femeilor, a celor care iubesc băieții, a homosexualilor în general, poate apărea doar ca o fațetă complementară a aceluiași vis… Pederastia este principala formă pe care homosexualitatea masculină a dobândit-o în cadrul civilizației occidentale – și nu doar în Vest! Pederastia este inseparabilă de cultura vestică – Grecia antică și Renașterea. În Germania, în a doua parte a secolului 19, pederastia a fost o parte integrantă a noii forme de guvernare.
Iată o alta mostră din gândirea lui Thorstad, exprimată public:
Să fii pederast activ în Statele Unite, astăzi, e ca si cum ai fi evreu în Germania nazistă.
Apoi, ca orice comunist, omul se simțea prigonit de conservatoarea societate americană:
Zilele astea, uneori, simt că am nevoie să fiu eliberat de… heterosupremație, capitalism și de represiunea poliției.
(Speech to the Semana Cultural Lesbica-Gay, Mexico City, June 26, 1998)
Protest NAMBLA, 1982
Apărute la momente și locuri diferite, dar urmând aceeași rețetă de înființare, „Mattchine Society” și NAMBLA vor fi puse în legătură de Harry Hay, care a promovat mișcarea pederastă în asociația homosexualilor înființată în anii ’50 de el. Provocarea era imensă pentru că e necesară deja o stare morală extrem de pervertită pentru acceptarea pedofiliei, mai ales în societatea americană. Dar chiar și în condițiile astea, cluburi cunoscute de comuniști s-au așezat alături de pedofilii organizați în NAMBLA, susținându-i.
Iată un text care reflectă susținerea NAMBLA din partea unor organizații marxist-leniniste:
Numele NAMBLA este permanent târât prin noroiul din Boston, fiind rostogolit timp de peste 20 de ani de presă prin defăimări și vânătoare de vrăjitoare. Noi, cei din Spartacist League am apărat în mod repetat acest grup mic și asediat, ca un act elementar de decență proletară. Ne opunem criminalizării susținerii lor pentru propunerea eminamente rezonabilă ca tinerilor care au sentimente sexuale să li se permită să și le exprime. NAMBLA susține pur și simplu decriminalizarea sexului consensual dintre bărbați și băieți. Spune multe faptul că, în această societate profund puritană, ritmul inchiziției moderne crește față de proximitatea dintre tineret și sex… De când cu vânătoarea de vrăjitoare din creșe, cuvântul de cod pentru cruciadele anti-sex, de la dreapta creștină la feministele moraliste, a fost „protecția copiilor” de așa-zișii pedofili. Această campanie reflectă bigotismul anti-gay, intensificarea represiunii din partea statului capitalist și a protectiei reacționarelor „valori ale familiei” cum ar fi sclavia domestică a femeii și ridicola „doar abstinență” pentru tineri.” (Workers Vanguard No. 843, 4 March 2005)
Astfel, o organizație atât de mizerabilă a găsit susținători în tot spectrul stângii, de la „Spartacist League” și „International Communist League„, la mult mai prezentele în viața publică „Coalition to Defend Affirmative Action, Integration & Immigrant Rights, and Fight for Equality by Any Means Necessary” (BAMN) și „American Civil Liberties Union” (ACLU).
ACLU este cunoscută mai mult pentru lupta susținută împotriva simbolurilor creștine, împotriva rugăciunii în școli și în alte locuri publice, sau împotriva expunerii Decalogului în sălile de judecata. Cu același entuziasm a atacat și sărbătoarea Crăciunului și expunerea menorei (simbol religios iudaic) în locuri care aparțin statului. Războiul dus de organizația de stânga, folosindu-se de neclaritățile sistemului juridic american, a fost dublat de altă luptă – ACLU a obținut în instanță, la sfârșitul anilor ’90, invalidarea Child Online Protection Act, care ar fi trebuit să ducă la controlul și limitarea accesului minorilor la pornografia online. În condițiile astea, nu e de neînțeles de ce ACLU a susținut și asociația pedofililor NAMBLA… Iar BAMN, care are ca spațiu preferat de activitate universitățile și liceele, a avut o mulțime de membri importanți care au activat și în NAMBLA.
Coaliția s-a făcut foarte cunoscută susținând Affirmative Action (discriminarea pozitivă) și mișcarea violenta „Black Lives Matter”, având ca aripă responsabilă pentru violența stradală pe militanții din Antifa. Curios e faptul că vizibila BAMN a fost produsă de obscura grupare troțkistă „Revolutionary Workers League”, care a dispărut la puțin timp după inființarea Coalițe RWL. Fusese înființată de doi absolvenți ai prestigioasei universități Harvard…
La concluzii, să recapitulăm: stânga americană trebuia să îi „salveze” pe cei oprimați, dar muncitorii americani nu se simțeau deloc în situația asta, așa că trebuiau găsite alte grupuri sociale care să corespundă nevoii de revoluție. Așa au fost găsiți si folosiți homosexualii și apoi pedofilii/pederaștii. Comuniștii americani au înființat prima organizație a homosexualilor și apoi o pleiadă întreagă de asociații de susținere și promovare a acestor idei. Apoi, tot dinspre comuniști a apărut și prima organizație a pedofililor, care, logic, a avut susținere tot din partea unor organizații de stânga, dintre care unele destul de cunoscute. Definirea „minorității culturale oprimate” a homosexualilor s-a făcut urmând concepțiile marxist-leniniste. Luptând împotriva „oprimării” persoanelor homosexuale, propagandiștii stângii au reafirmat ca obligatorie concepția sovieticei Kollontai care scria cât de nocivă e familia nucleară, tradițională, formată din bărbat, femeie și copii.
Iar despre Communist Party of United States of America se știe că era controlat de la Moscova și a funcționat o bună parte din existența sa pe banii trimiși de KGB, având sute de membri care au lucrat chiar si fără plată, de-a lungul timpului, din convingere, pentru agențiile de spionaj sovietice, fapt reconfirmat zilele acestea de New York Times.
- Citiți și primul episod al seriei: Amintiri despre viitorul LGBT
The following two tabs change content below
Preot Alexandru Coman
Hirotonit preot în anul 1994, Parintele Alexandru Coman este și absolvent de Psihologie, specializat cu Master în Logopedie (Terapii și compensare în tulburările de comunicare), membru în Colegiul Psihologilor, având și cursuri post-universitare de Jurnalism/Publicitate (anul 2001), timp în care a slujit neîntrerupt în Biserică.
Discursul lui Trump de la Varșovia anunță înfrângerea Rusiei, economic, militar și propagandistic
Prostia modernizării la xerox
Amintiri despre viitorul LGBT
Mesajul comun al lui Iuliu Maniu şi Ronald Reagan
Revoluţia sexuală şi copiii
Frau Merkel, noi rămânem cu americanii, mulțumim pentru întrebare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu