Adăugat De Arise For Christ
Biblia ne spune foarte clar că Dumnezeu ascultă rugăciunile și este interesat să ne răspundă (1 Ioan 5:14-15) și totuși, sunt rugăciuni care aparent, cel puțin, nu au un răspuns. Promisiunile ascultării rugăciunilor sunt multe, ne încurajăm cu ele stimulându-ne credința (Matei 7:7-8, Ioan 14:13-14…).
S-ar putea să nu înțelegem de ce nu primim la toate rugăciunile răspuns, chiar să fim ispitiți să credem că Dumnezeu nu ne mai ascultă… Dumnezeu știe toate rugăciunile noastre inclusiv cele care se află doar la nivelul dorințelor, gândurilor sau nevoilor care vor veni peste noi.
Apostolul Iacov (4:3) ne oferă o lumină asupra motivelor ce stau la baza neascultării rugăciunilor: ”Cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre”. Dumnezeu ne ascultă doar când cerem după voia Lui (1 Ioan 5:14).
Rugăciunea trebuie să fie centrată pe voia Lui, nu pe egoismul nostru. Apostolul Pavel a știut motivul pentru care Dumnezeu nu i-a acceptat rugăciunea, Dumnezeu i-a revelat (2 Corinteni 12:7), avea o problemă cu propria-i fire care-și dorea preamărire. Când nu avem răspuns la rugăciune, Dumnezeu are un motiv întemeiat să nu ne asculte, problema nu este la El, ci la noi.
Sunt anumite rugăciuni ale căror cauze par așa de spirituale și morale dar care ascund în motivația lor gânduri egocentriste, care intră pe contrasens cu voia lui Dumnezeu, de aceea nu este de mirare că acestea nu sunt ascultate.
În acest context al refuzului de a avea rugăciunile ascultate, Dumnezeu urmărește binele nostru etern, ne ajută să rămânem smeriți și dependenți de El. În felul acesta, sinele nostru se micșorează, ca El să poată dezvolta în noi un caracter după plăcerea Sa. Vor fi situații când, ca și în cazul lui Pavel, vom avea nevoie de vindecare și să nu avem parte de ea, însă, acest lucru nu-L face pe Dumnezeu insensibil la nevoia noastră, chiar dacă nu vom avea nici o lămurire clarificatoare de care să ne prindem.
Rugăciunea are și rolul de a ne recunoaște limitele noastre în fața lui Dumnezeu, cât și credința în ajutorul care vine de la El. Dumnezeu este omnipotent, omniștient (poate – și știe totul), așa că nu-L vom percepe că a greșit sau că nu a avut puterea să ne asculte rugăciunea.
Sunt situații când este nevoie de rugăciuni stăruitoare (insistente) acestea având un rol esențial în viața credincioșilor, pe baza lor, Dumnezeu își poate manifesta puterea dând mari biruințe spirituale copiilor Săi. Când suntem pe deplin conștienți de voia Lui, chiar dacă nu am primit răspuns la rugăciune, vom continua să ne rugăm până Dumnezeu intervine.
În zilele noastre, facem prea multe rugăciuni religioase sau ne rugăm puțin și apoi ne întrebăm de ce nu ne răspunde Dumnezeu. Răspunsul este clar: nu ne rugăm într-un mod real sau ne rugăm puțin ( ”…nu aveți, pentru că nu cereți…” Iacov 4:2c, rugăciunilepuține aduc răspunsuri puține). Avem nevoie de mai multă rugăciune chiar în locul programelor religioase, care au sărăcit viața de rugăciune a multor biserici locale și a creștinului în particular.
Atât de ușor neglijăm rugăciunea! Nu putem substitui rugăciunea cu cântarea, predicarea…sau orice altă formă de slujire. (Programele în bisericile noastre trebuie să aibă la bază rugăciunea, iar rugăciunea, să aibă statutul ei în program).
Rugăciunea de mijlocire e o lucrare tot mai rar întâlnită printre credincioși și în bisericile noastre locale. Arma aceasta stă săruginească, dacă nu a și ruginit în mâinile multor creștini. Și noi ne plângem că nu avem răspunsuri la rugăciune… nu mai vrem să luptăm, am depus acestă armă?
Privilegiul pe care ni-L dă Dumnezeu prin rugăciunea de mijlocire trebuie fructificat. Prin rugăciunea de mijlocire putem călători oriunde pe acest pământ (să ne rugăm pentru oricine, oriunde ar fi) să ne rugăm pentru anumite situații specifice în care vrem coborârea supranaturalului într-un mod palpabil.
Avram Sabou
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu