Majoritatea creștinilor nu cunosc și nu aplică învățătura de bază a Domnului Isus, trăind în neascultare de El și în ignoranță crasă
Voia lui Dumnezeu este vindecarea!?
Dacă te decizi că trebuie să mergi în misiune în Africa, poate în India, China sau Coreea de Nord știi că e nevoie să cunoști bine Biblia și probabil și limba engleză, ca să poți comunica mesajul, în cazul în care nu știi limba popoarelor respective.
Dar ce te faci atunci când așteptările lor și ale lui Dumnezeu, față de tine, nu sunt altele decât acelea pe care le-a avut întotdeauna Isus de la ucenicii Săi!
Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: “Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” (Matei 9:35-38)
Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. […] Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: “Împărăţia cerurilor este aproape!” Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii….. (Matei 10:1; 7-8)
Dragi frați și surori,
De fapt acesta este mandatul dat de Isus ucenicilor Săi și, după învierea Sa, Domnul Isus poruncește marea trimitere a tuturor ucenicilor Săi (Matei 28:16-20), pentru Biserica Sa, mărturisitoare, în vederea transformării societății, cu un mandat al uceniciei, ucinicizării.
Obiectivul principal al bisericii este facerea de ucenici, continuând lucrarea începută de Însuși Domnul Isus Hristos.
Temporal, Marea Trimitere se consumă după Învierea Domnului Isus Hristos. Matei arată că evenimentul învierii a generat două relatări. Una dintre acestea le aparține străjerilor care vor transmite mai departe mesajul bătrânilor iudeilor (28:11-15). Cealaltă este relatarea ucenicilor, aceștia primindu-și însărcinarea de la Isus Hristos. Cele două relatări vor răsuna în paralel, până la finalul istoriei. Geografic, se remarcă faptul că „Marea Trimitere” este afirmată în Galilea. Acesta este locul în care Domnul nostru își începuse misiunea cu câțiva ani mai devreme, astfel că Evanghelia după Matei se încheie simetric. Se poate observa, de asemenea, că mandatul uceniciei este dat ucenicilor pe un munte. Muntele este un loc adesea asociat cu revelația în Scripturi, dar și în Evanghelii. Predica de pe munte și Schimbarea la Față sunt două exemple grăitoare în acest sens. Ca încadrare în contextul Evangheliei după Matei, se poate afirma cu certitudine că acesta reprezintă punctul culminant al operei sale, întrucât reia și desăvârșește temele principale ale Evangheliei Sale. Ca structură, pasajul poate fi împărțit pe trei părți.
În primul rând, Hristos se prezintă ca Cel ce are autoritate deplină în întregul Univers, ca Marele Împărat: „Toată puterea Mi-a fost dată, în cer și pe pământ” (28:18). Încă de la început, Matei Îl prezintă pe Hristos ca Împărat, dar, de-a lungul Evangheliei, identitatea Sa este contestată. Învierea confirmă însă identitatea Sa, fără putință de tăgadă. Autoritatea Sa este totală: „toată puterea mi-a fost dată” și cuprinde întregul Univers: „în cer și pe pământ” (28:18). Nu există niciun loc unde îndeplinirea misiunii ar putea să ne poarte și care să nu fie sub autoritatea Sa deplină. După cum afirmă și apostolul Pavel în Coloseni 1:15-20, întreg Universul Îi aparține, El fiind Creatorul, Mântuitorul și Moștenitorul acestuia.
În al doilea rând, Hristos afirmă misiunea ce trebuie îndeplinită: „Faceți ucenici!” (28:19). Dacă la început lucrarea lor a fost limitată la „oile pierdute ale casei lui Israel” (Matei 10:6), cuprinderea acestei misiuni este totală: „din toate neamurile” (28:19). Ordinea în care sunt plasate afirmațiile nu este întâmplătoare. O misiune de o asemenea anvergură nu putea fi realizată decât în baza unei autorități depline. Practic, lucrarea încredințată de Isus ucenicilor este o continuare a lucrării înfăptuite de El. Hristos Și-a folosit viața făcând ucenici, iar noi suntem chemați să Îi urmăm pilda. Verbul central este „Faceți”, acest verb fiind unul imperativ. Acesta este însoțit de trei verbe secundare, la modul gerunziu, verbe care indică modul în care ucenicii se vor achita de sarcina încredințată: (1) „Ducându-vă”- o îndreptare deliberată către cei care nu sunt ucenici; (2) „Botezându-i”-o identificare publică cu Hristos și cu ceilalți ucenici; (3) „Învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit.” Până în acest punct, Matei L-a prezentat doar pe Isus ca fiind Învățătorul. Acum însă, El încredințează această autoritate ucenicilor Săi. Nu este vorba despre o lucrare care poate fi realizată în grabă sau superficial. Profunzimea și intensitatea acestui proces de învățare sunt ilustrate de partea epistolară a Noului Testament. Mai mult, învățătura nu trebuie să rămână la un nivel teoretic, ci trebuie „păzită” (28:19). Ucenicii nu au voie să fie selectivi. Și aici cuprinderea este totală, astfel că ei trebuie să îi învețe pe noii ucenici să păzească „tot” ce a poruncit Isus (28:19).
Ultima parte a trimiterii menționează binecuvântarea supremă de care vor avea parte ucenicii, pe măsură ce își vor îndeplini mandatul, prezența Domnului alături de ei: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (28:20). Se observă că și aici, cuprinderea este totală. Nu există nicio zi în care Hristos să nu fie alături de ucenicii Săi. Binecuvântarea cea mai de preț nu constă în rezultatele obținute sau în alt fel de răsplătire, ci în prezența Domnului alături de ei. (cf. text pastor Valentin Făt, din revista Creștinul azi)
PRACTICA
Cu alte cuvinte ni se cere să ne achităm de porunca primită:
“le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă…[…] Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii.” (Matei 10:1; 8)
Această parte din Biblie, în bisericile noastre, este tratată cu mare superficilitate, neaplicându-se marea trimitere, mandatul trasat de Domnul nostru. În mod greșit, se crede că aceste texte se referă numai pentru apostolii Domnului, ori El i-a învățat, apoi i-a trimis, nu numai pe ei, ci și pe alți 70 de ucenici și pe noi toți. Ori Domnul Isus asta a făcut peste tot pe unde umbla, lucrare pe care a încredințat-o și ucenicilor Săi. Învățătorii, profesorii și păstorii noștri au înțeles și au învățat greșit, superficial, iar noi la rândul nostru la fel. Dar Dumnezeu nu și-a lăsat lucrarea și mandatul fără a fi dus la îndeplinire, ci El Și-a revelat în continuare porunca Sa altor și altor ucenici.
Hristos în noi, nădejdea slavei. (Coloseni 1:27)
Şi, dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. (2 Corinteni 4:3-4)
Citim “minte necredincioasă”, e greu de crezut asta? Pe cine iubești? Ce iubești? Cum îți consumi timpul? Ieremia 2:23 ce zice: privește-ți în urmă pașii…! Cum poţi să zici: “Nu m-am spurcat şi nu m-am dus după Baali”? Vezi-ți gândurile, unde privești, ce vezi, ce asculți? Nu mai ai ochii și inima curată, ți s-au dedat-deprins cu urâciuni, ți-ai făcut idoli, pe care îi lași un timp deoparte, și-L ridici pe Domnul, un timp- cât te pregătești pentru biserică, a-L mărturisi etc, apoi te destinzi iarăși cu plăcerile de-o clipă ale vieții că, de, oameni suntem.
Istoric, suntem urmașii lui Adam. Și-a Evei. Adam avea autoritate peste tot Pământul. Diavolul avea numai putere. Dar, prin neascultare, Satan l-a înșelat pe Adam și i-a luat autoritatea avută peste Pământ, devenind din acel moment el dumnezeul veacului acestuia, stăpân peste omenirea cea păcătoasă.
Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. (1 Ioan 3:8 )
Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: “Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” – pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit. (Galateni 3: 13-14).
El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. (Coloseni 1: 13-14)
Frați și surori, e deci cât se poate de clar și de adevătat, ucenicii Domnului, fiii împărăției, au toată autoritatea și toată puterea, delegată: “semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16:17-18).
Acesta este mandatul de a lucra în biserica Domnului și în afara ei, de a face ucenici plini de putere și de autoritate peste toată puterea Vrăjmașului.
Sub Lege, ascultarea era o rădăcină a neprihănirii.
Sub har, ascultarea e o roadă a neprihănirii.
Sub har- suntem socotiți neprihăniți prin credință, și avem ca roadă ascultarea. Sub har, ascultarea noastră de Dumnezeu vine ca de la sine, din noua noastră natură duhovnicească, de aceea dăm zeciuială,îi iertăm și-i iubim pe frați ș.a.m.d..
Sub lege, tânărul bogat a declarat că împlinește legea, mândru de asta, dar a rămas cu viața neschimbată – îi mai lipsea un singur lucru, care făcea diferența (Luca 18).Sub har, Zacheu, a coborât jos, s-a umilit, ar fi dat tot ce a agonisit dinainte de-a-L întâlni și a-L avea pe Isus. (Luca 19)
Trebuie să lași ceea ce te ține blocat de lumea materială, să te desprinzi de sub domnia întunericului și să intri sub autoritatea și domnia luminii. Să ieși de sub stăpânirea Diavolului și să intri deplin, și din toată inima, sub domnia și stăpânirea Domnului Isus – pentru a avea putere și har în vreme de nevoie, tocmai ca să poți împlini mandatul uceniciei.
Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. (Ioan 14: 12-13)
Versete care întăresc viziunea și mandatul primit de la Domnul nostru, de a vindeca poporul împărăției Lui:
Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău. (3 Ioan 2)
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Isaia 53: 5)
Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: “El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” (Matei 8: 16-17)
El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale (Psalm 103:3)
El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. (1 Petru 2:24)
Cum vede Dumnezeu boala? Ca și blestem, ca și asuprire, oprimare, ca și captivitate, ca și o legătură care ține omul.
I s-a dus vestea in toata Siria; si aduceau la El pe toti cei ce sufereau de felurite boli si chinuri: pe cei indraciti, pe cei lunatici si pe cei slabanogi; si El îi vindeca. (Mat.4:24)
Caci El vindeca pe multi si de aceea toti cei ce aveau boli se inghesuiau spre El ca să se atingă de El. (Marc.3:10)
La asfintitul soarelui, toti cei ce aveau bolnavi atinsi de felurite boli, ii aduceau la El. El Isi punea mainile peste fiecare din ei si-i vindeca. (Luc.4:40)
Si tot norodul cauta sa se atinga de El, pentru ca din El iesea o putere care-i vindeca pe toti. (Luc.6:19)
Știţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El. (Fapte 10: 37-38)
“după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…” (Romani 5:12)” …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” (Romani 5:18-19)
În care dintre cei doi fii ne regăsim de fapt, vizavi de a ne împlini mandat de care vorbim?
Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: “Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!” “Nu vreau”, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus. S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: “Mă duc, doamne!” Şi nu s-a dus. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” “Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: “Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Matei 21:28-31)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu