MELHISEDEC (în ebr. malkişedeq, „Şedeq
este regele (meu)” sau, ca şi în Evrei 7:2, „împăratul neprihănirii”. El a fost
împăratul Salemului (probabil Ierusalimul) şi preotul „Dumnezeului celui
Preaînalt’ (’el ‘elyon), care
i-a urat de bine lui Avram când acesta s-a întors biruitor din lupta în care
l-a pus pe fugă pe Chedorlaomer şi pe aliaţii lui. Melhisedec i-a ieşit înainte
cu pâine şi cu vin, l-a binecuvântat în numele Dumnezeului Celui Preaînalt şi a
primit de la Avram a zecea parte din prada de război pe care acesta a luat-o de
la duşmani (Geneza 14:18 ş.urm.). Apoi Avram a refuzat oferta împăratului
Sodomei care i-a propus să ţină toată prada în afară de prinşii de război,
jurând pe Dumnezeul cel Preaînalt că nu-i va permite nici unui om să aibă
onoarea de a-l face bogat (v. 22, unde Textul Masoretic (dar nu cel
samaritean), LXX şi Peşita adaugă Iahve înainte de ‘el ‘elyon, subliniind că cele două nume se referă la
acelaşi Dumnezeu). Probabil
că evenimentul trebuie datat pe la mijlocul Epocii bronzului (*AVRAAM). Numele
lui Melhisedec poate fii comparat cu cel al unui alt împărat al Ierusalimului
dintr-o perioadă ulterioară, şi anume cu Adoni-Ţedec (Iosua 10:1 ş.urm.).
În Psamul 110:4, un împărat din seminţia lui David este aclamat ca „preot
în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. Contextul acestei ovaţii îl constituie
cucerirea Ierusalimului de către David, pe la 1000 î.Cr., prin care David şi
casa lui au devenit moştenitori ai seminţiei preoţeşti a lui Melhisedec. Isus
şi contemporanii Lui L-au identificat pe împăratul aclamat în felul acesta cu
Mesia din spiţa lui David (Marcu 12:35 ş.urm.). Dacă Isus este Mesia din spiţa
lui David, atunci trebuie să fie „preot(ul) în veac, după rânduiala lui
Melhisedec”. Autorul Epistolei către evrei trage această concluzie inevitabilă,
el cel care dezvoltă tema preoţiei cereşti a Domnului pe baza Psalmului 110:4,
explicat în lumina celor scrise în Geneza 14:28 ş.urm., unde Melhisedec apare
şi dispare brusc, fără să se spună nimic despre naşterea şi moartea sa, despre
strămoşii sau urmaşii lui. El este prezentat ca şi cum ar fi superiorul lui
Avram, şi implicit, superior neamului preoţesc al lui Aaron care se trage din
Avram. Astfel este stabilită superioritatea lui Cristos şi a rânduirii
stabilită de El faţă de orânduirea levitică din perioada VT (Evrei 5:6-11;
6:20-7:28).
Un fragment descoperit în peştera 11 de la Qumran (11QMelch.) îl prezintă
pe Melhisedec ca pe un judecător al tribunalului ceresc, numit de Însuşi
Dumnezeu, interpretând tot cu înţelesul acesta şi Psalmul 7:7 ş.urm. şi 82:1
ş.urm. (cf. A.S. van der Woude, „Melchisedech als himmlische Erlösergestalt”,
OTS 14, 1965, p. 354 ş.urm.).
BIBLIOGRAFIE
Comentarii la cartea Genezei, la Psalmi, la
Epistola către evrei; F.F. Bruce, The Epistle to the Hebrews, NIC, 1964, p. 94 ş.urm.,
133 ş.urm.; H.H. Rowley, „Melchizedek and Zadok”,Festschrift für A. Bertholet (ed. W. Baumgartner et. al.), 1950, p. 461 ş.urm.; A.R. Johnson, Sacral Kingship in Ancient
Israel, 1955; O. Cullmann, The Christology of the New Testament, 1959, p. 83
ş.urm.; J.A. Fitzmyer, Essays
on the Semitic Background of the NT, 1971, p. 221-269; F.L. Horton,The Melchizedek Tradition,
1976; B.A. Demarest, A
History of Interpretation of Hebrews 7:1-10 from the Reformation to the Present,
1976. F.F.B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu