“Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui”
Toată știința modernă este bazată pe legea conservării energiei, așa cum a fost formulată de Lavoisier. “Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma.”
Exista viata dupa moarte? Omul este un manunchi de energie in diferite forme: energie condensata in materie, caldura, electricitate energie spirituala. Ce se intampla cu aceste diferite forme de energie la moarte? Energia condensata in atomi nu se pierde. Corpul putrezeste iar atomii lui intra in noi combinatii. Caldura corpului nu se pierde. Cand cuptorul se raceste, caldura lui a fost comunicata atmosferei inconjuratoare. Cand trupurile noastra devin cadavre reci, temperatura din jurul nostru creste cu o fractiune minimala, neglijabila dintr-un grad. Electricitatea emanata de trup reintra in bugetul general de energie electrica al naturii.
Ce se întâmplă cu sufletul după ce moare?
Ce devin, la moarte, energia spirituala, puterea de vointa, capacitatea de a gandi si a simti? Oare aceasta energie se schimba la moarte fiind transformata într-o formă inferioara de energie, să spunem, mecanică? Daca este asa, am putea dupa moarte să sarim de doua ori mai sus decat inainte, ceea ce nu este cazul. Nu! Energia spirituala ramane dupa moarte.
Altfel, legea lui Lavoisier se prabuseste. Spiritul meu reintra in bugetul general al energiei spirituale. El se intoarce la Spiritul cel vesnic, la DUMNEZEU. Viata expira tot asa de imperceptibil ca si aburul care se ridica in cer. Dar vaporii nu inceteaza sa existe; si nici spiritul. Apostolul Iacov a scris: Ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur care se arata putintel iar apoi piere. Dar aburul nu se duce in nimic, aburul se transforma in apa. Nimic nu se pierde vreodata. VIATA PAMANTEASCA TRECE, DAR EA NU DEVINE NIMIC! O omida devine o gogoasa, iar o gogoasa devine un fluture. Mortii au trecut de sfera vazuta. Aceasta nu inseamna ca ei nu mai exista.
Sa presupunem ca am putea vorbi cu un embrion uman… si sa-i spunem ca viata pe care o duce in pantecele mamei lui este doar viata pregatitoare. Adevarata viata urmeaza intr-o alta lume necunoscuta embrionului, in conditii de neanchipuit pentru el. Daca ar avea inteligenta unui academician, embrionul ar putea raspunde ca „Manualul Ateului”: Nu ma deranja cu aceste superstitii religioase! Viata in pantece este singura pe care o cunosc si nu exista alta. Astea-s inventii ale unor secte religioase.
Dar sa ne inchipuim ca acest embrion ar putea gandi cu mai mult spirit de discernamant decat acela al academicienilor nostri. El si-ar spune in sinea lui: In capul meu se dezvolta ochi. In ce scop? Nu este nimic de vazut. Picioarele cresc. N-am loc nici macar sa le intind. De ce trebuie sa creasca? Si de ce cresc bratele si picioarele? Trebuie sa le tin indoite pe pieptul meu. Ele ma incurca atat pe mine cat si pe mama mea. Intreaga mea dezvoltare in pantece este lipsita de sens daca nu urmeaza o viata cu lumina si culoare si cu multe obiecte de vazut.
Locul unde imi voi petrece cealalta viata trebuie sa fie mare si variat. Va trebui sa alerg pe el. Din cauza aceasta imi cresc picioarele. Va fi o viata in care va trebui sa lucrez. Acesta este motivul pentru care imi cresc bratele si pumnii care aici imi sunt inutili. Cugetarile asupra propriei sale dezvoltari ar conduce embrionul la cunoasterea altei vieti, desi nu a experimentat-o.
Ce acumulăm aici (spiritual) se păstrează pentru ce va urma dincolo
Aceasta este si situatia noastra. Biserica Domnului Hristos ne invata ca viata din lumea aceasta are un caracter embrionar si nu este decat o pregatire pentru adevarata viata care urmeaza. Cum stim lucrul acesta? Daca Dumnezeu ne-ar fi creat numai pentru viata aceasta ne-ar fi dat mai intai intelepciunea si experienta batranetii si dupa aceea vigoarea tineretii. Am fi stiut cum sa traim. Dar realitatea este ca pe cand suntem tineri si tinere plini de vigoare, ne lipseste intelepciunea si cel mai adesea ne risipim anii pe nimic. Iar cand am acumulat intelepciune si experienta, dricul ne asteapta afara la poarta. Pentru ce ii cresc embrionului ochi si picioare si brate? Numai pentru ceea ce urmeaza.
Dezvoltarea noastra in aceasta viata arata clar spre o alta viata viitoare, VESNICA. Trupul omenesc are nevoie de foarte putine lucruri, pentru a fi satisfacut pe deplin: hrana, imbracaminte, adapost, odihna si la o anumita varsta un partener de sex opus. Atunci, cum se explica faptul ca si cei mai bogati oameni de pe planeta, care au din belsug aceste lucruri, sunt uneori melancolici si nesatisfacuti? Cum se face ca oameni care sunt azvarliti in inchisoare pentru credinta lor în Domnul Iisus Hristos, flamanzi, tremurand de frig, in lanturi, despartiti de iubitii lor de ani de zile, jubileaza de bucurie? Care este entitatea tainica ce poate fi deprimata, În timp ce trupul are toate bunurile, si se poate bucura in timp ce trupul trece prin suferinte? Este ceva diferit de trup. Acesta este sufletul nostru vesnic!
Iubit cititor, nu trece astazi nepasator mai departe! Mâine s-ar putea sa fie prea târziu. Primeste astazi viata, ca sa poti intra fara plata în vesnicia Tatalui ceresc. Nu-ti obosi sufletul cu lucrurile acestui pamânt care curând se vor preface în praf si cenusa. Cauta-L pe Iisus și lumina Sa!